Tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară, numită uneori şi tulburare maniaco-depresivă, este asociată cu instabilitate emoţională, trecerea de la stări de euforie şi optimism nejustificat la sentimente de tristeţe şi Glossary Link depresie profundă.  Aceste salturi ale stării de spirit pot avea loc doar de câteva ori pe an, dar tot la fel de bine pot fi şi în aceeaşi zi. Această afecţiune medicală poate fi controlată cu terapie medicamentoasă şi consiliere psihologică.


Introducere

Alternarea stărilor de bucurie şi euforie cu stări de neputinţă şi neajutorare este caracteristica acestei afecţiuni medicale. Faza depresivă a tulburării bipolare este cea care este diagnosticată prima. În timpul episodului de depresie se pot manifesta sentimente copleşitoare de inutilitate, de neputinţă şi tristeţe, care se pot agrava ajungând la pierderea dorinţei de a trăi, acţiuni de auto-vătămare sau gânduri de sinucidere. În această faza a bolii este necesar să cereţi ajutorul unui medic, fie medicul de familie, fie un medic specialist Glossary Link psihiatru. Iniţial medicul poate stabili un diagnosticul de depresie clinică. Ulterior, uneori chiar după ani de zile, se pot manifesta şi episoadele de euforie şi optimism. În timpul acestei faze maniacale persoana se poate simţi foarte fericită, euforică, are multe planuri şi idei ambiţioase sau poate cheltui sume mari de bani pe lucruri pe care nu şi le poate permite în mod normal. Faza maniacă poate fi privită ca una pozitivă, când creativitatea şi energia exuberantă se manifestă cu putere. Însă, tot acum, pot apărea şi stări de halucinaţie, de psihoză, când pacientul vede sau aude diferite lucruri nereale sau devine convins de lucruri care nu sunt adevărate. Alternarea celor două faze permite stabilirea diagnosticului de tulburare bipolară.

Simptome

Tulburarea bipolară este caracterizată prin modificări extreme ale stării de spirit a pacientului.

Faza depresivă a bolii se manifestă prin următoarele simptome:
- Senzaţie de tristeţe şi lipsă de speranţă
- Dificultare de concentrare şi memorare
- Lipsa energiei, sentimente de neputinţă şi inutilitate
- Pierderea interesului pentru activităţi altă dată plăcute
- Tulburări ale somnului, insomnii
- Lipsa apetitului şi scăderea în greutate
- Pierderea dorinţei de a trăi, gânduri de suicid.

Faza maniacală poate fi caracterizată de:
- Sentimente intense de entuziasm şi fericire
- Stări de agitaţie şi energie debordantă
- Exacerbarea încrederii în sine, comportament agresiv
- Lipsa nevoii de somn şi mâncare
- Stări de halucinaţii şi pierderea gândirii logice
- Realizarea unor acţiuni, uneori cu consecinţe dezastroase, cum ar fi cheltuirea unor sume mari de bani, consumul de droguri sau alcool
- Luarea unor decizii riscante sau nocive, performanţe slabe la şcoală sau locul de muncă
Simptomele de tulburare bipolară variază de la persoană la persoană.  Pentru unele persoane, depresia cauzează cele mai multe probleme;  pentru alte persoane, simptomele maniacale sunt mult mai frecvente.  De asemenea, simptomele de depresie și de Glossary Link manie sau hipomanie pot să se manifeste în aceeaşi perioadă de timp. Putem vorbi atunci de un episode mixt de tulburare bipolară.
 
Simptome la copii și adolescenți
La copii şi adolescenţi, stările puternice de depresie sau manie pot fi înlocuite de temperamente explozive, schimbări bruşte de dispoziție, comportament nesăbuit și agresiv.  În unele cazuri, aceste schimbări au loc în decurs de doar câteva ore - de exemplu, un copil poate avea perioade intense de iritare asociate cu episoade lungi de plâns sau izbucniri explozive de furie într-o singură zi.


Impact

Tulburarea bipolară este destul de frecventă.  Se estimează că aproximativ 1% din adulţi cu vârsta de peste 18 ani au această afecţiune. Ea poate apărea la orice vârstă, desi cel mai adesea se manifestă la pacienţi cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani. Riscul de a dezvolta tulburarei bipolară este acelaşi, indiferent de sex sau mediu de viaţă.

Cauze

Nu se cunoaşte cauza exacta care determină apariţia acestor tulburări, dar un complex de factori fizici, de mediu şi sociali par a fi implicat în producerea și declanșarea episoadelor bipolare:

Dezechilibre chimice la nivelul creierului
Unii cercetători cred că tulburarea bipolară este rezultatul dezechilibrelor chimice din creier. Aceste substanțele chimice responsabile de controlul funcțiilor creierului sunt numite neurotransmiţători și includ noradrenalina, serotonina și dopamina. S-a constatat că în cazul în care există un dezechilibru în nivelul unuia sau mai multor neurotransmiţători, o persoană poate dezvolta unele simptome de tulburare bipolară . Episoade de manie pot apărea atunci când nivelurile de noradrenalină sunt prea mari și episoade de depresie pot fi rezultatul scăderii noradrenalinei la nivelul creierului.

Factori genetici
Deşi tulburările bipolare sunt mai frecvent întâlnite la persoanele al căror rude sunt afectate de aceeaşi boală, nu s-a descoperit nici o Glossary Link genă responsabilă de declanşarea acestor modificări ale dispoziţiei.

Factorii de mediu, cum ar fi stresul, experienţele traumatizante, unele evenimente cu impact emoţional (pierderea unei persoane apropiate, divorţ, boală, pierderea locului de muncă) pot juca un rol important în manifestarea schimbărilor de dispoziţie, prin alternarea sentimentelor de euforie excesivă cu stări depresive, de neputinţă şi descurajare accentuată.

Diagnostic

În cazul în care medicul de familie suspectează un diagnostic de tulburare bipolară, probabil va recomanda o consultaţie la un medic specialist psihiatru. Acest diagnostic poate fi confirmat în urma unei evaluării de specialitate şi a unor teste medicale efectuate pentru a exclude alte afecţiuni medicale care ar putea conduce la aceleaşi simptome. Evaluarea psihologică va permite medicului să studieze gândurile, sentimentele şi comportamentul pacientului. De asemenea, pacientul poate completa un chestionar de auto-evaluare psihologică. Un examen complet necesită uneori interogarea membrilor apropiaţi ai familiei (soţ/soţie, părinţi în cazul unui pacient tânăr), care pot furniza informaţii cu privire la simptomele şi episoadele de manie sau depresie.

Pentru a identifica fluctuaţiile stărilor, medicul poate solicita pacientului notarea zilnică a tuturor simptomelor, stărilor şi tulburărilor psihice, precum şi a factorilor care le-ar putea declanşa, pe parcusul unei perioade mai lungi de timp.

În funcţie de anumite criterii de diagnostic, aceasta afecţiune poate fi clasificată în:
Tulburare bipolară I - când pacientul a avut cel puţin un episod maniacal sau unul mixt, respectiv alternarea episoadelor depresive cu cele maniacale
Tulburare bipolara II - este o manifestare uşoară a bolii, cu episoade depresive,  ce pot fi uneori urmate de stări hipomaniacale uşoare.
Tulburare ciclică rapidă - când se succed numeroase episoade hipomaniacale cu perioade de depresie, fără ca simptomele caracteristice să fie foarte intense sau mixte.    

Tratament

Tulburarea bipolară necesită tratament pe tot parcursul vieții, chiar și în perioadele în care boala îşi face simţită prezenţa mai puţin intens. Tratamentul trebuie stabilit de un medic psihiatru, funcţie de tipul de tulburare şi de gravitatea manifestărilor. Metodele de tratament includ medicaţie, consiliere psihologică individuală sau de grup (familiei), integrarea în grupuri de suport.
Tratament pentru tulburarea bipolară are ca scop reducerea numărul și severităţii episoadelor de depresie şi manie. Pacienţii care respectă tratamentul recomandat pot avea un mod de viaţă absolut normal. De cele mai multe ori,  tratamentul se administrează la domiciliu sau ambulatoriu, fără a fi nevoie de spitalizare. În anumite situaţii, când simptomele sunt severe şi apare riscul de auto-vătămare, există necesitatea spitalizării acestor persoane.
Tratamente medicamentoase
Medicaţia iniţială echilibrează fluctuaţiile stăriilor depresive/maniacale, fiind cunoscută ca stabilizatoare de dispoziție. Ea se administrează zilnic, pe termen lung. Mai multe medicamente sunt disponibile pentru stabilizarea modificărilor de dispoziție.  Dintre acestea amintim:  carbonat de litiu,  medicamente anticonvulsivante şi medicamente antipsihotice.
- Litiu este considerat medicaţia de primă clasă în tratamentul tulburărilor bipolare. Tratamentul trebuie urmat cel puţin 6 luni de zile, cu respectarea dozelor recomandate pentru a evita reacţiile adverse ce pot să apară (diaree, vărsături). Nu este permisă întreruperea bruscă a tratamentului, fiind necesară monitorizarea permanentă a funcţiei renale şi tiroidiene.
- Medicamentele anticonvulsivante (valproate, carbamazepine, lamotrigine) sunt folosite ca stabilizatori pe termen lung, mai ales în cazul persoanele pentru care celelalte tratamente sunt ineficiente. Deseori sunt asociate cu medicaţia cu litiu. În funcție de medicamente luate, efecte secundare pot varia.  Reacțiile adverse frecvente includ creşterea în greutate, amețeală și somnolență.  Rareori, anumite anticonvulsivante pot cauza probleme mai grave, cum ar fi erupţii cutanate, afecţiuni hepatice, etc.
- Antipsihotice - Medicamentele antipsihotice sunt uneori prescrise pentru a trata episoade de manie sau hipomanie.  Ele pot includ aripiprazol , olanzapină,  quetiapina, risperidona. Reacţiile adverse sunt vedere încețoșată, uscăciunea gurii, Glossary Link constipație și creștere în greutate.
- Benzodiazepine. Acestea ajuta în ameliorarea stărilor de Glossary Link anxietate și îmbunătăţirea somnului.  Exemplele includ clonazepam, lorazepam, diazepam, clordiazepoxid și alprazolam.  Sunt utilizate, în general, pentru combaterea anxietăţii doar pe termen scurt.  Efectele secundare pot include somnolență, coordonare musculară redusă, afectarea echilibrului și a memoriei.
Tratamentul medicamentos iniţial trebuie urmat de unul de intreţinere, necesar pentru controlul recidivei episoadelor de tulburare bipolară.

Psihoterapie
Persoane cu tulburare bipolară pot învăţa să recunoască semnele de avertizare ce apar înaintea unui episod de manie sau depresie. Psihoterapia este partea vitală a tratamentului pentru tulburare bipolară.  Ea include mai multe metode de tratament:
• Terapia cognitiv-comportamentală. În care accentul în terapie este pus pe indentificarea gândurilor, stărilor şi comportamentelor negative, ce trebuie înlocuite cu unele pozitive, benefice.  Aceasta poate ajuta la cunoaşterea cauzelor care declanşează episoadele bipolare. Cu ajutorul terapeuţilor se pot învăţa strategii eficiente în gestionarea stresul și situațiilor neplăcute.
• Psihoeducație. Consilierea psihologică poate ajuta bolnavul şi familia să înțeleagă modul de manifestarea a acestor tulburări bipolare.  Știind ce se întâmplă, pacientul poate învaţa să recunoască semnele de avertizare şi să controleze mai bine simptomele caracteristice.
• Terapia de familie. Terapia de familie presupune consilierea de către un psiholog sau psihiatru a întregii familii. Aceasta contribuie la identificarea şi reducerea stresului, rezolvarea conflictelor şi problemelor din cadrul familiei, cunoaşterea şi aplicarea unor metode de comunicare mai eficiente între membrii de familie.
• Terapie de grup. Terapia de grup oferă pacienţilor o modalitate de cunoaştere şi împărtăşire a experienţelor şi trairilor altor persoane care se afla în aceeaşi situaţie cu ei.

Alimentație/Stil de viațã

Tulburarea bipolară, deşi este o afecţiune medicală cronică, poate fi eficient controlată cu ajutorul medicamentelor şi terapiilor cognitiv-comportamentale, reducând esenţial impactul simptomelor caracterisitice asupra calităţii vietii pacientului. Menţinerea simptomelor sub control poate fi obţinută şi prin urmărirea respectării anumitor recomandări:

- O dietă sănătoasă combinată cu activităţi fizice, cunoscându-se faptul ca exerciţiile fizice constituie o metodă de tratament extrem de eficientă, mai ales în faza depresivă a bolii. De asemenea, un stil de viaţă sănătos permite limitarea creşterii în greutate, creştere care de multe ori este un efect secundar important în cazul tratamentelor medicamentoase recomandate în tulburarea bipolară.

- Menţinerea unei sănătăţi fizice şi mintale, prevenirea bolilor şi accidentelor, prin monitorizarea periodică a tensiunii arteriale, glicemii, greutăţii corporale, etc.

- Abordarea unor metode de auto-control a bolii, prin urmărirea semnelor de avertizare şi declanşare a perioadelor maniaco-depresive, cunoaşterea unor strategii de adaptare a tehnicilor şi terapiilor complementare pentru fiecare fază a bolii.

- Includerea pacientul în grupuri de suport, în care poate să comunice cu persoane cu probleme similare, să vorbească despre afecţiunea sa şi să faca schimb de idei utile, să primească ajutor şi susţinere din partea celorlalţi, mai ales prin conştientizarea faptului că nu este singura persoană care se confruntă cu aceste trăiri.


Bibliografie

www.nhs.uk
www.mentalhealth.org.uk
www.nimh.nih.gov


 

Ultima modificareVineri, 01 August 2014 20:26
O să te intereseze și: « Depresia fobiile »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top