Tiamina(thiamine, aneurine, benerva, betabion, brevitin) sau vitamina B1 este sintetizată de vegetale, multe bacterii, alge și unele ciuperci. Molecula cuprinde un nucleu pirimidinic și un nucleu tiazolic cuplate. Vitamina se găsește
în cantități mari în carnea de porc, ficat, rinichi și în făinurile de cereale complete. Fierberea alimentelor, mai ales în mediul alcalin, o distruge în parte. Necesarul zilnic la adult este apreciat la 1,4 mg pentru bărbați, 1 mg pentru femei(plus 0,4-0,5 mg în timpul sarcinii și alăptării) și 0,3-1,2 mg pentru copii(în funcție de vârstă). Aceste cantități sunt cuprinse obișnuit în rația alimentară. Necesitatea crește cu aportul caloric, mai exact cu aportul de glucide – se recomandă 0,4-0,5 mg pentru fiecare 1000 calorii(la care se adugă 0,6 mg/1000 calorii în timpul sarcinii și lactației). Tiamina se absoarbe din intestin prin transport activ, pentru dozele mari adăugându-se și un proces de difuziune. Capacitatea maximă de absorbție este de 10-15 mg/zi(ceva mai mult când se administrează fracțional, cu alimente). În mucoasa intestinală este transformată enzimatic în tiamin pirofosfat(TPP). Dozele mici, corespunzătoare aportului alimentar minim, se metabolizează în întregime; dozele mai mari umplu depozitele, restul fiind eliminat prin urină, în majoritate sub formă neschimbată. Tiamin pirofosfatul sau cocarboxilaza, forma activă a vitaminei B1, are funcție de coenzimă, intervenind în numeroase reacții biochimice importante pentru metabolismul glucidic: decarboxilarea oxidativă a piruvatului și alfacetoglutaratului, folosirea pentozei în ciclul pentozofosfaților etc. În plus, tiamna intervine probabil în procesul de conducere axonală(este implicată în funcția canalelor sodiului) și în transmisia neuro-musculară(ca modulator al funcției receptorului colinergic nicotinic). Deficitul vitaminic poate apărea în condițiile unui aport scăzut, asociat cu un consum crescut de glucide sau cu nesecități metabolice sporite – în cursul sarcinii, alăptării, în hipertiroidism, în malabsorbție, în cazul perfuziilor intravenoase prelungite cu glucoză. Sindromele clinice caracteristice – beri-beri – sunt cunoscute în răsărit ca datorite consumului de cantități mari de orez decorticat; în apus, una din cauzele obișnuite este alcoolismul cronic, care provoacă policarență vitaminică B, cu predominanță tiaminei. Deficitul de tiamină se manifestă clinic prin polinevrite periferice degenerative și atrofie musculară(beri-beri uscat9, edeme și cardiomegalie(beri-beri umed), fenomene de encefalopatie(sindrom Wernicke, sindrom Korsakoff). Patogenia leziunilor neurologice și cardiace nu este cunoscută. Semnele chimice ale hipovitaminozei B1, constau în scăderea cantității de tiamină în urină(0-14 μg/zi), creșterea concentrației de piruvați și alfa-cetoglutarați în sânge, micșorarea concentrației vitaminei în eritrocite(apreciată prin dozarea activității transcatalazei, enzimă activată de tiamin pirofosfat și care intervine în ciclul pentozofosfaților). Amelioarrea stării clinice se produce, în mod caracteristic, la 24-48 ore de la injecția unei doze terapeutice de tiamină, având valoarea diagnosticată. Tulburările cardiace răspund la tratament, de regulă, evident și prompt, polinevrita cedează mai lent, leziunile nervoase sunt uneori ireversibile. Tiamina clorhidrat se administrează oral sau parenteral. Tratamentul curativ al stărilor de avitaminoză se începe cu 25-50 mg zilnic(fracționat), pe cale orală, timp de două săptămâni, continuând apoi cu 10 mg/zi. La nevoie, pentru tratamentul de atac se folosește calea parenterală – injecții intramusculare sau, în formele grave de beri-beri, injecții intravenoase cu aceleași doze. La alcoolici în stare gravă se injectează zilnic 50-100 mg. Tratamentul vitaminic trebuie început înaintea administrării de glucoză(astfel pot fi precipitate fenomene acute de avitaminoză). Tiamina este practic lipsită de acțiuni toxice – „șocul tiaminic” -, a fost semnalat pentru injecția intravenoasă și este probabil de natură alergică. Acest articol a fost citit de 1683 ori.
Tiamina(thiamine, aneurine, benerva, betabion, brevitin) sau vitamina B1 este sintetizată de vegetale, multe bacterii, alge și unele ciuperci. Molecula cuprinde un nucleu pirimidinic și un nucleu tiazolic cuplate.
