SfaturiMedicale.ro - Teorii majore în geneza stresului

Teorii majore în geneza stresului

Investigând peste 5000 pacienţi suferind de boli organice grave, cum ar fi infarct, stomacul perforat, cancer, etc., Homles a constatat că între elementele cele mai stresante petrecute în ultimul an de viaţă, apar unele ca o anumită frecvenţă; ordonând aceste evenimente în ordinea descrescătoare a frecvenţi şi acordându-le un punctaj, el a alcătuit ceea ce se numeşte scala Homles şi care pleacă de la premiza că cele mai stresante evenimente din viaţa unei persoane sunt schimbările majore. Pe această scală, moartea soţului sau soţiei, pierderea credinţei, primeşte 100 puncte; urmează divorţul, pierderea locuinţei, a locului de muncă, închisoarea, dar şi evenimente fericite, ca naşterea unui copil, pregătirea concediului, sau a unei aniversări. Un cumul de până la 150 de puncte în ultimele 12 luni, este considerat normal; între 150-200 stare de stress, între 200-300 feze de alarmă, când se impun măsuri de protecţie şi control al stresului, iar peste 300 puncte, clacarea cu pierderea sănătăţii este iminentă.
Teoria schimbărilor majore ca sursă de stres se bugură de o largă audienţă. Alvin Toffler constată că trăim într-o societate suprastimultă senzorial, informaţional şi decizional. Pentru a face faţă ritmului unor schimbări din viaţa sa, un om are nevoie de cel puţin 3 săptămâni pentru a se adapta, pentru a le integra şi a-i intra în obişnuinţă. Supusul unei avalanşe de schimbări ce se produc într-un ritm ameţitor, în toate domeniile, omul este confruntat cu ceea ce Toffler a numit şocul viitorului, o stare de angoasă, de perplexitate şi aiureală datorată incapacităţii individului de a face faţă cacofoniei solicitărilor universale. În acest carusel, senzorialul devine obtuz, se pierde selectivitatea în receptarea informaţiilor, iar confuzia domeneşte în ceea ce priveşte deciziile cotidiene, sezoniere, existenţiale sau veşnice; inerţia totală alterează cu explozii de furie oarbă.
Teoria lui Rahe-Homles are şi critici. S-a remarcat pe bună dreptate că pentru o mare masă de oameni, schimbările majore cele mai agresive sunt irelevante, pentru că n-au avut loc, sau faptul că teoria ignoră particularităţile de reacţie extrem de diferite ale persoanelor la acelaşi stresor. Şi apoi, nu cumva are această scală un efect nociv, de bumerang, al profeţiei care se autoîmplineşte, când constat că mă apropii în mod fatal de pragul celor 300 a puncte? solicitărilor universale. În acest carusel, senzorialul devine obtuz, se pierde selectivitatea în receptarea informaţiilor, iar confuzia domeneşte în ceea ce priveşte deciziile cotidiene, sezoniere, existenţiale sau veşnice; inerţia totală alterează cu explozii de furie oarbă.
Teoria lui Rahe-Homles are şi critici. S-a remarcat pe bună dreptate că pentru o mare masă de oameni, schimbările majore cele mai agresive sunt irelevante, pentru că n-au avut loc, sau faptul că teoria ignoră particularităţile de reacţie extrem de diferite ale persoanelor la acelaşi stresor. Şi apoi, nu cumva are această scală un efect nociv, de bumerang, al profeţiei care se autoîmplineşte, când constat că mă apropii în mod fatal de pragul celor 300 a puncte?
Dar obiecţia din care avea să se nască cea de a doua teorie majoră în geneza stresului, a fost că, da fapr, nu schimbările majore sunt cele mai importante pentru cei mai mulţi oameni, ci ticmai ceea ce nu se schimbă, plictiselile de fiecare zi, o agendă prea încărcată cu lucruri care aşteaptă zadarnic să fie făcute, rătăcirea obiectelor personale, conflicte uzuale cu cei apropiaţi, aspecte fizice personale devenite dismorfofobii, remuşcări, frustrări, etc.
Strategii de control ale stresului. Acestea ar putea fi grupate după trei direcţii: propria persoană – ABC – ul controlului stresului, persoana semenilor – comunicarea şi relaţii interpersonale şi, filosofia sau concepţia asupra vieţii.
ABC-ul controlului stresului este o formă mnemotehnică care atrage atenţia asupra a trei repere: Ascultare – capacitatea da a-ţi recepta propriul organism aşa cum arătăm mai sus; Balanţă – sau echilibru, porneşte de la concepţia holistică şi unitară asupra fiinţei umane în toate dimensiunile sale, considerând că atât bunăstarea, cât şi suferinţa oricărei părţi le antrenează şi pe celelalte. De asemenea, că atât antrenarea, cât şi uzura trebuie să fie pe cât posibil uniforme, astfel încât oamenii să nu mai moară de inimă, de ficat, sau de rinichi, ci fericiţi şi sătui de zile. Respectul faţă de legile sănătăţii şi luarea în considerare a factorilor sanogeni naturali: apă, aer, soare, exerciţiul fizic, actuvitate şi odihnă echilibrată, o alimentaţie sănătoasă, cumpătarea în cele necesare şi evitarea oricăror toxice – alcool, tutun, cafea, droguri, grăsimi saturate, hipercolesterol, ca şi cultivarea unei relaţii de încredere în Dumnezeu concură la acest deziderat. Cernerea sau selectivitatea presupune ca din hăţişul de informaţii, solicitări şi tentaţii să le alegem pe cele esenţiale, fundamentale şi, mai ales, ele să fie asimilate ca propriile noastre comandamente şi să le punem în practică.
În ceea ce priveşte comunicarea şi relaţiile interpersonale sunt mult de spus.
Comunicarea poate detensiona relaţiile. Deşi noi avem impresia că tot ceea ce comunicăm este cuprins în limbajul articulat, acesta nu deţine decât o pondere de 20%; 17% aparţine tonului şi inflexiunilor vocii, iar restul de 63% este transmis de gestică, mimică şi limpajul corporal. S-a spus că există 5 nivele de comunicare, de la cel mai superficial până la cel mai profund: (5) banalităţi, (4) fapte, anecdote, (3) idei, reţionamente, (2) sentimente, (1) comunicarea autentică de sine, fără rezerve. Tehnicile transmiterii mesajelor şi tenicile ascultării sunt foarte importante în procesul comunicării. Oamenii supăraţi, stresaţi, nu comunică, deşi aceasta este calea regală pentru a soluţiona problemele.
În privinţa relaţiilor interpersonale, am văzut mai sus cât de nocivă este singurătatea şi se ştie cât de importante sunt prieteniile sau grupul suport. Ca şi în privinţa comunicării, noi trebuie să învăţăm să cultivăm relaţiile interpersonale, fiindcă nu ne naştem cu astfel de abilităţi. În cultivare relaţiilor există câteva reguli simple: 1. alocă timp, effort şi preocupare pentru relaţii; 2. cultivă sinceritatea, abandonează masca lăsându-te cunoscut cu defecte şi calităţi ca un om real şi nu o fantomă artificială; 3. vorbeşte despre simţămintele tale – dregostea care nu este exprimată moare; 4. deprinde-te cu gesturile de dragoste – atenţii, flori, solicitudine; 5. acordă libertate prietenului şi nu-l sufoca, nici nu încerca să fii prea posesiv, sau manipulativ în a-l modela după chipul şi asemănarea ta.
Cât priveşte filosofia de viaţă, aceasta este un aspect esenţial în strategia de luptă împotriva stresului. Orice fiinţă umană deţine, conştient sau nu, o anumită concepţie de viaţă, în funcţie de care îşi modelează deciziile, atitudinile şi acţiunile. Deseori nu putem modifica datele esenţiale ale vieţii, dar ne putem optimiza filosofia de viaţă. S-a spus despre oameni că se împart în 2 mari categorii: optimişti şi pesimişti. Albert Schweitzer spunea că optimistul vede doar verdele semaforului, pesimistul doar roşul de la stop, dar realistul percepe întreaga gamă a culorilor şi le combină în mod creator.
În privinţa Atitudinii în faţa existenţei, şi aceasta a fost structurată mnemotehnic în mai multe direcţii, debutând toate cu A: Alegere, Acceptare, Apreciere, Acţiune.
Pe scurt Alegerea constă din a alege să nu te concentrezi asupra eşecurilor sau necazurilor, ci asupra reuşitelor, nu asupra problemelor, ci asupra soluţiilor, cultivând o atitudine pozitivă în faţa vieţii, o mentalitate de învingător.
Acceptarea este orientată către sine, către semeni şi către situaţii. O imagine de sine realistă necontaminată de complexul de grandoare, nici de cel de inferioritate. Capodoperele sunt licitate la zeci şi sute de milioane de dolari. De ce? Pentru că sunt unicate. Şi tu eşti unic. În faţa ta se deschid posibilităţi nelimitate.
Adaptarea presupune capacitate de a te acomoda unor situaţii limită. Nu are rost să investeşti 1 milion pentru a obţine 10 lei. Nu e rentabil. Trebuie să ştii cum să acţionezi aici şi cum, deoarece ocazia are moţul doar în frunte.
Apreciere. Simţământul de mulţumire şi recunoştinţă .
Acţiune. Lao Tse spune că orice călătorie de 1000 km începe cu un pas. Toate aceste cunoştinţe trebuie aplicate în viaţa de zi cu zi. Ele trebuie să devină o a doua noastră natură.

Esenţialul despre stres. Am identificat iniţial între simptomele stresului: anxietate, durere, depresie şi am putea adăuga pustiire, înstrăinare, ruşine, sentimentul de vinovăţie şi multe altele, făcând parte din cortegiul de suferinţe ale omenirii.

Acest articol a fost citit de 1885 ori.

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*

Fii primul care comenteaza articolul

[ Inapoi ]

Lentile de contact