Incontinența urinară la femei

Incontinența urinară reprezintă incapacitatea unei persoane de a-și controla vezica urinară, prin aceasta apărând pierderi involuntare de urină.

 

Introducere

Deși multe femei  experimentează incontinenţa urinară pe măsură ce se apropie de menopauză, nu este totuşi un aspect care să nu poată fi evitat odată cu îmbătrânirea. Dar înțelegerea acestui simptom al menopauzei poate ajuta la prevenirea sau tratarea afecţiunii.

Severitatea afecţiunii poate varia de la femeie la femeie. Unele femei pot avea pierderi ocazionale de urină atunci când izbucnesc în râs sau în timpul unui  episod de strănut. La altele s-ar putea observa fluxuri frecvente necontrolate de urină, în cantitate mare, care nu par să fie stimulate de accese de râs sau de strănut sau alte mişcări fizice.

Tipuri de incontinenţă urinară
Există trei tipuri principale de incontinenţă urinară: incontinenţă de efort sau de stres, incontinenţă imperioasă sau de urgenţă și incontinență urinară prin preaplin. Aceste tipuri de incontinență sunt descrise în detaliu mai jos.

Incontinenţa de efort (stres) este tipul de incontinenţă  urinară întâlnit cel mai des la femei, în special la femeile care se apropie de menopauză sau cele care sunt la post-menopauză. Aceste femei au scurgeri involuntare de urină în timp ce tuşesc, râd sau strănută, fac diverse mişcări fizice sau ridică   obiecte. Motivul pentru care aceste activități pot provoca incontinenţa este acela că unele mişcări sau gesturi  provoacă o presiune bruscă intraabdominală şi implicit asupra pereților vezicii urinare, care strânge vezica urinară şi împinge urina înafară. Acest lucru se întâmplă  deoarece odată cu înaintarea în vârstă, are loc o slăbire a musculaturii vezicii urinare și a uretrei.

Incontinenţa imperioasă (de urgență) reprezintă nevoia bruscă, intensă şi frecventă de a urina, urmată imediat de o pierdere incontrolabilă de urină. Contracţiile vezicii urinare pot da un avertisment de doar câteva secunde sau un minut pentru a merge la toaletă. Acest tip de incontinenţă se declanşează mai ales în timpul somnului, în timp ce se bea un lichid sau dacă se aude zgomotul produs de curgerea apei curente. Este cunoscută şi sub alte denumiri precum: vezica spastică, vezică urinară hiperactivă sau reflexul de incontinenţă. Acest tip de incontinenţă, caracterizată prin nevoia de a urina de mai mult de șapte ori pe zi sau mai mult de două ori în fiecare noapte, este cel mai frecvent tip de incontinenţă la persoanele în vârstă.

Incontinența prin prea-plin se caracterizează prin urinare frecventă.  Cei cu incontinenţă de preaplin sunt în imposibilitatea de a goli complet vezica urinară, care se umple și apoi se revarsă, provocând pierderi de urină. Cei care suferă de incontinenţă prin preaplin au de multe ori senzația de a nu-şi  goli complet vezica, iar atunci când urinează, fluxul de urină este slab. Acest tip de incontinenţă este des întâlnit la persoanele care au uretra blocată și se întâlnește destul de rar la femei.


Simptome

După cum s-a menționat deja mai înainte, simptomele de incontinență urinară la femei includ:
• pierderi de urină în timpul unui acces de strănut, râs, tuse sau stres
• pierderi de urină la ridicare, alergare sau în timpul unui efort fizic intens ce produce presiune asupra abdomenului;
• timp prea scurt pentru a ajunge la o toaletă o dată ce nevoia de a urina este simțită;
• apare senzația de micțiune, dar la urinare  jetul este slab, rămânând senzația de vezică plină ;
• imposibilitate de a goli vezica urinară, urina continuând să picure și după micțiune.

Impact

Mai mult de 40% dintre femeile aflate la menopauză suferă de incontinență urinară și aproximativ același număr de femei, aflate în perioada de postmenopauză, se confruntă cu această problemă.

În plus dintre factorii de risc care pot declanșa sau agrava incontinența urinară amintim:
• consumul excesiv de alcool și cafea care mărește diureza
• consumul unei cantități mari de lichide într-un timp scurt
• tratamentul cu anumite medicamente diuretice
• constipația
• obezitatea.

Cauze

Incontinența urinară se întâlnește cel mai frecvent la femeile ajunse la menopauză sau la femeile care sunt în perioada de postmenopauză și aproape întotdeauna este cauzată de dezechilibrul hormonal, mai ales de nivelul scăzut de estrogen.

Estrogenul ajută la menținerea în stare optimă a musculaturii, chiar și a mușchilor care permit să se mențină controlul asupra vezicii urinare. Estrogenul contribuie de asemenea la starea de sănătate a mucoasei tractului urinar. Când nivelul de estrogen începe să scadă, așa cum se întâmplă la femeile care se apropie de menopauză, mușchii vezicii urinare sunt mult mai dificili de controlat.

Deși nivelul de estrogen scăzut este în primul rând cauza incontinenței urinare pentru femeile ajunse la menopauză, există și cauze suplimentare care declanșează mai ales incontinența de urgență sau prin preaplin. Astfel alte cauze de incontinență la femei ar mai fi:
• boli neurologice (boala Parkinson, accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale, afecțiuni ale maduvei spinării)
• infecții cronice (cistite)
Glossary Link depresie
• sarcini anterioare
• afecțiuni care produc obstrucție la nivelul tractului urinar (litiaza renală, tumori);
• creșterea în greutate (obezitatea)
• cancerul de vezică urinară
• intervenții chirurgicale ginecologice.

Diagnostic

La stabilirea  diagnosticului de incontinență urinară la femei, trebuie mai întâi  excluse alte afecțiuni. Se realizează apoi un istoric medical care să depisteze eventuale traumatisme craniene, dorsale sau cervicale, diverse afecțiuni importante cum ar fi diabetul, activitatea fizică a pacientei și antecedentele familiale.

Testele obișnuite care se realizează sunt:
Jurnalul vezicii urinare - medicul poate cere ținerea unui jurnal al vezicii urinare pentru mai multe zile în care să se noteze cât de mult lichide sunt consumate, cantitatea de urină produsă, nevoia intensă de urinare și numărul de episoade de incontinență.

Sumar  de urină - o probă de urină este trimis la un laborator, unde este verificată pentru Glossary Link infecție, urme de sânge sau alte anomalii.

Analize de sânge -  pentru verificarea conținutului  în sânge pentru a diferitelor  substanțe chimice și substanțe care ar putea fi legate de cauzele de incontinență.

În cazul în care sunt necesare informații suplimentare, s-ar putea efectua teste suplimentare  :
Măsurarea PVR (post voidal rezidual). Pentru această procedură,  se solicită urinarea într-un recipient care masoară cantitatea de urină eliminată. Apoi, medicul verifică cantitatea de urină rămasă în vezica urinară, folosind un Glossary Link cateter sau un test cu ultrasunete. O cantitate mare de urină ramasă în vezica urinară poate însemna că aveți o obstrucție în tractul urinar sau o problemă cu nervii vezicii urinare sau cu mușchii .

Ecografia pelvină. Terapia cu ultrasunete poate fi utilizată pentru a vizualiza părți ale tractului urinar sau organele genitale pentru a verifica unele anomalii.

Test de stres. Pentru acest test, vi se va solicita să tușiți energic, verificând apoi dacă există scurgeri accidentale de utină.

Testarea urodinamică. Acest test măsoară presiunea din vezică, atunci când este în repaus și când se umple. Un medic sau o asistentă introduce un cateter în Glossary Link uretră și vezică urinară pentru a umple vezica cu apă. Între timp, se realizează o serie de măsurători de monitorizare  și înregistrare a presiunii  din interiorul vezicii urinare. Acest test ajută la măsurarea forței vezicii urinare și sănătatea sfincterului urinar  și este un instrument important pentru a distinge tipul de incontinență.

Tratament

Din fericire pentru femeile care suferă de incontinență, există mai multe opțiuni de tratament pentru a face ca acest simptom deranjant să devină de domeniul trecutului. Cel mai bine ar fi să se înceapă cu  modificarea stilului de viață, apoi intervenind cu măsuri suplimentare (tratamente alternative) și, în final, cu medicamente sau intervenții chirurgicale.

Astfel, dacă incontinența urinară este de efort (stres) se recomandă efectuarea unor exerciții de tonifiere a musculaturii care controleaza vezica urinară (exercițiile Kegel care se efectuează de 3-4 ori pe zi). În același timp se pot administra o serie de plante medicinale care stimulează producția de hormoni estrogeni naturali cum ar fi: năpraznic, brânca ursului, crețișoara, coada șoricelului, zmeur, hamei, talpa gâștii.

Dintre medicamentele ce pot fi utile în anumite tipuri de incontinență urinară se utilizează terapia estrogenică, anticolinergice (oxybutin) sau antibiotice, în cazul unei infecții urinare.

Tratamentul chirurgical se adresează musculaturii pelviene și nervilor care controlează contracția vezicii urinare și a planseului pelvin.

La pacientele la care tratamentele enumerate anterior nu au eliminat sută la sută incontinența urinară se mai pot utiliza o serie de materiale absorbante sau catetere (sonde), cu ajutorul cărora se golește vezica urinară de câteva ori pe zi.

Alimentație/Stil de viațã

Se pot lua o serie de măsuri de prevenire a incontinenței urinare, cum ar fi:
• renunțarea la fumat
• eliminarea consumului de alcool și cafea care amplifică diureza
• menținerea unei greutăți corporale în limite normale prin dietă și mișcare fizică
• prevenirea constipației adoptând un regim alimentar sănătos care să conțină multe fibre
• practicarea cu regularitate a exercițiilor Kegel pentru tonifierea musculaturii pelvine, ce controlează micțiunea.



Bibliografie

www.mayoclinic.org
www.uptodate.com
www.34-menopause-symptoms.com

 

 

Ultima modificareSâmbătă, 01 Februarie 2014 18:49
O să te intereseze și: « Fibromatoza uterina Fibromul uterin »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top