Violența în școli nu este un fenomen de dată recentă, iar printre sursele
violenței în mediul școlar se află dificultățile de comunicare elevi-profesori,
subiectivitatea în evaluare, vârsta și experiența didactică a profesorilor,
programele școlare prea încărcate și programul școlar supraaglomerat, a
declarat în cadrul unui seminar, Magda Balica, reprezentant al
Institutului de Științe ale Educației.
Ea a adăugat că potrivit unor studii, cele mai frecvente forme de violență ale
elevilor față de profesori sunt absenteismul, indisciplina, ignorarea mesajelor
transmise, atitudinile ironice, agresiunea non-verbală, dar și agresiunea
fizică. În ceea ce privește cele mai frecvente forme de violență între elevi
acestea sunt, din punctul de vedere al acestora, peste 70% injurii, aproximativ
60% jigniri fizice sau psihice și aproape 30% bătaie.
Participanții la seminar au spus că în ultimii ani, reprezentanții
instituțiilor de învățământ, ai societății civile și ai mass-media au atras
frecvent atenția asupra fenomenului îngrijorător al violenței în școlile
românești, iar studiile realizate plasează România pe primele locuri în rândul
țărilor în care sunt raportate acte de violență asupra elevilor sau ale
elevilor în spațiul școlii sau în timpul orelor de curs.
''Violența în școli nu este un fenomen izolat și trebuie privită în context
global și asociată mediului familial și social din România. Fiecare caz de
violență nou semnalat reprezintă un semnal de alarmă, pentru că în spatele lui
există, probabil, zeci de alte cazuri care nu ajung în atenția publicului, dar
care pot conduce la apariția de efecte severe la nivelul întregii societăți'',
au arătat participanții la seminar.
În ceea ce privește recomandările ce pot fi făcute pentru limitarea
violențelor, la nivel individual, acestea sunt identificarea timpurie a
elevilor cu potențial violent, implicarea activă a elevilor cu potențial
violent și valorificarea intereselor aptitudinilor și capacității elevilor care
au comis acte de violență și evitarea centrării exclusiv pe sancțiune. La nivel
curricular se recomandă dezbaterea și încurajarea exprimării opiniei elevilor,
valorificarea temelor relevante pentru problematica violenței, precum și programe
și activități extracurriculare.
Prezent la discuții, Nico van Oundenhoven, expert internațional al
International Child Development Initiatives (ICDI), a subliniat că violența nu
este doar o problemă a școlilor, ci a întregii societăți.
''Neglijența, hărțuirea, sărăcia, pedepsirea corporală, unele mesajele de
e-mail, discriminarea, mai ales când vine pe fonduri etice, constituie cauza
ale violenței. Națiunile Unite au colectat informații cu privire la politicile
și practicile privind violența și au întocmit un raport în care au formulat
recomandări. Există mai multe practici pentru prevenirea violenței, iar
lucrurile au evoluat de la pedeapsa corporală, la marșurile tăcerii și la
jocuri. Poate jocul este cel mai puternic antidot al violenței. Alte antidoturi
pot fi sportul, muzica, arta, dansul, teatrul. ONG-urile, părinții, societatea
civilă, toate pot contribui la stoparea fenomenului violenței'', a spus
oficialul.
Mariana Nițelea, director al Biroului de Informare al Consiliului Europei, a
atras atenția că ideea referitoare la nesiguranța școlilor este alimentată
parțial de mass-media de senzație și susținută prea puțin de analiză.
''Violența este una dintre cele mai vizibile forme de violență împotriva
copiilor, dar ideea că aceasta este în creștere nu este susținută pe deplin de
statistici. Cazurile extreme sunt dovezi că violența poate avea consecințe
tragice, dacă nu este abordată în timp. Studiile au arătat că putem să creăm
școli sigure, iar Consiliul Europei a preluat această provocare în cadrul
Programului 'Construirea unei Europe cu și
pentru copii''', a spus Mariana Nițelea. Ea a adăugat că Hotărârile Curții
Europene a Drepturilor Omului arată că pedepsele corporale țin de domeniul
trecutului și toate țările europene au legi care interzic lovirea copiilor de
către profesori.
''Există multe tehnici care s-au dovedit eficiente pentru oprirea agresiunilor.
Pentru a ajuta punerea în aplicare a strategiilor existente în diverse țări, CE
a elaborat un manual de bune practici 'Reducerea violenței în școală - un ghid
al schimbării'. CE a efectuat un experiment în 27 de școli din cele 47 de state
din Europa pentru a trimite idei necesare unei carte ce ar putea fi utilizată
ca model pentru crearea școlilor fără violență. Carta pune democrația pe primul
loc - subliniază dialogul dintre profesor și elev, dintre elevi, recunoaște că
dorințele elevilor trebuie ascultate atunci când se iau deciziile. Fiecare
persoană din școală are și drepturi, și îndatoriri'', a spus Nițelea. /Rompres/ Acest articol a fost citit de 919 ori.
Violența în școli nu este un fenomen de dată recentă, iar printre sursele
violenței în mediul școlar se află dificultățile de comunicare elevi-profesori,
subiectivitatea în evaluare, vârsta și experiența didactică a profesorilor,
programele școlare prea încărcate și programul școlar supraaglomerat
