Poliomielita

Poliomielita este o boală virală contagioasă, care, în forma sa cea mai severă provoacă Glossary Link paralizie, dificultăţi de respiraţie și uneori chiar moartea.

Introducere

Poliomielita (paralizia infantilă) este o boală infecţioasă dată de un entero- Glossary Link virus, care se manifestă cu fenomene clinice variate, de la cele mai uşoare (stări febrile trecătoare), până la cele mai grave cum sunt: tablourile de neuroviroză paralitică (poliomielita paralitică), meningită şi encefalită.
Poliomielita, care înainte cu 2-3 decenii provoca epidemii întinse, ce constituiau teama şi teroarea părinţilor, este astăzi practic dispărută din ţara noastră şi din alte ţări în care se practică vaccinarea antipoliomielitică a întregii populaţii infantile.

După variolă poliomielita ar putea fi a doua boală eradicată prin vaccinare

Dispariţia poliomielitei constituie unul din succesele cele mai spectaculoase ale medicinii moderne preventive, ale profilaxiei prin vaccinare specifică. Trebuie să atragem atenţia că orice neglijare ori încetare a vaccinării duce la reapariţia poliomielitei paralitice, deoarece virusul bolii continuă să circule prin populaţia de pe glob.

Agentul bolii este virusul poliomielitic (cu 3 tipuri), care se întîlneşte numai la om, unde este găzduit în intestin (enterovirus) şi, temporar, în faringe. Sursele de infecţie sunt bolnavii şi purtătorii de virus, care sunt foarte contagioşi: circa 1 milion de doze infectante se află într-un gram de materii fecale ale acestora (!).

Centrele pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) sfatuiesc persoanele, care doresc să călătorească în zone ale globului unde există risc de poliomielită, să ia măsuri de precauție pentru a se proteja împotriva poliomielitei , de exemplu un adult vaccinat anterior,  ar trebui să primească o doză de rapel de vaccin pentru virusul polio inactivat (VPI). Imunitatea după o doză de rapel durează o viaţă întreagă.

Simptome

Unele persoane dezvoltă simptome de la poliomielitia nonparalitică - un tip de poliomielită care nu duce la paralizie (poliomielită abortivă). Acest tip de poliomielită, se manifestă prin aceleași semne şi simptome uşoare, asemănătoare gripei.
Semnele și simptomele, care durează în general,  între 1 şi 10 zile, includ:
• Febră
• Durere în gât
• Durere de cap
• Vărsături
• Oboseală
• Dureri de spate sau rigiditate
• Dureri de gât sau rigiditate
• Durere sau rigiditate în braţe sau picioare
• Slăbiciune musculară sau sensibilitate
Glossary Link Meningită.

Poliomielită paralitică
În cazuri rare, infectia cu virusul polio duce la poliomielită paralitică, cea mai gravă formă a bolii. Ea este de mai multe tipuri, în funcție de partea corpului care este afectată - măduva spinării (poliomielita spinării), trunchiul Glossary Link cerebral (poliomielita bulbară) sau ambele (poliomielita bulbospinală).
Semnele și simptomele de poliomielită paralitică, cum ar fi febra şi durerile de cap inițiale imită de multe ori pe cele ale poliomielitei nonparalitice. În timp de o săptămână, încep să apară semnele și simptomele specifice pentru poliomielită paralitică :
• pierderea reflexelor
• dureri musculare severe sau slăbiciune
• paralizie flască, de multe ori mai accentuată pe o parte a corpului

Sindromul post-poliomielită
Sindromul post-poliomielită reprezintă un grup de semne si simptome care îi afectează pe unii pacienţi o perioadă mai mare de timp, în medie cam 35 de ani,  după ce au avut poliomielită. Semnele şi simptomele comune includ:
• Musculatură progresivă sau slăbiciune și dureri articulare
• Oboseală generală și epuizare după activitate minimă
Glossary Link Atrofie musculară
• Dificultăţi la respirație sau înghițire
• Tulburări de respiraţie în somn, cum ar fi apneea de somn
• Toleranță scăzută la temperaturi scăzute
• Dificultăţi de concentrare și de memorie
Glossary Link Depresie sau modificări ale dispoziției.

Poliomielita paralitică poate duce la paralizie musculară temporară sau permanentă, provocând invaliditate precum și deformări la solduri, glezne și picioare. Deși multe deformări pot fi corectate prin tratament chirurgical şi terapie fizică, aceste tratamente nu pot fi effectuate în  ţările în curs de dezvoltare, unde poliomielita este încă des întâlnită. Ca rezultat, copiii care supravieţuiesc poliomielitei, pot rîmâne tot restul vieţii lor cu dizabilități severe.

Impact

În zonele sărace ale globului, fără salubritate,  cu programe de imunizare sporadice sau inexistente, cei mai vulnerabili membri ai populației - femeile gravide, copiii mici și cei cu un sistem imunitar slăbit - sunt deosebit de sensibili la îmbolnăvirea cu poliomielită.

Următorii factori,  cresc riscul de îmbolnăvire, în special dacă nu aţi fost vaccinaţi:
• călătoria într-o zonă în care poliomielita este des întâlnită sau care a suferit recent o epidemie
• traiul împreunăr cu cineva care ar putea fi purtător de virus polio
• un sistem imunitar afectat, cum ar fi  de infecția cu HIV
• amigdalectomia
• stres extrem sau activității fizice intense după ce aţi fost expus la virusul polio, care pot deprima sistemul imunitar.

Cauze

Virusul polio se află doar la om și ajunge în mediul înconjurător prin intermediul materiilor fecale ale unei persoane care este infectată. Poliovirusul se răspândeşte în principal pe cale fecal-orală, în special în zonele în care serviciile de salubritate sunt deficitare.

Poliovirusul poate fi transmis prin intermediul apei și alimentelor contaminate sau prin contact direct cu cineva infectat cu virusul.Poliomielita este atât de contagioasă încât oricine care traieşte cu o persoană recent infectată, devine în scurt timp infectată, de asemenea. Persoanele infectate pot răspândi virusul pe perioade mari de timp prin intermediul fecalelor lor.

Diagnostic

Medicii recunosc de cele mai multe ori simptomele de poliomielită, cum ar fi rigiditatea gâtului și spatelui, reflexe anormale și dificultăţi la înghițire și respirație.

Pentru confirmarea diagnosticului, se prelevează un eșantion de secretii din gât, scaun sau din lichidul cefalorahidian (un lichid incolor care înconjoară creierul şi măduva spinării), care este analizat în laborator pentru a se depista virusul poliomielitic.

Tratament

Deoarece nu există nici un tratament pentru poliomielită, accentul se pune pe creșterea confortului, accelerarea recuperării și prevenirea complicațiilor. Tratamentele de susținere includ:
• repaus la pat
• antialgice
• utilizarea unor ventilatoare portabile pentru a ajuta respirația
• exercitii fizice moderate (terapie fizică), pentru a preveni deformarea şi pierderea funcţiei musculare
• o dietă hrănitoare.


Alimentaţie/Stil de viaţã

Deși îmbunătățirea serviciilor publice de salubritate și o atentă igienă personală pot ajuta la reducerea răspândirii poliomielitei, cel mai eficient mod de a preveni boala este  vaccinarea polio.
Vaccinul antipoliomielitic se afla pe lista vaccinurilor obligatorii din ţara noastră. În prezent, cei mai mulţi copii primesc prima doză de vaccin pentru virusul polio la următoarele vârste:
• două luni
• patru luni
• şase luni.

Primul rapel este programat pentru vârsta de 1 an, iar al doilea pentru cea de 9 ani.În programul national de imunizare, vaccinul folosit este VPO, vaccin polio oral, ce contine germeni viu-atenuaţi. Acesta oferă protectie de peste 95% impotriva virusului, iar riscul de paralizie în urma vaccinului este de 1 la 2,5 milioane de vaccinări.

Se urmăreşte în prezent, la nivel mondial, înlocuirea vaccinului VPO cu cel injectabil, cu germeni omorâţi, VPI. Acesta poate prezenta reacții adverse frecvente cum ar fi durere, roșeață la locul de injectare şi reacţii alergice ca de exemplu:
• dificultăți de respirație
• slăbiciune
• răgușeală sau respirație șuierătoare
• bătăi rapide ale inimii
Glossary Link urticarie
• amețeală
Glossary Link paloare neobișnuită
• umflarea gâtului.
Vaccinarea în Romania între realitate şi prejudecată

Bibliografie

www.nhs.uk


 
 


 

 

Ultima modificareDuminică, 27 Aprilie 2014 15:37
O să te intereseze și: « Encefalita Neuropatie diabetică »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top