Chirurgii incași care au locuit la Cuzco (Peru) au practicat cu succes operații
complexe de trepanație pe creier în scopuri curative și au ajuns să aibă un o
reușită de supraviețuire de 90% a pacienților și nivele de infecții foarte
scăzute. Surprinzătoarea descoperire a fost realizată de o echipă a lui Valerie
Andrushko, de la Universitatea din Conecticut și de colegul său John Verano, de
la Universitatea din Tulane (ambele în SUA), care au analizat 411 cranii descoperite
în 11 situri arheologice din țara andină, notează ziarul El Mundo.
Dintre acestea, 66 aveau practicate niște găuri perfecte prin osul cranian care
indică faptul că li s-a practicat o trepanație. O intervenție similară se
practică azi pentru a trata coagulările sangvine sau anevrismele și sunt
cunoscute drept craniotomii. Vestigii care arată că de mii de ani se cunoștea
această tehnică ca tratament medical fuseseră deja semnalate de antropologul
Verano. "Ceea ce deosebește aceste noi descoperiri este că oferă o
verificare mai amplă a teoriei că se cunoșteau traumele craniene. Precum și
descoperirea singurului craniu asupra căruia se practicase o trepanație și a
cărui gaură fusese astupată la înmormântare, ceea ce arată că personajul făcea
parte din înalta societate”, explică Andrushko.
Cercetările, publicate de American Journal of Physical Anthropology, arată că
incașii, pe lângă excelenți ingineri și astronomi, erau și experți în domeniul
medical și că practicau operații, despre care înainte se credea că au o
semnificație ritualică. Andrushko recunoaște că a rămas ”surprinsă de
abilitatea lor și de rata mare de supraviețuire”. Se crede că tehnica se
practica în această zonă din secolul al V-lea și că s-a perfecționat în
următoarele cinci. A fost o practică obișnuită și la alte civilizații, precum
cea egipteană. Aproape toate craniile cărora li s-au practicat găuri în cranii
au apaținut unor bărbați tineri, ceea ce presupune că au fost răniți în lupte.
Și totuși, cercetătorii au fost surprinși să găsească și craniile a 19 femei în
același site arheologic. Oare mergeau și ele la război? ”Deocamdată nu știm
care sunt motivele, trebuie să facem și alte cercetări”, a recunoscut
arheologul american. Una din ipoteze este că trepanația ar fi putut să fie practicată
pentru a vindeca epilepsia, sau infecții ale creierului. Tehnica chirurgilor
incași era foarte precisă. În primul rând făceau o incizie circulară pe craniu,
pe o zonă mai amplă decât cea care trebuia operată. Iar apoi se dădea gaura cu
anumite instrumente. Aproape întotdeauna în zona centrală sau în stânga. Între
craniile studiate există unul căruia i s-au practicat până la șapte găuri, fapt
ce arată că era un caz complicat, dar că a reușit să supraviețuiască după
fiecare intervenție. Se știe și că, deși nu exista anestezia modernă și nici
antibiotice, exista o mare cunoaștere a plantelor medicinale. ”Arborele de coca
era una din aceste plante, alături de tutunul sălbatic care, alături de berea de porumb serveau la
alinarea durerii”. Între antisepticele naturale se menționează folosirea de
balsamuri și a saponinelor, compuși vegetali care reduc colesterolul.
"Departe de ideea că niște sălbatici practicau găuri în cap pentru a
alunga spiritele rele, vestigiile arată că erau niște chirurgi foarte
specializați. Cercetările noastre arată că civilizațiile preistorice obținuseră
deja inovații medicale importante. Și, cea mai bună dovadă că erau operații
utile în traumele craniene este că se practică și în vremurile noastre”, afirmă
Valerie Andrushko. În mod curios nu există referiri privind trepanațiile
craniene în cronicile făcute de primii ”conquistadori” ajunși la Cuzco, sub comanda lui
Francisco Pizarro. Arheologul american comentează totuși că au fost găsite
vestigii etnografice care arată că această practică nu a fost total abandonată
după venirea spaniolilor, dar care ar fi dispărut odată cu extincția Imperiului
Incaș. /Rompres/ Acest articol a fost citit de 735 ori.