|
Tratamentul bolii Alzheimer poate fi farmacologic și nefarmacologic |
 Tratamentul în boala Alzheimer poate să fie unul farmacologic și unul nonfarmacologic, a declarat joi dr. Letiția Dobranici medic specialist psihiatru în cadrul Atelierului organizat pentru presă privitor la boala Alzheimer.
Obiectivele generale ale tratamentului sunt menținerea activității profesionale și casnice, menținerea abilităților capacităților un antrenament cognitiv, antrenament de orientare asupra realității, necesitatea menținerii autonomiei persoanei și a relațiilor sociale, în asigurarea tratamentului un rol important îl au membrii familiei.
Potrivit unui studiu recent, citat de dr. Dobranici, 30% din membrii familiilor în care există o persoană cu boala Alzheimer și care îngrijesc pacientul au depresie clinică care necesită tratament medicamentos.
Pentru bolnavii Alzheimer, există tratament farmacologic care se face pentru simptomele cognitive (specifice demenței), pentru simptomele psihice și comportamentale. Unul dintre aceste tratamente este cel cu Rivastinină care dă rezultate în ceea ce privește îmbunătățirea semnificativă a posibilității de cunoaștere, de funcționare globală, a activității vieții zilnice și comportamentul la pacienții cu boala Alzheimer în stadiu ușor și spre moderat sever.
Un alt tratament este cel nonmedicamentos. Acesta presupune educația persoanelor care acordă îngrijire, adaptarea mediului înconjurător pentru cel bolnav, securizarea și menținerea în activitate, fixarea comportamentelor de rutină, orientarea în realitate. În această situație, familia este extrem de importantă, fiind necesar ca rudele bolnavului să participe la consiliere în scopul acceptării bolii și diminuării reacțiilor de negare.
Familia mai trebuie să înțeleagă simptomele și modul de relaționare a pacientului cu lumea, care se realizează de la un anumit moment exclusiv în câmpul activității fără nici un apel la prelucrările logice ale informațiilor.
Serviciile comunitare ar trebui să cuprindă centrele de consiliere, servicii telefonice de ajutor și informare, centre ale memoriei, centre de diagnosticare precoce, centre de zi, îngrijiri la domiciliu, servicii de internare în week-end, grupuri de suport pentru membrii familiei, programe care să asigure sigurizarea pacienților dezorientați parțial, precum și asociații ale pacienților și ale familiilor acestora.
În prezent, nu există decât un singur centru al memoriei în România, cel din cadrul Spitalului de psihiatrie "Alexandru Obregia". Fiind singurul centru, acesta este supraaglomerat.
Dr. Dobranici a atras atenția că astfel de centre ar trebui să fie multiplicate pentru a se putea acorda o asistență mai bună tuturor celor care au probleme în acest sens.
De asemenea, a adăugat medicul, se impune o implicare a autorităților locale în organizarea unor astfel de centre după ce fac o evaluare a persoanelor în vârstă și a problemelor pe care aceștia le au.
Costul unui pacient pe lună se cifrează la 100-150 de euro. Mai scumpe sunt costurile indirecte care ajung și la 2.000 de euro, a menționat dr. Letiția Dobranici.
/Rompres/
Acest articol a fost citit de 744 ori.
|
|
