Epilepsia

Epilepsia este o afecțiune neurologică manifestată prin alterări paroxistice, tranzitorii, recurente, ale funcției cerebrale. Aceste manifestări au un debut brusc și sunt asociate de regulă cu alterări ale cunoștinței. Semnele pot varia de la tulburări de comportament până la Glossary Link convulsii continue, prelungite.

Introducere

Bolile convulsivante, din care face parte și epilepsia, sunt caracterizate prin simptome bruște, tranzitori, de natură motorie, senzitivă, psihică sau vegetativă, asociate frecvent cu modificări ale stării de cunoștință. Aceste modificări sunt considerate a fi secundare unei alterări bruște, trecătoare, a funcției cerebrale, asociată cu descărcări electrice rapide, violente, în substanța cenușie. Accesele apar mai frecvent la persoanele cu boli cerebrale organice decât la cei cu un sistem nervos central normal. În funcție de cauză, epilepsia poate fi:

•  Glossary Link Epilepsie simptomatică - apare când simptomele de epilepsie sunt datorate unor perturbări sau leziuni cerebrale.

 Epilepsie idiopatică - când nu poate fi depistat niciun motiv evident pentru epilepsie.


Simptome

Principalele simptome ale epilepsiei sunt convulsiile repetate.  Există mai multe moduri de manifestare ale crizelor epileptice, în funcție de zona cerebrală afectată. Convulsiile pot apărea atât în stare de veghe, cât și în somn (convulsii nocturne).

Medicii clasifică convulsiile in:

- convulsii parțiale - în cazul în care descărcările electrice anormale se produc doar într-o anumită zonă a creierului;

- convulsii generalizate – când o mare parte din creier este afectat .

Persoanele cu epilepsie resimt de multe ori un sentiment distinctiv sau semn de avertizare care precede accesul de epilepsie.  Aceste semne de avertizare sunt reunite sub termenul de “aura”, ele fiind de fapt crize parțiale simple.

În funcție de simptomatologie și modul de manifestare, putem clasifica accesele de epilepsie în:

Epilepsia majoră (grand mal). O simptomatologie tipică poate anunța apariția unui acces convulsiv major și ea poate fi totdeauna aceeași pentru un anumit individ, constând, de exemplu, într-o senzație epigastrică „bizară”, un sentiment intens că evenimentele s-au mai întâmplat (deja vu), un gust sau miros deosebit, neplăcut. Se pot manifesta, de asemenea, fenomene motorii (de exemplu, Glossary Link spasm al extremităților, rotirea capului sau ochilor) sau perturbări senzitive (amorțeli). Aceste simptome pot fi urmate imediat de pierderea cunoștinței. Mușchii scheletici sunt apoi cuprinși de contracții tonice puternice; pot apărea dispneea și cianoza. Câteva secunde mai târziu încep convulsii clonice generalizate, severe, ale corpului, care devin treptat mai rare, pe măsură ce accesul se prelungește. În aceasta perioadă apar, de obicei, spume la gură, pierderea controlului vezicii urinare și al intestinului, mușcarea limbii, Glossary Link echimoze și contuzii. Urmează apoi o perioadă de Glossary Link comă flască, în timpul căreia pupilele pot fi midriatice, reflexele corneene și osteotendinoase sunt absente. O stare de confuzie și dezorientare poate apărea în timpul perioadei inițiale de remisiune. Urmează adesea un somn profund. La trezire, bolnavul poate acuza dureri musculare.

Epilepsia minoră (petit mal) - epilepsia minoră poate coexista cu cea majoră. Se manifestă prin triada alcătuită din contracții mioclonice, crize akinetice și absenţe scurte, neînsoțite de cădere sau de convulsii ale corpului. Epilepsia minoră este mai frecvent întâlnită la copii. Ea constă în pierderea momentană, rapid trecătoare, a cunoștinței, atât de efemeră și de mascată de activitatea obișnuită, încât nici persoana afectată și nici cei din jurul său nu o sesizează. Accesul clasic de petit mal este caracterizat prin apariția bruscă a unei mimici inexpresive, cu încetarea activității motorii și cu pierderea tonusului muscular. Cunoștința și activitatea fizică și mintală reapar brusc. Într-o zi pot surveni circa 100 de asemenea accese.

Epilepsia jacksoniană. Acest tip de epilepsie constă în convulsii focale, în timpul cărora cunoștința este cel mai adesea păstrată. Accesul poate fi motor, senzitiv sau vegetativ. El începe de obicei la una dintre extremități (de exemplu, în haluce sau în police) sau la față (de exemplu, la comisurile bucale), ca un spasm clonic localizat, și se extinde apoi într-un mod mai mult sau mai puțin ordonat. Un astfel de acces poate trece, de exemplu, de la mână de-a lungul extremității superioare, afectând apoi mușchii umărului, trunchiului, coapsei și ai gambei. Pierderea cunoștinței poate apărea atunci când accesul difuzează de partea opusă și devine generalizat. Accesul se poate limita la locul de origine și poate crește sau descrește în intensitate („epilepsia parțială continuă").

Accesele psihomotorii. În această categorie sunt incluse mai multe tipuri de accese, care nu pot fi încadrate, pe baza criteriilor clasice, în epilepsia majoră, în accesele jacksoniene sau în epilepsia minoră. Apar de obicei automatisme, mişcări stereotipe, mișcări aparent lipsite de scop, vorbire incoerentă, rotire a capului şi a ochilor, plescăieli din buze, mișcări de răsucire sau de încordare a extremităților, obnubilare a conștiinței și Glossary Link amnezie. Pe EEG sunt frecvent observate semne de focalizare în lobul temporal; în timpul fazelor superficiale ale somnului apare adesea o accentuare a acestor anomalii.

Starea de rău epileptic. Accesele severe recurente, cu sau fără scurte intervale între ele, au frecvent o semnificaţie gravă. Bolnavii în stare de comă prelungită pot ajunge la epuizare și Glossary Link hipertermie, și pot sucomba.

Convulsiile febrile. La copii, convulsiile pot fi asociate sau precipitate de afecțiuni febrile. O convulsie febrilă este uneori convulsia inițială a unui copil epileptic; mulți dintre acești copii vor prezenta ulterior accese psihomotorii. Convulsiile febrile sunt mai frecvent întâlnite la copiii cu antecedente familiale de epilepsie. La bolnavii cu convulsii febrile în antecedente apar adesea accese convulsive și în afara stărilor febrile.

Spasmele masive. Acest tip de accese este cel mai frecvent întâlnit în primii doi ani de viață, în special la copiii cu semne de întârziere în dezvoltarea psihomotorie. Apar contracții bruşte, puternice, ale celei mai mari părți a musculaturii corpului, ducând la flectarea tranzitorie a trunchiului și la flexia-adducția membrelor. Adesea este prezent un aspect EEG caracteristic (,,hipsaritmia“).

Impact

Aproximativ 50 de milioane de oameni din întreaga lume au epilepsie, iar aproape 80% din cazurile de epilepsie sunt depistate în țările dezvoltate.  Epilepsia debutează, de obicei, în timpul copilăriei, dar  poate apărea la orice vârstă. Factorii majori de risc includ: predispoziția genetică, traumatisme sau afecțiuni cerebrale, consumul de alcool sau droguri și unele afecțiuni neurologice (boala Alzheimer).

Epilepsia afectează aproximativ 500.000 de români

Cauze

În cele mai multe cazuri de epilepsie, o cauză aparentă nu poate fi stabilită.  Dacă există o cauză identificabilă, aceasta implică, de obicei, o formă de leziune a creierului. Orice deterioare a creierulului are potențial de a perturba funcționarea celulelor nervoase, influențând modul de transmitere a impulsurilor electrice și chimice între neuroni. În funcție de cauza care generează crizele, există două categorii principale de epilepsie:

Epilepsie simptomatică - când există o cauză cunoscută pentru apariția crizelor. Epilepsia simptomatică poate fi produsă de o diversitate de stări patologice și intoxicații (de exemplu: tumori cerebrale, accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene, infecții intracraniene, Glossary Link uremie, Glossary Link hipoglicemie, Glossary Link hipocalcemie și hiperhidratare).

Epilepsie idiopatică - când nu este depistată nicio cauză aparentă. În epilepsia idiopatică nu sunt demonstrabile modificări morfologice. Există o predispoziție convulsivantă înnăscută. Debutul epilepsiei idiopatice se situează obișnuit înaintea vârstei de 30 de ani. Un debut la o vârstă mai înaintată sugerează existența unei boli organice.

Multe persoane cu epilepsie au observat că anumite circumstanțe, factori sau substanțe pot declanșa un atac de epilepsie.  Acești factori declanșatori includ:

- stresul

- lipsa somnului

- consumul de alcool

- consumul de droguri ( Glossary Link cocaină, amfetamină, heroină, metadonă sau Glossary Link codeină)

- afecțiuni ce provoacă stări febrile intense

- lumini intermitente (acesta este un declanșator mai puțin frecvent ce afectează doar 5% din persoanele cu epilepsie, provocând ceea ce se numește epilepsia fotosensibilă)

- unele femei pot fi mai predispuse la convulsii chiar înainte, în timpul sau după ciclul menstrual.  Acest lucru se datorează faptului că hormonii eliberați de organism în acest timp pot afecta reacțiile chimice din creier, ceea ce crește riscul de apariție a crizelor

- tulburările afective pot juca și ele un rol declanșator important


Diagnostic

Uneori, epilepsia poate fi dificil de diagnosticat rapid.  În cele mai multe cazuri, poate fi confirmată după mai multe accese. Diagnosticul este stabilit de către un medic neurolog, în urma unui examen neurologic complex, pe baza semnelor și simptomelor manifestate și a antecedentelor medicale existente. Multe alte afecțiuni, cum ar fi migrenele și atacurile de panică, pot provoca simptome similare. Pentru corectitudinea diagnosticului medicul poate solicita efectuarea unor teste suplimentare. Electroencefalograma (EEG) este testul cel mai important în studiul epilepsiei. În anumite cazuri sunt utile pentru diagnostic metode de activare (de exemplu, hiperventilaţia, somnul, medicamentele, stimularea luminoasă). Leziuni ale creierului pot fi depistate prin efectuarea unui RMN. Pentru determinarea cauzei convulsiilor pot fi de folos examenul radiologie al craniului, examinarea lichidului cefalorahidian, determinarea glicemiei, a calcemiei, pneumoencefalografia și angiografia cerebrală.

Aceste teste permit stabilirea diagnosticului diferenţiat în raport cu alte afecțiuni ce cauzează pierderea cunoștinței, cum ar fi sincopa, prin diminuarea debitului sanguin Glossary Link cerebral, și narcolepsia (când lipsesc convulsiile). În sincopă există concomitent o scădere a tensiunii arteriale, musculatura este flască, inițial nu apar mișcări convulsive, iar accesul cedează odată cu creșterea fluxului sanguin cerebral. În isterie lipsesc de obicei pierderea cunoștinței, incontinența, mișcarea limbii sau rănirile. Bolnavul poate fi refractar, iar„convulsiile“ sunt inconstante și atipice.

Narcolepsia este caracterizată prin atacuri de somn imperios de scurtă durată, frecvent asociate cu Glossary Link cataplexie (pierderea bruscă a tonusului muscular, cu cunoștința păstrată, fenomen declanșat de perturbări emoționale acute, ca spaima sau râsul).

Complicații ale epilepsiei

În timpul acceselor se pot produce fracturi osoase și leziuni ale părților moi. Uneori, apar tulburări mintale şi afective, mai ales la epilepticii trataţi insuficient. Componentele comportamentale sau afective pot masca o boală convulsivantă de fond. Aceste manifestari pot include: dezorientarea, halucinaţiile, emotivitatea, vorbirea incoerentă, comportarea bizară, automatismele, înapoierea mintală și iritabilitatea.


Tratament

Obiectivul principal al tratamentului îl constituie suprimarea completă a acceselor, deși în multe cazuri acest lucru nu este posibil. Majoritatea epilepticilor trebuie să continue toată viaţa tratamentul anticonvulsivant. Cu toate acestea, dacă, timp de 3 - 5 ani accesele sunt în întregime controlate, medicația poate fi redusă treptat în decurs de 1-2 ani și, în cele urmă, poate fi suprimată. Cu excepția stării de rău epileptic, în timpul crizelor nu se administrează, de regulă, niciun tratament specific, se protejează însă bolnavul pentru a nu se traumatiza. Persoanele trebuie monitorizate permanent pentru a se observa o eventuală reapariție a acceselor.

Medicamentele anti-epileptice sunt, de obicei, prima alegere de tratament.  Aproximativ 70% din persoanele cu epilepsie își controlează convulsiile prin medicație antiepileptică. Există mai multe tipuri de medicamente antiepileptice, ele acționând prin modificarea nivelului substanțelor chimice din creier, substanțe ce conduc impulsurile electrice, reducând astfel riscul de convulsii.  Medicamentele prescrise depind în mare măsură de tipologia manifestărilor, fiind necesar uneori testarea mai multor medicamente pentru a obține controlul eficient al acceselor de epilepsie. Medicamentele utilizate frecvent includ: valproat de sodiu, carbamazepina, fenitoina și fenobarbital. În ultimul timp au apărut noi medicamente, cu efecte secundare diminuate, cum ar fi: gabapentina, lamotrigina, levetiracetamul, oxcarbazepină, tiagabină, Topamax și vigabatrin.  Tratamentul presupune creșterea treptată a dozei de medicament, în limitele de siguranță, până când dispar convulsiile. Dacă unul dintre medicamente nu are efectul scontat va fi încercat un altul, prin creșterea treptată a dozei, concomitent cu reducerea cantității administrate din primul medicament. Scopul este realizarea unui control eficient al convulsiilor, cu efecte secundare minime, utilizând cea mai mică doză posibilă dintr-un anumit medicament.  Efectele secundare sunt frecvente la începutul tratamentului, ele diminuându-se progresiv în câteva zile.  Efectele secundare includ: greață, dureri abdominale, somnolență, amețeală, iritabilitate, etc.

O altă metodă de tratament pentru epilepsie o constituie intervenția chirurgicală.  Aceasta este o opțiune doar în cazul în care nu ar cauza un prejudiciu sau invaliditate.

Stimularea nervului vag este o alternativă de tratament pentru situațiile în care apariția convulsiilor este insuficient controlată prin medicație antiepileptică. Aceasta metodă implică implantarea chirurgicală a unui dispozitiv electric de mici dimensiuni, similar cu un simulator cardiac, sub piele, în apropierea claviculei. Acesta eliberează implusuri electrice pentru stimularea nervului vag, reducând astfel frecvența și severitatea crizelor.

Tratament adjuvant cu gemoterapice în epilepsie


Alimentație/Stil de viață

Nu există reguli stricte pentru cei afectați de această boală, dar anumite recomandări pot fi avute în vedere:

- Depistarea factorilor și situațiilor declanșatoare în vederea evitării acestora. Păstrarea unui jurnal, în care să fie notate posibilele cauze declanșatoare, precum și modalitățile de manifestarea a episoadelor de Glossary Link criză, ar contribui la prevenirea și controlul acceselor de epilepsie

- Necesitatea administrării tratamentului adecvat în vederea controlării eficiente a convulsiilor

- Controale medicale periodice

- Asigurarea unui program regulat de activități pentru a menține o condiție fizică optimă și pentru a evita oboseala excesivă

- Interzicerea completă a consumul de alcool

- Evitarea factorilor emoționali declanșatori

- Abordarea unui regim alimentar special (dieta ketogenică, bogată în Glossary Link lipide), mai ales la copiii ale căror convulsii sunt dificil de controlat și care nu răspund la tratamentul medicamentos




 

Ultima modificareDuminică, 27 Octombrie 2013 18:44
O să te intereseze și: « Cefaleea Encefalita »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top