 Tuberculoza a făcut ravagii până la începutul secolului sub numele de ftizie. După un început de ameliorare între anii 1920 și 1940, legat de îmbunătățirea condițiilor de igienă, tuberculoza a recâștigat teren în timpul războiului din cauza lipsei alimentelor. Descoperirea antituberculoaselorși generalizarea vaccinului devenit obligatoriu au permis, în anii '50, speranța unei victorii definitive asupra bolii.
Nu este, din păcate, cazul și se constată astăzi o reală revenire a bolii care rămâne un flagel. Zece milioane de noi cazuri sunt înregistrate în fiecare an în lume, trei milioane de morți, mai ales în mediile defavorizate și în cazul persoanelor atinse de virusul SIDA, mai fragile în fața infecțiilor.
Simptome. Începutul bolii este, în general, progresiv, instalându-se de-a lungul mai multor săptămâni și luni. Tuberculoza se manifestă cel mai adesea printr-otuse cronică, tenace și seacă, uneori cu sânge și expectorații. Mișcările respiratorii, în momentul inspirației profunde, pot provoca dureri toracice. Se pot, de asemenea, întâlni dispnee, astenie, slăbire, pierderea poftei de mâncare, febră și transpirații nocturne. Dar uneori nu există niciun simptom clinic și, în 20% dintre cazuri, tuberculoza este descoperită cu ocazia unei radiografii pulmonare sistematice. Și alte organe pot fi atinse în afară de plămân, simptomele variind atunci în funcție de organ.
Remarcă. Tuberculoza se datorează unei bacterii cu dezvoltare lentă, Mycobacterium tuberculosis, numită și bacilul Koch, Este o boală foarte infecțioasă, contaminarea având loc prin stropii proiectați de bolnav atunci când acesta tușește, când vorbește și chiar când respiră. Bacteria rămâne atunci în suspensie în aer și contaminează un subiect sensibil. Este o boală a bărbaților în două cazuri din trei, care poate fi mortală la persoanele imuno-deficitare sau la subiecții prea neglijenți care au început prea târziu sau au întrerupt prea devreme tratamentul lor.
Tratament. Se bazează pe trei sau patru antibiotice specifice, prescrise timp de șase sau nouă luni, în funcție de caz. Spitalizarea este scurtă, reluarea muncii se face imediat ce persoana nu mai este contagioasă, în general după trei luni. Uneori, sunt necesare tratamente complementare. Este fundamental să se urmeze tratamentul pe toată durata prescrierii sale și să se respecte o strictă igienă în viata de fiecare zi.
Prevenire. Ea se efectuează prin reguli simple de igienă și mai ales prin vaccinare, prin BCG, obligatoriu, și repetat, eventual, în momentul controalelor. Persoanele aflate în contact cu tuberculoșii vor primi și ele, în funcție de caz, un tratament antituberculos.
Acest articol a fost citit de 108 ori.
|
