Encefalita

Encefalita este o infamaţie gravă a creierului, rar întâlnită, cauzată cel mai adesea de virusuri. Encefalita începe cu simptome asemanătoare gripei, cum ar fi temperatură ridicată, dureri de cap și dureri articulare. Simptomele mai grave, cum ar fi confuzia mentală, starea de somnolenţă sau convulsiile se pot instala în următoarele ore.

  

Simptome

Iniţial, encefalita se manifestă prin semne şi simptome ușoare, care se pot agrava, însă, foarte rapid.

Encefalita debutează cu simptome asemănătoare gripei, cum ar fi:
• temperatură ridicată (febră) peste 38 ° C
• durere de cap
• greață și vărsături
• dureri articulare .

Alte simptome agravante pot apare la scurt timp după debutul bolii. Acestea pot include:
• stări de confuzie mentală, somnolență sau dezorientare
• episoade convulsive
• modificări de personalitate și comportament
• pierderea conștienței .

De asemenea, bolnavii pot manifesta sensibilitate la lumină puternică ( Glossary Link fotofobie), incapacitate de a vorbi şi de a-şi controla mişcările corporale. Pierderea sensibilităţii în anumite părţi ale corpului, slabiciunea musculară, halucinaţiile şi pierderile de memorie pot fi regăsite la pacienţii cu encefalită.
Deoarece semnele și simptomele de encefalită pot varia de la simptome foarte uşoare până la cele care pot pune viața în pericol, oricine se confruntă cu aceste manifestări ar trebui să consulte imediat un medic.

Impact

Factorii care pot creşte riscul de encefalită sunt:

Vârsta. Unele tipuri de encefalită sunt predominante sau mai severe la anumite grupe de vârstă. În general, copiii mici şi adulţii în varstă prezintă un risc ridicat de a dezvolta encefalita virală. Encefalita provocată de virusul herpes simplex tinde sa fie mai frecventă la persoanele între 20 şi 40 de ani.
Sistemul imunitar slăbit. Persoanele cu diverse afecţuni ce slăbesc sistemul imunitar sunt mai predispuse la diferite infecții virale.

Regiuni geografice. Virușii de țânțari sau căpușe sunt frecvente în anumite regiuni geografice.
Activități în aer liber. Activitățile lucrative în aer liber implică o expunere mai mare la căpuşe sau ţânţari, sporind riscul de encefalită.
Anotimpurile. Afecţiunile cauzate de tânțari și căpușe tind să fie mult mai răspândite în timpul verii și începutul toamnei.

 

Cauze

Există mai multe tipuri de encefalită ce prezintă cauze diferite. Cauzele cele mai frecvente sunt:
cauze infecțioase - inflamația apare ca urmare directă a unei infecții, care este adesea virală. Cel mai adesea infecţiile sunt provocate de virusul herpex simplex sau varicelo-zosterian. Doar în cazuri rare infecţia este bacteriană sau cauzată de o ciupercă
cauze post-infecțioase - inflamația este cauzată de sistemul imunitar ce reacționează la o Glossary Link infecție anterioară. Inflamaţia poate să apară şi la câteva zile, săptămâni sau, uneori, luni după infecția iniţială. Encefalita post-infecțioasă poate fi o complicaţie rară a unor infecţii comune, cum ar fi: pojar, Glossary Link oreion, gripa, rujeola, etc
cauze autoimune - inflamația apare datorită dereglării sistemului imunitar ce reacționează la o cauză neinfecțioasă, cum ar fi o tumoare
cauze cronice - inflamația se dezvoltă lent în decursul mai multor luni și poate fi rezultatul unei boli, cum ar fi HIV, sau, în unele cazuri, nu există nici un motiv evident

Există mai multe tipuri de encefalită cronică, incluzând:
sclerozantă subacută - inflamaţia apare ca o complicaţie a unei infecţii (rujeolă)
multifocală progresivă - acest lucru este cauzat de un Glossary Link virus, de obicei inofensiv cunoscut sub numele de virusul JC
progresivă HIV - Infecția este cauzată de virusul HIV în sine .

Există, de asemenea, mai multe tipuri de encefalită răspândite de ţânţari (encefalita japoneză) şi de căpuşe (encefalita de căpușă). Aceasta afectiune poate fi cauzată și de Glossary Link rabie.
 

Diagnostic

Uneori poate fi dificil de diagnosticat această afecţiune deoarece simptomele manifestate sunt similare cu cele ale altor afecţiuni, cum ar fi meningita. Metodele de diagnosticare folosite sunt: scanările RMN sau CT, puncţiile lombare sau electroencefalograma.

Teste imagistice (CT sau RMN) permit evidențierea gradul de inflamare a creierului și diferențierea encefalitei de alte afecţiuni cerebrale, cum ar fi accidentul vascular cerebral, tumori cerebrale și anevrisme .
Puncția lombară, cunoscută  şi sub denumirea de puncţie spinală, presupune recoltarea unui eşantion din lichidul cefalorahidian din măduva spinării. Analiza compoziţiei lichidulului cefalorahidian pune în evidenţă existenţa unei infecţii, permite stabilirea unui diagnostic clar și ajută în luarea unor decizii optime de tratament (cum ar fi alegerea corespunzătoare a antibioticelor).
Electroencefalograma (EEG) este o metodă de monitorizare a activităţii cerebrale în timpul căreia mici electrozi sunt plasaţi pe scalp. Înregistrarea unei activităţi electrice anormale a creierului poate susţine un diagnostic de encefalită.

Alte teste
Alte teste de sânge, urină sau alte fluide ale corpului pot ajuta în stabilirea diagnosticului de encefalită. Depistarea unor anticorpi specifici în sânge poate identifica unele cauze virale de encefalită, inclusiv virusurile transmise de ţânţari sau virusurile ce cauzează mononucleoza, citomegalovirus şi toxoplasmoza.

 

Tratament

Encefalita este o afecţiune ce necesită tratament urgent, de aceea manifestarea simptomelor specifice impune solicitarea asistenţei medicale de urgenţă. Tratamentul se acordă în unităţile de terapie intensivă şi vizează stoparea procesului infecţios, controlul simptomelor (febră, Glossary Link convulsii sau Glossary Link deshidratare) şi prevenirea complicaţiilor.

Pentru encefalita infecţioasă provocată de virusul herpex simplex sau varicelo-zosterian este eficient tratamentul cu aciclovir. Tratamentul poate fi administrat înainte de a şti cauza exactă a infecţiei, fiind cu atât mai eficient cu cât este început mai devreme. Aciclovirul se administrează intravenos, de trei ori pe zi, două-trei săptămâni. În cazuri rare, în care o infecţie bacteriană sau fungică cauzează encefalită, tratamentul constă în antibiotice sau medicamente antifungice.
 
Encefalita post-infecţioasă este tratată cu doze mari de corticosteroizi injectabili. Durata tratamentului este stabilită în funcţie de gravitatea afecțiunii. Aceştia reduc nivelul de inflamare din interiorul creierului, astfel că ameliorarea simptomelor poate să apară la unele persoane chiar la câteva ore după începerea tratamentului. Dacă organismul nu răspunde la tratamentul cu corticosteroizi, poate fi recomandată terapia cu imunoglobulină ce ar permite reglarea sistemului imunitar.

Controlul simptomelor se poate realiza prin medicaţie suplimentară. Astfel, febra şi durerile de cap pot fi calmate prin administrarea de antitermice şi antiinflamatoare, cum ar fi: Glossary Link paracetamol (acetaminophen), ibuprofen, aspirina. Convulsiile pot fi controlate cu medicaţie anticonvulsivă (fenobarbital).

Complicaţii ale encefalitei
Deși majoritatea persoanelor se recuperează fără problemă după această afecţiune, boala poate provoca şi unele complicaţii semnificative, ce uneori pot fi  fatale. În unele cazuri, persoanele rămân afectate de una sau mai multe complicații, pe termen lung, datorită deteriorării creierului.

Cele mai frecvente complicații includ:
• pierderile de memorie afectează 70% dintre persoanele cu complicaţii
• modificări ale personalităţii și comportamentului apar la aproape jumătate din persoanele afectate
afazie - tulburări de vorbire și limbaj
epilepsie 
• modificări ale stării de spirit, Glossary Link anxietate și furie
• dificultăţi în menţinerea stării de atenţie, concentrare, în planificarea și rezolvarea problemelor
• oboseală extremă

 

Alimentaţie/Stil de viaţă

Cel mai bun mod de a preveni encefalita virală este de a respecta măsurile de precauție ce vizeaza evitarea expunerii la virusurile ce pot cauza boala:
Păstrarea unei igiene riguroase. Mâinile trebuie spălate frecvent, cu apă și săpun, în special după folosirea toaletei, înainte și după mese. Copiii trebuie învăţaţi să păstreze o bună igienă corporală şi să evite schimbul de obiecte personale, atât acasă, cât şi la şcoală.
• Evitaţi zonele unde există o epidemie de encefalită virală.
• Vaccinarea împotriva varicelei, oreionului, rubeolei, rujeolei şi gripei; encefalita e o complicaţie rară a acestor boli .
• Asiguraţi o protecție împotriva țânțarilor și căpușelor prin minimizarea expunerii la aceștia.

 

Bibliografie

www.nhs.uk
www.mayoclinic.com
www.medicinenet.com

  

Ultima modificareDuminică, 27 Aprilie 2014 15:40
O să te intereseze și: « Epilepsia Poliomielita »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top