SfaturiMedicale.ro - Situaţia medicilor generalişti şi specialişti în ţările OECD

Situaţia medicilor generalişti şi specialişti în ţările OECD

Specialiştii reprezintă, astăzi, mai mult de jumătate din ansamblul medicilor în majoritatea celor 30 de ţări ale Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică /OECD/, excepţiile fiind Belgia şi Australia, unde generaliştii rămân mai numeroşi, potrivit unui raport al OECD difuzat miercuri, 18 iulie. Raportul, preluat de agenţia de presă /belgiană/ Belga, este comentat într-o ediţie recentă a cotidianului La Libre Belgique citat de Rompres.
În Franţa, în Portugalia, în Noua Zeelandă şi în Turcia, efectivele sunt egale în ambele categorii. Potrivit Eco-Santé OECD 2007, numărul medicilor a crescut cu 35 de procente în ţările organizaţiei în cursul ultimilor 15 ani, ajungând la 2,8 milioane. În majoritatea ţărilor OECD, această progresie poate fi pusă, în mare măsură, pe seama creşterii efectivului de specialişti, care a fost apropiat de 50 la sută în intervalul 1990-2005, faţă de 20 de procente în privinţa numărului de generalişti.
Nivelul veniturilor - unul dintre factorii determinanţi ai ofertei de medici - variază foarte mult de la o ţară din OECD la alta. Câştigurile obţinute de specialişti sunt, în general, mult mai mari decât cele ale generaliştilor, ceea ce explică - în parte - evoluţia raportului specialişti/generalişti, care lasă să planeze temeri în privinţa unei penurii de generalişti în mai multe ţări, avertizează organizaţia.
Venitul specialiştilor este ridicat comparativ cu venitul naţional mediu, în Belgia, în Olanda şi în Statele Unite ale Americii, dar destul de scăzut în Ungaria şi în Republica Cehă. Generaliştii au un venit mare /şi comparativ cu venitul naţional mediu/ în Statele Unite, în Noua Zeelandă şi în Marea Britanie, şi unul relativ mic în Ungaria şi în Republica Cehă.
În ceea ce priveşte numărul de medici activi pe cap de locuitor, există deosebiri importante între ţări, acesta variind de la patru sau mai mulţi la mia de locuitori în Belgia şi în Grecia, la mai puţin de doi în Turcia, în Republica Coreea /Coreea de Sud/ şi în Mexic.
Numărul de medici în activitate la mia de locuitori a crescut, în perioada 1990-2005, în aproape toate ţările OECD, dar într-un ritm mai lent decât în cursul celor 15 ani anteriori. Această încetinire a ritmului s-a datorat măsurilor de control al cheltuielilor luate de multe dintre aceste ţări în anii '80 şi '90, ce au avut ca efect reducerea numărului de noi medici, limitându-se admiterile în instituţiile de pregătire medicală /aşa-numita politică a numerus clausus/, explică organizaţia.
În intervalul 2000-2005, proporţia medicilor formaţi în străinătate a crescut în numeroase ţări ale OECD. În 2005, Marea Britanie, Irlanda, Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă şi Canada înregistrau cea mai mare proporţie a acestei categorii de medici, care putea atinge aproximativ un sfert până la o treime din totalul medicilor în exerciţiu.
OECD mai notează în raportul său că, atâta timp cât creşterea cheltuielilor sanitare va rămâne mai mare decât creşterea economică, va trebui ca autorităţile publice fie să mărească impozitele sau contribuţiile de asigurări sociale, fie să reducă cheltuielile în alte domenii, ori să le ceară bolnavilor să acopere direct o parte mai mare din costul bunurilor şi serviciilor sanitare, conchide ziarul editat la Bruxelles.

Acest articol a fost citit de 761 ori.

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*

Fii primul care comenteaza articolul

[ Inapoi ]

Lentile de contact