Stopul cardiac este de ajuns în Franța pentru a ți se preleva organele
Regulile referitoare la prelevarea de organe urmează să fie modificate
în Franța, fiind suficient ca o persoană să se afle în moarte clinică
pentru ca medicii să-i poată preleva organele, o procedură care
stârnește însă controverse, scrie revista germană Der Spiegel. Granița
dintre viață și moarte este diferită de la țară la țară, iar în Franța
chiar de la clinică la clinică.
În nouă spitale din Franța, moartea se
instalează mai repede decât în alte părți ale țării, lucru demonstrat de un bărbat din Paris, care a fost declarat mort după un stop cardiac, organele acestuia urmând să fie prelevate. Omul a avut mare noroc că medicii chirurgi nu au avut timp imediat pentru o astfel de operație, dat fiind că la puțină vreme, înainte să i se preleveze ceva, inima lui a reînceput să bată.
În momentul de față există în Franța 13.000 de persoane care așteaptă un transplant de organ, de multe ori în zadar. În 2007, agenția franceză pentru biomedicină a pornit un experiment prin care organele pot fi prelevate nu doar după moartea cerebrală a pacientului ci deja după instalarea stopului cardiac (morții clinice). Aceste reguli sunt valabile și în alte țări precum Marea Britanie, Belgia, Olanda, Spania, Austria, Elveția sau SUA. În Franța însă îndoielile încep să fie din ce în ce mai mari iar asta nu doar după cazul pacientului de 45 de ani, care a revenit la viață pe masa de operație. Bărbatul, care s-a prăbușit în mijlocul unei străzi din Paris în urma unui infarct, la începutul anului, a fost dus de serviciul de ambulanță, după încercări zadarnice de resuscitare la fața locului, spre ghinionul lui la spitalul Salpetriere, care se numără printre cele nouă clinici din Franța unde proiectul pilot se află în curs. Medicii au decis acolo că nu-l pot ajuta pe pacient prin dilatarea coronarelor, acesta fiind considerat după 90 de minute drept donator de organe. În momentul când chirurgii tocmai se pregăteau să-i preleveze organele, pacientul a început să respire din nou, iar acum este iar un om sănătos.
În Germania, unui pacient nu i se pot preleva organele în scopul transplantului decât în momentul când acesta se află în moarte cerebrală. Regula este înscrisă în legea referitoare la transplantul de organe, care s-a orientat după indicațiile camerei federale a medicilor din Germania. Conform legii, este nevoie mai întâi ca decesul să fie constatat de doi medici care nu țin de echipa care se ocupă de transplant, independent unul de altul. Totodată, EEG-ul (electroencefalograma) pacientului trebuie să indice lipsa oricărei activități cerebrale. Potrivit lui Hans-Joerg Freese, de la camera federală a medicilor, un stop cardiovascular de zece minute nu este echivalent cu moartea cerebrală, regulă stabilită de camera medicilor acum zece ani și care este valabilă și azi. Freese s-a arătat sceptic în ce privește dezbaterea solicitată de un chirurg german pe tema prelevării de organe după un stop cardiovascular ireversibil, arătând că opinia colegului de breaslă este una singulară și nu va duce la modificarea legii germane în materie.
În urma criteriilor de selecție, numărul potențialilor donatori de organe este foarte limitat, dat fiind că moartea cerebrală are loc înaintea celei clinice la doar un procent dintre pacienți, așa cum arăta Birgit Blome, de la Fundația Germană pentru Transplantul de Organe (DSO-Deutsche Stiftung Organtransplantation). În cazul multora dintre pacienți, medicii trebuie mai întâi să întrebe rudele dacă sunt de acord cu prelevarea de organe, doar o mică parte fiind în posesia unei legitimații de donare de organe (document prin care pacientul își dă acordul pentru prelevarea de organe, n.red.). Interesul pentru donarea de organe este mare în rândul populației. Un sondaj Forsa, realizat de Centrul Federal pentru Informare în Probleme de Sănătate, a arătat că 82 la sută dintre cetățenii germani ar fi de acord să li se transplanteze organe prelevate de la alte persoane iar 62 la sută ar fi de acord să doneze organe în cazul decesului, doar 12 la sută dintre germani posedând însă o legitimație de donare de organe. În cazul morții cerebrale, rudele sunt cele care trebuie să dea răspunsul la dificila întrebare ce ar fi vrut pacientul însuși să facă în această situație. În Germania există mai mult de 12.000 de persoane care așteaptă un transplant de ficat, rinichi sau inimă, în fiecare zi trei astfel de pacienți decedând din lipsă de donatori.
Ministrul sănătății din Germania, Ulla Schmidt (SPD - socialiști), dorește ca pe viitor declarațiile de disponibilitate pentru donarea de organe să fie salvate în format electronic, pe cardul de sănătate, proiectul urmând se pare să fie aprobat de populație, așa cum reiese din sondajul realizat în 2006 de un grup de experți în psihologie medicală din Leipzig, care a arătat că 60 la sută dintre cei intervievați ar fi de acord ca atitudinea lor față de donarea de organe să fie înscrisă pe cardul de identitate. DSO a inițiat o campanie cu titlul ”Pentru viață. Pentru donarea de organe”, prin intermediul căreia încearcă să atragă atenția asupra problemei, campanie aflată sub patronajul cancelarului german, Angela Merkel, care declară pe pagina Internet a campaniei: ”Decizia în favoarea donării de organe este o decizie pentru prelungirea vieții unui semen. Spune-ți Da vieții, spune-ți Da donării de organe”.
În Franța, medicii, infirmierii și politicienii discută aprins asupra sensului și folosului unui astfel de experiment, în timp ce o comisie de etică, formată din medici, personal de la serviciile de salvare și infirmieri, controlează la intervale regulate ce se modifică prin noua reglementare și ce probleme apar. Legat de cazul de la Paris, mai mulți reprezentanți ai personalului de la serviciile de salvare și infirmieri au declarat că își amintesc de multe cazuri în care persoane considerate moarte de către medici au revenit la viață după mai multe încercări de reanimare. Astfel de povești sunt desigur o excepție, spun cei implicați, dar pe parcursul carierei te poți întâlni cu ele.
Agenția pentru Biomedicină prezenta în interviul acordat ziarului francez Le Monde avantajele în cazul donatorilor prin stop cardiac (Non-Heart-Beating-Donors), în Olanda 30 la sută din transplanturile de organe fiind realizate prin astfel de prelevări, în timp ce Marea Britanie sau SUA acționează după același principiu. Acest tip de donatori a contribuit puternic la îmbogățirea rezervei de organe din SUA, fiecare al cincelea organ donat provenind anii trecuți de la o persoană aflată în moarte clinică. Însă chiar și acolo au existat unele îndoieli. Robert Steinbrook scria astfel într-un articol din ”New England Journal of Medicine” că intervalul dintre stopul cardiac și declararea decesului este în mod normal de cinci minute, însă poate fi și de două minute. La aceasta se adaugă și faptul că medicii administrează donatorului potențial heparină pentru menținerea irigării sanguine a organelor, ceea ce poate duce la sângerări. În acest fel, un bolnav aflat la terapie intensivă se poate transforma în câteva minute în donator de organe, căruia intervențiile medicale îi pot dăuna, arată autorul articolului. /Rompres/
Acest articol a fost citit de 475 ori.
Comenteaza articolul
Comentarii (1)
1. Scris de mihail Bocancea in 01-07-2008 00:00
vai!
Nu - mi vine sa cred ca am citit asa ceva despre francezi,.., si ma rog ceilalti! "din pamant ai fost facut si in pamant te vei ...." cine ne-a lasat aceste biete cuvinte? Goana dupa organe mi se pare la fel de salvatoare pt.omenire ca si arderea pe rug a "celor rai.."
Regulile referitoare la prelevarea de organe urmează să fie modificate
în Franța, fiind suficient ca o persoană să se afle în moarte clinică
pentru ca medicii să-i poată preleva organele, o procedură care
stârnește însă controverse, scrie revista germană Der Spiegel. Granița
dintre viață și moarte este diferită de la țară la țară, iar în Franța
chiar de la clinică la clinică.
donare de organe (document prin care pacientul își dă acordul pentru prelevarea de organe, n.red.). Interesul pentru donarea de organe este mare în rândul populației. Un sondaj Forsa, realizat de Centrul Federal pentru Informare în Probleme de Sănătate, a arătat că 82 la sută dintre cetățenii germani ar fi de acord să li se transplanteze organe prelevate de la alte persoane iar 62 la sută ar fi de acord să doneze organe în cazul decesului, doar 12 la sută dintre germani posedând însă o legitimație de donare de organe. În cazul morții cerebrale, rudele sunt cele care trebuie să dea răspunsul la dificila întrebare ce ar fi vrut pacientul însuși să facă în această situație. În Germania există mai mult de 12.000 de persoane care așteaptă un transplant de ficat, rinichi sau inimă, în fiecare zi trei astfel de pacienți decedând din lipsă de donatori. 
