Înţeleptul secolului al XX -lea a avut o viaţă personală plină de zone obscure. Două noi biografii, încă inedite în Spania, îl prezintă pe Einstein ca pe un afemeiat care nu a ştiut să menţină relaţii stabile, nici cu femeile nici cu copii săi, unul dintre ei schizofrenic, notează ziarul El Pais.

Misterul ce înconjoară acest om cu aspect amabil şi plete cărunte, care a reinventat modul de a privi universul şi spaţiul-timp, încă se păstrează. O legendă urbană spune că ochii lui Einstein sunt păstraţi după moartea sa (17 aprilie 1955) în seiful de maximă securitate al unei bănci din New York sau New Jersey. Patologul Thomas Stolz Harvey, care a realizat autopsia, a rămas cu creierul lui Einstein păstrat în două borcane în casa lui din Wichita, Kansas, timp de 23 de ani. Şi-a pierdut slujba dar a devenit celebru. Oamenii de ştiinţă i-au studiat milimetru cu milimetru scoarţa cenuşie, dar nu au găsit nici o fiziologie excepţională care să clarifice de ce mintea lui Einstein a strălucit asemeni unei supernove.
Ultimele două biografii ale geniului german (”Einstein, a biography”, al scriitorului german Jurgen Neffe, şi ”Einstein, his life and the universe, al jurnalistului şi fost director la Time, Walter Isaacson), se apropie periculos de viaţa, de soţiile sale (Mileva Maric şi Elsa Einstein), de amantele şi de fiii săi. În 2006 au fost dezvăluite 4.000 de scrisori private ale lui Einstein, explică Walter Isaacson, care prezintă un om foarte pasional, distrus de problemele vieţii familiale, în timp ce descoperea relativitatea generală. Pe scurt o istorie dramatică. Opera lui Jurgen Neffe schiţează un portret cu foarte multe clarobscururi: un om strălucit, dar instabil sentimental, care scrie scrisori intense de dragoste celor care îi vor deveni soţii, şi pe care apoi le trata cu duritate şi dispreţ; care căuta cu înfocare compania feminină în afara căsniciei; un bărbat prost bărbierit şi care nu ţinea seama de igienă, care se îmbrăca în aceeaşi zi la fel, care sforăia şi avea oroare de frizeri, soţia lui Elsa fiind obligată să-l tundă.
În pofida recunoaşterii sale internaţionale ca pacifist, Einstein nu vedea cu ochi răi pedeapsa cu moartea pentru indivizii periculoşi. Susţinea avortul ca pe un drept al femeii şi se opunea persecutării homosexualilor, exceptând cazul în care ar fi fost un pericol pentri tineri. Dar şi faptul mai puţin cunoscut că a scris nenumărate declaraţii pentru a-i ajuta pe imigranţii evrei care scăpau din oroarea nazistă pentru a veni în America, salvând probabil mii de vieţi. A scris aproape 12.300 de scrisori de-a lungul vieţii, trimise peste tot în lume mai ales rudelor sale. Potrivit lui Christoph Lehner, majoritatea sunt accesibile cercetătorilor. Rezultatele în schimb sunt mult mai atent distilate publicului. În 1998, nouă scrisori scrise între 1945 şi 1946 arată că Einstein a avut o relaţie amoroasă cu Margarita Konenkova, spion rus care s-a întâlnit cu geniul german în 1935. În 2006 s-a aflat că a avut cel puţin zece amante în perioada celor două căsnicii.
Portretul lui Neffe este mai provocator. Se ştia că Einstein şi Mileva Maric, căsătoriţi în 1903, nu se înţelegeau bine, însă de abia acum s-a aflat că îşi trata soţia ca pe ”o servitoare pe care nu putea să o dea afară” şi că dormea singur într-o cameră pentru a-i evita prezenţa. Au divorţat în 1919. Neffe scrie chiar că Einstein ar fi putut să o maltrateze fizic. Câteva pasaje din jurnalul unui prieten de familie sugerează că Einstein îşi bătea adesea soţia. Relatări provenite de la fiul său mai mare, Hans Albert, dovedesc faptul că era capabil să folosească forţa, notează biograful său. Dezvăluiri care a suscitat deja critici. ”Din câte ştiu nu există probe care să ateste acest lucru”, afirmă Jeroen van Dongen, cercetător la Institutul pentru Istorie şi Ştiinţă de la Universitatea din Utrech. Destinatarii scrisorilor sale Otto Nathan şi Helen Dukas (secretara personală a lui Einstein, care a murit în 1982), au pus piedici celor care au vrut să aibă acces la cele 42.000 de arhive şi nu este surprinzător că după moartea lui, în 1955, multe dintre documente au dispărut. Fără îndoială multe dintre cele care nu îl prezentau într-o lumină favorabilă.
Pentru Walter Isaacson, noile scrisori arată că Einstein a avut cu Mileva o relaţie de dragoste şi ură. Era foarte deschis relaţiilor cu alte femei chiar şi după a doua căsnicie cu Elsa, scrie el. Einstein nu a avut o relaţie uşoară nici cu proprii copii. A avut o fiică nelegitimă cu Mileva, în 1901, cu doi ani înainte de a se căsători. Mileva a plecat în Serbia, unde a născut fata botezată Lieserl şi s-a întors în Elveţia fără ea. Se pare că Einstein nu a vrut să o recunoască; nu se ştie ce soartă a avut micuţa Lieserl. Einstein a fost un tată oscilant, alternând dragostea cu respingerea faţă de cei doi fii, Hans Albert (născut în 1904) şi Eduard (1910), cu o sănătate fragilă şi cu accese timpurii de schizofrenie.
Această relaţie pendulară, afirmă Neffe, va produce daune ireparabile. La 29 iulie 1914 la ora 9 dimineaţa, Einstein se despărţea de Mileva şi de cei doi copii în gara din Anhalt, Berlín. Apoi, după cum avea să-i povestească lui Elsa, a plâns amarnic. Între septembrie şi noiembrie 1915, geniul său a explodat, deducând strălucit că gravitatea nu este o forţă ci o deformare spaţiu-timp în teoria asupra relativităţii. Totuşi sănătatea lui Eduard, doi ani mai târziu continua să-l tortureze. Einstein dădea vina pe sine pentru boala fiului său şi devenise un obsedat al geneticii. Până la urmă a dat vina pe soţia lui Mileva şi a refuzat să-şi mai vadă fiul. Există scrisori ale soţiei sale Mileva în care îl imploră să-şi vadă fiul. În 1927, Einstein îi scrie fiului său: ”Deteriorarea rasei umane este un lucru rău, poate cel mai rău dintre lucruri. Crezi că tatăl tău a păcătuit? Dacă este aşa, iartă-mă pentru existenţa ta”.
Nici nu apucase să păşească pe pământ american şi Einstein s-a lovit de paranoia americană. El a fost chiar calificat drept neamţ bolşevic. A fost nevoit să dea explicaţii consulatului american din Berlin şi a ameninţat că îşi anulează călătoria dacă va fi taxat drept suspect. Ani mai târziu, în pofida celebrei misive scrise preşedintelui Roosevelt, avertizându-l că naziştii construiesc o bombă atomică şi încurajându-l să facă acelaşi lucru (ceea ce va recunoaşte apoi drept cea mai mare greşeală a sa), FBI lui Edgard Hoover l-a trecut pe lista neagră.

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*