Unul din motivele testării demenței este acela de ajuta la depistarea unei posibile cauze tratabile. Din această cauză, este necesar un diagnostic cât mai exact. Evaluarea unei persoane cu demență începe, de obicei, cu un istoric detaliat al bolii, urmat de evaluare fizică și neurologică. în funcție de rezultatele acestor evaluări se selectează apoi și testele de laborator. Testarea neuropsihologică poate aduce informații în plus despre abilitățile cognitive ale persoanei respective și anume memoria, judecata, raționamentul și abilitățile de planificare.
Unele dintre aspectele pe care medicii le evaluează uzual sunt:
Statusul mental
Evaluarea statusului mental este deseori inclusă în examenul neurologic. Acest test evaluează diferite funcții cognitive de genul atenției, memoriei, limbajului și funcțiile de percepție. Medicul sau psihologul clinician poate pune întrebări pentru a evalua diferite procese psihice. Aceste întrebări pot include evaluări ale:
•Conștientizării simptomatologiei. „Care credeți că este problema dumneavoastră?"
•Orientării. „În ce dată , lună și an suntem? Unde vă aflați acum?"
•Memoriei. „Memorizați o listă de cuvinte și repetați-le mai târziu."
•Evocării amintirilor. „Amintiți-vă informația învățată mai devreme."
•Gândirii abstracte. „Explicați un proverb."
•Atenției. „Recitați lunile anilor de la început la sfârșit și invers."
•Conținutului gândirii. „Care sunt fricile și îngrijorările dumneavoastră?"
•Limbajului. „Numiți obiecte și demonstrați-vă abilitatea de a citi, scrie și de a înțelege limbajul vorbit’’
•Cunoștințelor generale. „Cine este actualul președinte" Câte săptămâni sunt într-un an?"
Memoria
Testele de memorie pot fi folosite pentru a evalua capacitatea persoanei de a învăța informații verbale și nonverbale, și de a-și aminti informații din trecut Poate fi testată și capacitatea de a construi obiecte prin desen și persoana poate fi rugată să-ș: amintească ulterior aceste desene.
Abilitățile cognitive
Funcțiile cognitive pot fi evaluate prin testări neuropsihologice exacte. Aceste testări folosesc teste standardizare pentru inteligență, memorie, limbaj și a achizițiilor academice anterioare. În mod uzual scorurile persoanei examinate sunt comparate cu scorurile obținute de alte persoane de aceeași vârstă și nivel educațional.
Aceste teste ajută la stabilirea faptului dacă modificările de status mental sunt cuprinse în variațiile normale corespunzătoare îmbătrânirii sau dacă sunt determinate de o boală subiacentă. De exemplu, depresia poate determina anumite modificări de atenție și memorie asemănătoare cu cele din boala Alzheimer.
Pot fi efectuate o serie de teste de laborator pentru identificarea unei boli ce determină semnele și simptomele respective. Aceste teste cuprind: tomografia computerizată (CT), rezonanța magnetică nucleară (RMN), electrocardiograma, radiografia toracică, teste de sânge și urină, și teste pentru detectarea drogurilor. Alte testări neurologice ce pot fi de ajutor pentru stabilirea diagnosticului pot fi electroencefalograma (EEG), puncția lombară și studiile radioizotopice.
