Dacă laringele dumneavoastră a fost extirpat pe cale chirurgicală, trebuie să învățați din nou să vorbiți. După extirparea laringelui (laringectomie), nu mai puteți să respirați pe nas și gură. Însă, puteți respira printr-o deschidere în regiunea anterioară a gâtului, numită traheostomă. Această deschidere este creată prin traheotomie. Această schimbare în modul în care respirați vă afectează capacitatea de a vorbi. încă mai este posibil să vorbiți, însă vocea nu va mai suna la fel ca înainte.
Laringele artificial Folosirea unui laringe artificial este una dintre metodele de comunicare vocală după o laringectomie. Aceste dispozitive produc un sunet care se poate transmite spre gâtul sau gura dumneavoastră. Ele sunt deseori folosite la scurt timp după operație și în combinație cu terapia vorbirii. Unii oameni aleg să folosească un faringe artificial ca singură metodă de comunicare vocală după laringectomie.
Modelul consacrat de faringe artificial este un dispozitiv pentru gât. Capătul acestui aparat vibrator alimentat cu baterii se ține apăsat pe gât. Vibrațiile pătrund țesuturile gâtului și rezonează în gât și în gură, unde le puteți converti în vorbire prin folosirea limbii, dinților, buzelor și cerului gurii.
Vorbirea esofagiană După o laringectomie, unii oameni învață să vorbească din nou printr-o tehnică numită vorbire esofagiană. Aerul este lăsat să intre în esofag sau pompat înăuntru cu ajutorul limbii, și apoi expulzat imediat. Pereții esofagului vibrează, făcând un zgomot de frecvență joasă similar cu o eructație. Acest sunet este modelat în cuvinte prin folosirea limbii, dinților, buzelor și cerului gurii.
Cu antrenament și multe exerciții, unii oameni devin vorbitori esofagieni excelenți. Alții sunt incapabili să producă și cel mai mic sunet deoarece operația sau alte proceduri au schimbat esofagul în așa manieră încât nu poate să vibreze.
Puncția traheoesofagiană și protezarea vocii Cea mai des întâlnită metodă de comunicare vocală în urma unei laringectomii este proteza vocală. Acest dispozitiv în esență oferă o punte între trahee și esofag. Fie în cursul laringectomiei, fie mai târziu, chirurgul poate să facă un mic orificiu în peretele posterior al traheei și în peretele anterior al esofagului (puncție traheoesofagiană). După ce vă vindecați, un logoped așază un mic tub de silicon (proteză vocală) în acest orificiu.
Puteți să produceți sunete vocale expirând și punându-vă un deget pe orificiul din trahee (traheostomă). Aerul trece din plămâni prin proteza vocală către esofag, care vibrează pentru a produce sunete cu caracter vocal. Proteza trebuie curățată zilnic și înlocuită periodic. O valvă poate fi uneori amplasată peste orificiu (stomă), permițându-vă să vorbiți fără a vă folosi vreun deget. Nu toți oamenii care au suferit laringectomii pot fi candidați pentru acest tip de dispozitiv.
Transplantul de laringe Primul transplant uman de laringe care a avut succes a fost făcut în anul 1998. în prezent se fac teste clinice pentru a determina dacă transplantul de laringe este o opțiune fezabilă pentru restituirea vocii la acei oameni care sunt sănătoși în rest, dar și-au pierdut vocea datorită unor afecțiuni necanceroase (benigne). Sunt necesare mai multe cercetări pentru oamenii care au fost diagnosticați cu cancer.
Acest articol a fost citit de 731 ori.
Comenteaza articolul
Comentarii (2)
1. Scris de albu doru in 07-06-2011 15:05
Aceasta adresa de e-mail este protejata de spam bots, trebuie sa ai activat suportul Javascript pentru a-l vedea
afazia vorbiri
2. Scris de albu silaghi maria in 07-06-2011 15:10
Aceasta adresa de e-mail este protejata de spam bots, trebuie sa ai activat suportul Javascript pentru a-l vedea
