 Spondilita anchilozantă este o boală inflamatorie de cauză necunoscută care afectează în primul rând scheletul axial. Articulațiile periferice și structurile extraarticulare pot fi de asemenea afectate. Boala debutează frecvent în a doua sau a treia decadă de viață, prevalența este de 3 ori mai mare la bărbați față de femei. Este considerată prototipul spondiloartropatiilor. Denumirile mai vechi ale bolii sunt: boala Marie Strümpell sau boala Bechterew.
Etiologie:
Cauza acestei boli nu este cunoscută dar există date care indică faptul că atât factorii genetici cât și factorii de mediu au un rol important în patogenia bolii.
Manifestări clinice:
Simptomele bolii sunt frecvent observate târziu în adolescență sau la adultul tânăr, debutul după 40 de ani este neobișnuit. Simptomul inițial este durerea surdă simțită profund în partea inferioară a spatelui și la nivelul feselor, însoțită de redoare matinală cu durata de câteva ore care se ameliorează cu mișcarea și revine după perioade de inactivitate. La câteva luni durerea devine persistentă ți bilaterală. Sunt frecvente agravările nocturne ale durerii obligând bolnavul să se ridice din pat și să efectueze mișcări. Unii pacienți pot prezenta și febră, anorexie, pierdere ponderală sau transpirații nocturne. Dacă boala debutează în adolescență, ea are un prognostic mai prost și prezintă afectarea mai frecventă și mai severă a articulației șoldului.
Tratament:
Nu există tratament definitiv pentru această boală. Un obiectiv important al tratamentului este participarea conștiincioasă a pacientului la un program de exerciții în scopul menținerii posturii funcționale și păstrării mobilității. Se cunoaște că exercițiul crește mobilitatea și îmbunătățește funcția. Nu se cunoaște în prezent dacă există un agent terapeutic care să modifice progresiunea bolii.
Acest articol a fost citit de 2513 ori.
|
|
