Memoria mamelor care îngrijesc copii cu dizabilităţi poate avea de suferit (studiu)

Potrivit unui studiu, mamele care au un copil cu dizabilităţi ar putea avea probleme mai mari cu memoria odată cu înaintarea în vârstă în comparaţie cu mamele care au copii fără handicap.
 
Taţii copiilor cu dizabilităţi nu diferă de taţii copiilor fără handicap în ceea ce priveşte competenţele de memorie pe măsură ce înaintează în vârstă. Şi mamele care beneficiază de un sprijin puternic, un simţ al controlului şi un istoric de exerciţii fizice regulate îşi pot menţine mintea mai ageră decât cele fără aceste atribute. 
 
'Păstrarea unor prietenii de calitate, un sentiment de control asupra vieţii şi un stil de viaţă activ fizic ar putea ajuta la protejarea acestor părinţi de îmbătrânirea cognitivă accelerată', a declarat Jieun Song, cercetătoare la Centrul Waisman de la Universitatea din Wisconsin-Madison (Statele Unite), care a condus studiul. 
 
Cu cât mamele participante la studiu au avut mai multe dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor de îngrijire a copiilor lor cu handicap şi au fost mai în vârstă, cu atât problemele lor de memorie s-au înrăutăţit, scriu cercetătorii în Journals of Gerontology: Series B. 
 
Acest lucru nu este de mirare, având în vedere că cercetări anterioare au arătat că părinţii cu copii cu handicap tind să se simtă mai stresaţi şi să aibă mai multe probleme psihologice, cum ar fi depresia, decât cei cu copii fără nevoi speciale, subliniază cercetătorii.
 
"Pentru că mamele copiilor cu dizabilităţi sunt de obicei mai implicate în îngrijirea copiilor şi în activităţile casnice decât soţii lor, este posibil ca ele să fie mai expuse la stres Glossary Link cronic şi, prin urmare, la riscuri mai mari de Glossary Link declin cognitiv pe parcursul vieţii comparativ cu taţii copiilor cu dizabilităţi", a explicat Song pentru Reuters Health într-un e-mail. 
 
Cercetătoarea a spus că ea şi echipa ei au dorit să studieze efectele cognitive ale creşterii copiilor cu handicap, din cauza numărului mare al acestor copii în SUA, duratei de viaţă mai lungi a părinţilor şi costului mare pentru societate. 
 
Studiul a folosit date dintr-un sondaj naţional în rândul părinţilor între 2004 şi 2006, examinând istoricul a 128 de părinţi cu copii cu handicap şi a 512 părinţi de copii fără handicap (şi care nu au avut în grijă alţi copii sau adulţi cu dizabilităţi). Copiii părinţilor din primul grup au avut dizabilităţi precum tulburări de deficit de atenţie/hiperactivitate, Glossary Link autism, Glossary Link paralizie cerebrală, sindromul Down, Glossary Link epilepsie şi probleme intelectuale sau de învăţare.
 
Părinţii au fost testaţi în ceea ce priveşte memoria verbală şi fluenţa, viteza de procesare mentală, raţionamentul, memoria de lucru şi capacitatea de a-şi comuta atenţia. Sănătatea fizică, activitatea fizică, depresia, sentimentul de control, sprijinul social şi experienţa de părinţi negativă au fost, de asemenea, incluse în analiză.
 
Cele mai multe dintre mame aveau aproape 50 de ani şi peste, aproximativ doi ani de facultate şi în jur de 85 % dintre ele erau albe non-hispanice. Mamele de copii cu handicap au avut tendinţa de a fi mult mai deprimate, de a avea o sănătate fizică mai proastă şi un sentiment mai slab de control decât mamele fără copii cu handicap.
 
De exemplu, 18 % dintre mamele de copii cu dizabilităţi au raportat că au fost depresive în cele 12 luni anterioare studiului, comparativ cu 7 % dintre mamele fără copii cu handicap. Mamele copiilor cu handicap au avut, de asemenea, mai multe probleme în îngrijirea copiilor lor şi au avut mai puţin sprijin din partea prietenilor decât femeile fără copii cu dizabilităţi. 
 
Dintre femeile cu copii cu dizabilităţi, cele albe, mai educate şi care au beneficiat de mai mult sprijin social au avut o memorie şi o gândire semnificativ mai bune.
 
Taţii de copii cu handicap au avut experienţe de părinţi mai negative decât taţii de copii fără dizabilităţi. Dar nu au existat diferenţe semnificative în funcţiile lor cognitive.
 
Cercetătorii nu au avut informaţii despre gravitatea dizabilităţilor copiilor, vârsta lor sau despre orice handicap sau alte probleme de sănătate în rândul părinţilor, care le-ar putea afecta funcţia cognitivă. Ei recunosc în raportul lor că, deoarece s-au concentrat doar pe o anumită secvenţă de timp, nu pot spune dacă sarcinile de părinte al unui copil cu handicap au cauzat diferenţele de memorie pe care le-au observat în timpul studiului.
 
Un aspect important al acestei cercetări a fost că a avea un sentiment de control şi sprijin din partea prietenilor a ajutat la atenuarea impactului pe termen lung a efectelor îngrijirii unui copil cu dizabilităţi, a declarat Tamar Heller, care conduce Institutul pentru dizabilităţi şi dezvoltare umană de la Universitatea Illinois din Chicago, care nu a participat la studiu. Potrivit acesteia, concluziile studiului susţin nevoia de servicii de sprijin familial şi susţinere pentru familiile persoanelor cu dizabilităţi, ca o prioritate a politicii publice.
 

Sursa: AGERPRES

Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top