Nimeni nu controlează dacă în Spania se nasc maximum șase copii din sperma sau
din ovulele unui donator, cum prevede legea. Zeci de tineri, majoritatea
studenți, donează spermă o dată, sau de două ori pe săptămână timp de minimum
trei luni în cele 150 de centre de reproducere asistată din principalele orașe.
Donația de ovule, mai complicată tehnic, este limitată la două ori pentru o
femeie. Deși în ambele cazuri este vorba de o inițiativă altruistă - importanța
acestor donații pentru familiile care doresc să aibă copii biologici, sau
pentru cercetare - având în vedere că nu există registre, este imposibil să se
garanteze că nu se nasc zeci de copii de la un singur donator, notează ziarul
El Pais.
Deși prima normativă privind reproducerea asistată, aprobată acum 20 de ani și
una din primele din lume (Legea privind Tehnicile de Reproducere Asistată din
1988), prevedea crearea unui registru al donatorilor de spermă și de ovule și
că cea în vigoare - din 2006 - o reiterează, această regulă nu a fost aplicată.
”Este imposibil să se garanteze câți copii se nasc de la un donator. Singurul
care știe este centrul de recoltare, dar în lipsa unui registru nu se poate
verifica. Există un vid, iar vina este a Administrației centrale, care nu a
abordat tema cu seriozitate", spune un medic. Directorul adjunct al
Instituto Valenciano de Infertilidad (IVI) Juan Antonio Garcia Velasco afirmă
că nu se știe ”nici câți embrioni congelați există în Spania, în lipsa datelor
oficiale”.
Potrivit datelor, în Spania se nasc 7.344 de copii anual grație celor 38.886 de
tratamente de fecundare in vitro, micro-inseminării cu spermă, congelării de
embrioni, donației de ovule și diagnosticării genetice de pre-implantare. Dar
în lipsa unei contabilizări riguroase, se estimează că numărul real al acestor
copii ar fi de peste 10.000 pe ani, grație acestor tehnici, la care se adaugă
alți 5.000 născuți prin inseminare artificială.
Un purtător de cuvânt al ministerului Sănătății recunoaște ”dezordinea” din
acest domeniu, subliniind că ”reproducerea asistată este o piață
descentralizată și lipsită de protecție, cu peste 80% de centre private și că
în lipsa unor statistici generale, fiecare spune ce vrea, mai ales în privința
ratei succeselor unor astfel de practici”. Embriologul Jose Antonio Castilla
consideră că este esențială punerea la punct a unui registru, un model în acest
sens fiind cele existente în Germania, Italia, Marea Britanie sau Franța. O
altă problemă este câți copii trebuie să se nască de la un singur donator.
În țările vecine Spaniei se pot naște între 10 și 25 de copii de la un donator,
astfel încât nu sunt limitate nașterile ci unitățile familiale. Cu alte
cuvinte, o femeie poate avea mai mulți copii de la același donator, deoarece
frații nu se căsătoresc între ei. Cazul cel mai extrem sunt SUA, unde
Societatea Americana de Reproducere permite nașterea de la un singur donator a
25 de copii la fiecare 800.000 de locuitori. Anunțuri precum, ”Donează spermă pentru
30 de euro”, sau ”Ești tânără și vrei bani, donează ovule”, se găsesc în toate
campusurile universitare din Madrid sau Granada. Și pe Internet
își fac anunțurile unele centre, precum Instituto Marques, care oferă 900 euro
pentru ovule și 50 de euro pentru spermă. Dar prețurile variază.
Banca de Spermă Ceife din Granada
plătește 30 de euro pentru spermă și 600 pentru ovule. Obiectivul: studenții.
Ei obișnuiesc să doneze o dată pe săptămână, de 18 sau de 20 de ori în total.
Instituto Dexeus plătește între 900 și 1.000 de euro pentru ovule, însă de la
fiecare candidată cei valabili sunt în proporție de 10 - 15%. La Instituto
Valenciano de Infertilidad, majoritatea femeilor care donează ovule o fac o
dată sau de maximum de două ori. La o ședință se obțin 6 sau 8 ovocite care se
implantează apoi pacientei. La fiecare donație se obțin două doi sau trei embrioni,
din care se nasc doar unul sau doi copii. De la un bun donator de spermă se pot
obține șase născuți pe an, moment în care i se comunică că nu mai poate să
doneze. /Rompres/ Acest articol a fost citit de 846 ori.