Violența împotriva copiilor, un rezultat al imaginilor la televiziune
Scenele de violență la televiziune au crescut chiar și la orele protejate. Este
vorba de violență fizică și psihologică, individuală sau de grup, traumatizantă
sau cronicizată, care are drept cadru școala, suburbiile și metropolele,
stadioanele, familia și cronicile obișnuite, în afară de filmele difuzate, în
mare parte importate din SUA, comentează ziarul italian Il Messaggero.
Protecția copiilor a devenit o prioritate indiscutabilă. Aceștia trebuie
apărați de agresiunile evidente și oculte, fizice și culturale. Un instrument
atât de important și prezent în case precum televiziunea trebuie să se afle în avangarda
acestui obiectiv. În schimb, nu se întâmplă așa și se află mai mult ca oricând
în centrul polemicilor din cauza influențelor negative asupra copiilor.
Nu sunt suficiente atenționările pentru părinți la filme. Scenele reprobabile
par să fie ''sarea'' audienței. Nu simplele secvențe reprezintă problema reală,
ci climatul general, în care sunt exaltate valorile puterii absolute, ale
cinismului și venalității. Tot atât de dăunătoare pentru copii este și
vulgaritatea, forma cea mai insidioasă a violenței. Violente sunt și lacrimile
false, locurile comune prezentate drept adevăr, demagogia, reaua credință și
falsele mitologii.
Piața știrilor de televiziune împinge la o concurență fără frâu, jucată pe care
informații dau mai mulți fiori, lucru valabil și pentru anchete și ''reality'',
unde adesea se mizează pe imaginile cu efect. Micul ecran nu face altceva toată
ziua decât să suscite anxiozitate celor care îl privesc. Duritatea gratuită a
imaginilor, continua provocare între concurenți constrânși să învingă, puneri
în scenă falso-realiste, știri aproape niciodată vesele ale telejurnalelor,
toate acestea nu le dau răgaz niciodată telespectatorilor.
Copiii riscă să se sperie mult, și prin urmare să se închidă în atitudini de
apărare și neîncredere. Nu este cel mai bun teren pentru a crește. Răul
concentrat pe micul ecran timp de multe ore pe zi oferă o falsă perspectivă
mediilor în care trăiesc copiii. În această lumină televiziunea este
mincinoasă.
Se spune că televiziunea este oglinda societății, iar societatea este plină de
violențe. Crește rata violenței? Televiziunea nu poate face nimic, poate numai
să înregistreze fenomenul și să îl reproducă pe ecran. Obiecția este însă
falsă. Televiziunea este orice numai oglinda societății nu, pentru că nu stă în
afara societății, ca și cum ar fi un ochi exterior, neutru, anonim. Dimpotrivă,
stă în interiorul ei, este parte a jocului social, mai mult, contribuie la a-l
crea, tot așa cum creează și face să circule stiluri de viață, imagini de lume,
valori și non-valori. Nu este niciodată un simplu mijloc, ci un mijloc în
mâinile cuiva.
Desigur că televiziunea nu e școală, sarcina sa e alta. În orice caz nu aceea
de a forma oamenii. Cu toate acestea, televiziunea ''formează''. Există
generații care se recunosc pentru faptul că au fost modelate de televiziunea
anilor '80, mai degrabă decât a anilor '70, de exemplu. Dacă lucrurile stau
așa, cum poți spune că televiziunea este inocentă iar vina este a societății?
Televiziunea este societate și având în vedere că toți trebuie să răspundă de
ceea ce se întâmplă în societate nici televiziunea nu se poate sustrage. Există
responsabilități precise, mai ales pentru cei care o fac așa cum e, plină de o
violență stupidă, chiar înaintea responsabilităților celor care permit să fie
făcută așa.
Nu se pune problema de a cenzura, deoarece aceasta este inutilă. Vine
întotdeauna târziu, când nu se mai poate îndrepta nimic. Cenzura preventivă
este și mai rea, fiind întotdeauna instrumentală și în funcție de o ideologie.
Este un ou al lui Columb: numai o televiziune eliberată de monopolul ideologic,
partinic și de altă natură este o televiziune liberă și numai o televiziune
liberă este una responsabilă. /Rompres/ Acest articol a fost citit de 900 ori.