Sindromul premenstrual

Sindromul premenstrual (PMS) este o asociere de tulburări emoționale, fizice, psihologice și de dispoziţie care apar după ovulatie și care, de obicei, se ameliorează odată cu debutul fluxului menstrual. Cele mai frecvente simptome sunt de iritabilitate, Glossary Link depresie, hipersensibilitate, dar şi manifestări fizice: oboseală, creştere în greutate, dureri de sâni, modificări ale apetitului.

Introducere

Sindromul premenstrual (PMS) este numele dat simptomelor fizice, psihice și comportamentale ce pot apărea cu două săptămâni înainte de ciclul menstrual al unei femei. De asemenea, acest Glossary Link sindrom este cunoscut şi sub numele de tensiune premenstruală (PMT).  Simptomele de PMS pot fi extreme de diverse, dar exemple tipice sunt: senzaţie de Glossary Link balonare, dureri de sâni, modificări ale dispoziției, stare de iritabilitate şi depresie, scăderea libidoului. Ele se ameliorează odată cu apariţia menstruaţiei lunare și dispar la câteva zile după aceasta. Majoritatea femeilor cu vârsta cuprinsă între 20 – 40 de ani se plâng de manifestări premenstruale.

O formă mai severă de PMS, cunoscută sub numele de tulburare disforică premenstruală (tulburare disforică de faza luteală), apare la un număr mult mai mic de femei și afectează puternic capacitatea de funcţionare a femeilor în viaţa socială şi profesională, datorită simptomelor neobișnuit de severe.  Tulburarea disforică premenstruală este caracterizată prin stări de iritabilitate şi furie, Glossary Link anxietate sau tensiuni emoţionale, deosebit de severe şi persistente.
Termenul de "sindrom premenstrual" a fost folosit pentru prima dată în 1953, dar schimbările de dispoziție asociate cu această afecţiune au fost descrise încă de pe vremea grecilor antici.  Cu toate acestea, până în 1931 această tulburare nu a fost recunoscută oficial de către comunitatea medicală.  

Simptome

Simptomatologia sindromului premenstrual este foarte diversă, simptomele putând varia semnificativ de la o persoană la alta. De asemenea, la aceeaşi persoană manifestările premenstruale îşi pot modifica intensitatea de la lună la lună. Acestea apar cam în aceeaşi perioadă a ciclului menstrual, de regula cu 2 săptămâni înainte de menstruaţie.
 

Cele mai frecvente semne şi simptome de sindrom menstrual includ:
Semne şi simptome fizice
• senzație de balonare
• durere și disconfort abdominal
• migrene
• dureri de spate
• dureri musculare şi articulare
• sensibilitate la nivelul sânilor (mastalgie)
• insomnie
• greață
• creştere în greutate (până la 1 kilogram).


 De asemenea, în perioada premenstruală femeile pot observa o agravare a bolilor cronice de care suferă.
  Simptome psihice și comportamentale
• modificări ale dispoziției
• instabilitate şi tensiune emoţională
• iritabilitate şi stări de nelinişte
• hipersensibilitate şi stări depresive
• anxietate
• dificultăți de concentrare
• confuzie și uitare
• oboseală
• scăderea încrederii în sine
• pierderea libidoului
• modificări ale apetitului sau poftele alimentare.

Astfel, în perioada premenstruală majoritatea femeilor au semnalat stare de agitaţie, anxietate,  insomnie, incapacitatea de concentrare, dar şi o senzaţie de oboseală. Bolnavele se plâng de dureri mamare, greţuri şi vomă, diaree sau constipaţie. Starea psihică a femeii poate fi dominată de depresie şi autocompătimire, sau de dispreţ şi agresivitate. Sunt frecvente impulsurile ciudate sau apetitul pentru lucruri neobişnuite.

Manifestările emoţionale însoţesc creşterea în greutate (edemul, senzaţia de balonare). Examenul general şi pelvian este, în general, normal, fără manifestări specifice. Apariţia menstruaţiei este urmată de o scădere bruscă a greutăţii, prin eliminarea prin urină a retenţiei de apă.

Impact

Aproximativ 80% din femei au experimentat simptomele premenstruale. Dar, incidenţa PMS real a fost de multe ori supraestimată de către femeile care prezintă diverse manifestări fizice şi emoţionale înainte de Glossary Link menstruație. Unele studii estimează că acest sindrom apare doar la 20% - 30% dintre femei.  El poate avea o intensitate variabilă, de la moderat până la intens, şi poate afecta capacitate de funcţionare a femeii în plan social şi profesional. Aproximativ 2% până la 6% dintre femei susţin că se confruntă cu o manifestare mult mai severă a sindromului premenstrual, cunoscută sunt numele de  tulburare disforică premenstruală.

Cauze

Cauza exactă a sindromului premenstrual (PMS) nu este pe deplin înțeleasă, dar se presupune că o serie de factori pot contribui la apariţia simptomelor.
Această tulburare pare să fie rezultatul unei reacţii fiziologice şi psihologice exagerate faţă de instalarea menstruaţiei şi este însoţită adeseori de comportamente specifice (furie, iritabilitate, violenţă). Deşi în unele cazuri a fost semnalată o uşoară Glossary Link hipoglicemie, sindromul de tensiune premenstruală nu pare a fi caracterizat de nici o tulburare endocrină majoră, sau de vreo altă deficienţă fizică. Sindromul agravează patologia mintală, stările de hipermetabolism, mastita chistica cronică şi obezitatea.

Însă, unele cercetări sugerează că simptomele de PMS sunt cauzate de modificările sau interacțiunile dintre nivelurile de hormoni sexuali şi substanţele chimice din creier cunoscute sub numele de neurotransmiţători.  Următorii factori se presupun ca ar avea  o influenţă în declanşarea manifestărilor premenstruale:

Modificări hormonale
În timpul ciclului menstrual, nivelurile de hormoni sexuali, cum ar fi estrogenul şi progesteronul, îşi modifică valorile.  Modificările hormonale sunt considerate a fi cel mai important factor ce determină multe dintre simptomele de PMS. Această teorie este susţinută de faptul că PMS se îmbunătățește în timpul sarcinii și după menopauză, când nivelurile de hormoni sunt stabile.

Modificările substanţelor chimice din creier
Unele studii au sugerat că modificările hormonale din timpul ciclului menstrual pot afecta nivelurile neurotransmiţătorilor din creier, cum ar fi serotonina. Nivelul de serotonină este cunoscut că influenţează dispoziţia psihică și apariţia stărilor de fericire, deci o reducere a nivelului acestui neurotransmiţător poate explica fluctuaţiile de dispoziţie asociate de multe ori cu PMS.  De asemenea, această teorie demonstrează de ce anumite medicamente antidepresive, care cresc nivelul serotoninei (cunoscute sub numele de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), ameliorează simptomele PMS.

Stilul de viaţă
De asemenea, modificarea stilului de viaţă poate micşora riscul de PMS.  Menţinerea unei greutăţi corporale normale, practicarea unor exerciţii fizice regulate, gestionarea stresului cotidian şi abordarea unei diete echilibate, bogate în vitamine şi minerale, sunt principalele căi de ameliorare a simptomelor sindromului premenstrual, prin alegerea unui mod de viaţă armonios şi echilibrat.

Diagnostic

Instrumentul de diagnosticare cel mai util este jurnalul menstrual, care dă posibilitatea urmăririi simptomelor fizice şi emoţionale înregistrate în timpul perioadei lunare.  Dacă modificările apar în mod constant în jurul ovulaţiei (mijlocul ciclului, sau înainte cu 7-10 zile de declanşarea ciclul menstrual) și persista până când începe fluxul menstrual, atunci PMS poate fi un diagnostic corect.  Păstrarea unui jurnal menstrual poate ajuta atât medicul, în stabilirea corectă a diagnosticului, cât şi femeia pacient, deoarece poate determina o mai bună cunoaştere a propriului corp și a trăirilor emoţionale asociate cu perioada premenstruală. Totuşi, diagnosticul de PMS poate fi dificil de stabilit, deoarece există multe afecțiuni medicale și psihologice care pot mima sau agrava simptomele de PMS.  Câteva exemple de astfel de afecţiuni:  depresia, retenție de apă ( Glossary Link edem idiopatic), oboseală cronică, hipotiroidism  și  sindrom de Glossary Link colon iritabil.

Caracteristica distinctivă a diagnosticului de PMS este aceea că există o perioadă de timp în care simptomele sunt inexistente, perioada după încetarea fluxului menstrual până la următoarea ovulaţie.  Dacă nu există un astfel de interval și simptomele persistă pe tot parcursul lunii, atunci PMS nu poate fi un diagnostic corect.  O altă modalitate în determinarea diagnosticul corect este de a prescrie medicamente care opresc funcţia ovariană.  Dacă aceste tratamente produc ameliorarea simptomelor supărătoare, atunci PMS este cel mai probabil diagnosticul adecvat.


Tratament

Tratamentul pentru sindrom premenstrual implică, în principal,controlul simptomelor, astfel încât acestea să nu afecteze activităţile zilnice ale femeii. Dacă manifestările premenstruale sunt uşoare, schimbarea stilului de viaţă poate contribui la gestionarea simptomelor supărătoare, fără a recurge la tratamente medicamentoare. Astfel, alegerea unei alimentaţii bogate în fructe, legume, cereale integrale şi săracă în grăsimi şi zaharuri rafinate, reducerea cantităţii de sare din dietă, evitarea consumului de alcool şi cafea, practicarea unor exerciţii fizice uşoare care să combată sedentarismul şi creşterea ponderală, controlul stresului cotidian, sunt metode de evitare a unor terapii medicale ce pot avea efecte secundare mult mai grave decât manifestările premenstruale. Mai mult, unele studii sugerează că vitamina B6, vitamina E, calciu, și suplimente de magneziu pot avea unele beneficii.

În cazul unor manifestări mai intense medicul poate recomanda un tratament medicamentos ce corectează dezechibrele hormonale, iar în situaţiile extreme poate chiar suprima ciclul menstrual. Există o varietate de medicamente folosite în tratamentul PMS: diuretice, analgezice, contraceptive orale, medicamente care suprimă funcţia ovarienă și antidepresive.

Diureticele elimină excesul de lichid din ţesuturile organismului prin creşterea cantităţii zilnice de urină.   Analgezice sunt recomandate în crampe menstruale, dureri de cap  și dureri pelvine.  Cele mai eficiente de analgezice sunt  antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) - ibuprofen, naproxen și acid mefenamic.

Pilulele contraceptive
orale sunt uneori prescrise pentru a echilibra fluctuațiile hormonale ovariene. Contraceptivele orale de ultimă generaţie, cu formule hormonale îmbunătăţite, sunt considerate destul de eficiente în ameliorarea principalelor simptome premenstruale şi menstruale. Tot pe acelaşi principiu pot fi recomandate şi implanturile sau plasturii hormonali.  Suprimarea completă a funcției ovariene poate fi făcută cu ajutorul unui grup de medicamente (hormoni de eliberare a gonadotropinei analogi), dar aceste tratamente sunt recomandate pe termen scurt (maxim 6 luni) datorită efectelor negative asupra densităţii osoase şi riscului crescut de osteoporoză.   

O dată cu noile contraceptive, ciclul menstrual poate deveni opţional

Antidepresivele sunt utilizate pe scară largă în tratarea tulburărilor de dispoziție asociate cu PMS.  Ele sunt administrate doar la recomandarea medicului. Aceste medicamente conduc la creşterea cantităţii de serotonină ce influenţează modificările hormonilor ovarieni şi reduc depresia şi iritabilitatea.  Grupul de antidepresive, inhibitori al recaptarii serotoninei - fluoxetina si paroxetina - pare a fi cel mai eficient pentru simptomele de PMS, şi mai ales pentru tulburarea disforică premenstruală.  Este important de știut că aceste medicamente, deși extrem de utile în tratarea tulburărilor psihice, nu sunt neapărat eficiente în tratarea simptomelor fizice, la unele femei.
 
De multe ori, tratamentul cel mai adecvat pentru a obţine ameliorarea multiplelor simptome de PMS include o combinație între dietă, medicamente, terapii cognitive-comportamentale și exerciții fizice regulate.

Tratamente alternative
Fitoterapie - traista ciobanului, creţisoară, busuiocul cerbilor, urzică moarta albă, bătrâniş.
Gemoterapie - Rubus idaeus (mlădiţe de zmeur) - 40 de picături dimineaţa şi seara.

Alimentaţie/Stil de viaţã

Recunoașterea pe scară largă a sindromului premenstrual a condus la apariţia unor studii de cercetare în tratarea și controlul simptomele PMS.  Deşi în acest moment nu există niciun remediu pentru PMS, au fost descoperite metode diferite de control al simptomelor supărătoare.  Astfel, o dietă adecvată, exerciţiile fizice şi un modul de viaţă echilibrat pot îmbunătăţi starea generală de sănătate şi, prin urmare, femeile pot controla cu succes manifestările premenstruale astfel încât acestea să nu interfereze cu viața lor socială sau profesională.
Următoarele sfaturi vă pot ajuta să păstraţi un stil de viaţă echilibrat si sănătos, pentru a putea controlul eficient simptomele de PMS:
• consumaţi frecvent cantităţi mici alimente pentru a reduce balonarea
• evitaţi consumul de alimente sărate pentru a limita retenţia de lichide
• beți multă apă pentru a evita deshidratarea, ameliorând astfel dureri de cap și starea de oboseală
• consumaţi alimente bogate în vitamine, minerale şi carbohidraţi complexi (fructe, legume și cereale integrale, precum şi lapte şi produse din lapte )
• evitaţi consumul de cafea şi alcool
• monitorizaţi permanent  greutatea corporală prin evitarea sedentarismului
• practicarea de activităţi fizice zilnice ce îmbunătăţesc starea generală de sănătate și ajută la eliberare de endorfine (neurotransmităţori ce controlează starea de spirit şi elimină tensiunile nervoase)
• terapii de Glossary Link relaxare şi cognitiv-comportamentale care permit femeilor să-şi gestioneze sentimentele şi emoţiile negative (furia, iritabilitatea, depresia şi anxietatea), să înveţe tehnici de relaxare şi control al stresului cotidian.

Bibliografie

Henry Brainerd, Sheldon Margen, Milton J. Chatton, Elemente practice de diagnostic și tratament, Editura Medicală
www.medicinenet.com
www.nhs.uk

Ultima modificareMarți, 25 Februarie 2014 08:23
O să te intereseze și: « Fibromul uterin Cervicita »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top