Ventrilica, numită şi buruiană-de-perit, buruiană-de-cel-perit, mătrice, strătorică sopârlaiţă, ventricea, vindrilică, creşte în păduri, pe locuri defrişate, lângă mărăcinişuri, tufişuri, garduri şi şanţuri, pe drumuri şi în liziere. Are o tulpină păroasă, care se târăşte pe pământ

, frunze mici, zimţate, cu un luciu argintiu, care se termină în spice ce stau în sus, avind flori de la albastru deschis până la violet. Frunzele cad uşor la atingere. Perioada de înflorire: din mai până în august. Se colectează inflorescenţele (ansamblul florilor dispuse pe axa centrală). Cele mai eficiente sunt acele plante care cresc la margini de păduri şi sub stejari. Această planta medicinală moştenită de noi din timpurile străvechi constituie un adaos îndrăgit la ceaiurile depurative şi este de ajutor, împreună cu vârfurile proaspete ale urzicilor, la vindecarea eczemelor cronice. La supărătorul prurit senil (mâncărimi de bătrineţe) n-aş mai înceta să recomand ventrilică. Persoanele care sunt slăbite şi sensibile o suportă întrucât este un leac bun pentru stomac, având o acţiune blândă care stimulează şi digestia. Ea îndepărtează secreţiile stomacale abundente, precum şi tulburările intestinale. Aş dori să accentuez mai ales faptul că ventrilica are un efect vindecător excelent în combaterea nervozităţii care provine din suprasolicitare intelectuală. O ceaşcă baută seara, înainte de culcare, face adevărate minuni prin acţiunea sa liniştitoare. Amestecat cu rădăcina de ţelină, înlătură debilităţile nervoase şi stările melancolice. Chiar şi în cazul icterului, al nisipului în urină, at durerilor articulare reumatice şi artritice, ventrilica dă un rezultat grozav. Şi la bronşitele vechi, uscate, ventrilica a produs adevărate minuni. Pentru ceaiul pectoral se foloseşte un amestec de cuscrişor (numit şi mierea-ursului sau plumânărică), frunze de podbal, pătlăgină şi ventrilică în părţi egale, care se îndulceşte cu puţină miere sau se opăresc plantele cu apa în clocot în care a fost dizolvat zahăr candel. Contra icterului, ca şi a afecţiunilor hepatice şi splenice recomand următorul amestec de ceaiuri: 50 grame de rădăcini de păpădie, 25 grame de flori de cicoare, 25 grame de vinariţă (numită şi mama-pădurii) şi 25 grame de ventrilică. Se amestecă bine aceste plante. Se beau încetul cu încetul în timpul zilei 2 ceşti neîndulcite (la 1/4 litru de apă - 1 linguriţă cu vârf de plante). Din planta înflorită se poate prepara şi un suc proaspăt, indicat în bolile cronice de piele, mai ales la eczeme. Se ia din acest suc de 2-3 pri pe zi câte 1 linguriţă plină. Întrucât ventrilica este lăudată în cărţile vechi despre plantele medicinale şi ca o plantă care vindecă rănile, o recomand pentru leziunile inflamate şi care se vindecă greu, în special în apropierea tibiei (a fluierului piciorului). Rănile sunt clătite mai întâi cu o infuzie; apoi se pun în timpul nopţii peste răni comprese îmbibate în prealabil cu un ceai proaspăt preparat şi se învelesc ca să rămână calde. Bolnavii de reumatism şi artrită ar trebui să încerce o dată tinctura de ventrilică, pe care şi-o pot prepara uşor singuri. Această tinctura se foloşeste extern ca frecţie, iar intern se iau de 3 ori pe zi câte 15 picături în ceva apă sau ceai. Beţi neapărat în fiecare an o perioadă de timp ceai de ventrilică proaspăt culeasă! El nu reduce numai arterioscleroza, ci o previne şi dă organismului o nouă elasticitate prin efectul său depurativ.

Mod de folosire
Prepararea ceaiului: A se folosi 1 linguriţă (cu vârf) la 1/4 litru de apă, a se opări doar, a se lăsa să stea puţin. Suc proaspăt: Se spală inflorescenţele proaspete şi se presează încă umede prin storcătorul electric de uz casnic, se toarnă sucul în sticle mici şi se păstrează la frigider.
Tinctura: 2 mâini pline de plante înftorite şi tăiate mărunt se pun într-un litru de rachiu de secară de 38-40% şi se lasă 14 zile la soare sau în apropierea maşinii de gătit.
Amestec de ceaiuri: 1 linguriţă (cu vârf) la 1/4 litru de apă. Se opăreşte doar şi se lasă să stea puţin.

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*