ADHD

Experții în sănătate spun că ADHD (deficitul de atenție cu tulburare de hiperactivitate) este una dintre cele mai frecvente tulburări de comportament în timpul copilăriei.  Cu toate acestea, ea nu afectează doar copiii ci poate continua la vârsta adolescenței și a maturității.  Psihiatrii spun că  ADHD este o tulburare de dezvoltare neuro-comportamentală care se manifestă prin dificultăți de concentrare, tulburări de comportament și hiperactivitate.

Introducere

Un individ cu ADHD consideră că îi este dificil să se concentreze fără a fi distras.  El prezintă mari dificultăți în a controla ceea ce spune sau face, este impulsiv și agitat. Medicii pot utiliza termeni diferiți pentru aceasta afecțiune: deficit de atenție, deficit de atenție cu tulburare de hiperactivitate, tulburare hiperkinetică, hiperactivitate, etc.

În America de Nord se folosește termenul de ADD (deficit de atenție) sau ADHD (deficit de atenție cu tulburare de hiperactivitate).  În Marea Britanie, tulburare hiperkinetică este termenul oficial care definește aceasta boală.

La copii afectați de ADHD simptomele sunt diferite de comportamentele normale, zgomotoase, din copilărie. Mulți copii, în special cei foarte tineri, sunt neatenși și neliniștiți, fără a fi afectați de ADHD.

Simptome

Lipsa de atenție, hiperactivitatea și impulsivitatea sunt comportamentele-cheie ale ADHD.  Este normal ca toți copiii să fie neatenți, hiperactivi sau impulsivi uneori, dar pentru cei cu ADHD aceste comportamente sunt mai severe și se manifestă mult mai des.  Pentru a fi diagnosticat cu ADHD un copil trebuie să manifeste aceste simptome timp de cel puțin 6 luni, frecvent și cu o intensitate mai mare decât ceilalți copii de aceeași vârstă.
Lipsa de concentrare se poate manifesta la copilul cu ADHD prin:
• Nu reușește să se concentreze asupra unei singure activități și trece frecvent de la o activitate la alta
• Devine plictisit după doar câteva minute când trebuie să efectueze o anumită sarcină,  cu excepția cazului în care acțiunea este una plăcută pentru el
• Adesea prezintă dificultăți în a-și menține atenția și concentrarea pentru a finalizarea o activitate, a urma anumite indicații sau a învăța lucruri noi
• Deseori uită sau pierde obiectele necesare activităților cotidiene (cărți, creioane, jucării)
• Adeseori este confuz, se mișca încet și pare să nu asculte atunci când îi vorbești
• Are dificultăți în a procesa informațiilor la fel de rapid și precis ca ceilalți copii
Simptomele de hiperactivitate se manifestă prin:
• Se agită și este permanent neliniștit
• Vorbește continuu și este într-o permanentă mișcare
• Adeseori are dificultăți în a realiza activități statice
 Copiii care au simptome de impulsivitate:
• pot să fie foarte nerăbdători, să acționeză fără reținere și fără să conștientizeze consecințele acțiunilor lor
• Întrerup foarte des conversațiile sau acțiunile altora, manifestă sentimente de furie necontrolată
• Au dificultăți în a gestiona perioadele de așteptare (nu-și așteaptă rândul în jocuri )
Semnele prezentate pot fi observate frecvent la copil și, de obicei, nu înseamnă că acel copil este diagnosticat cu ADHD.  Dacă, comparativ cu alți copii de aceeași vârstă, aceste comportamente devin mai intense și frecvente, generând probleme de adaptare socială, este posibil ca ADHD să fie diagnosticul stabilit de medicul specialist.

Impact

ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări ale copilăriei și poate continua la adolescență și vârsta adultă.  Vârsta medie de debut este de 7 ani.  ADHD afectează aproximativ 4,1% din adulții cu vârsta de peste18 ani și 7,0% din copiii de vârsta școlară.  Băieții sunt de patru ori mai expuși riscului decât fetele.  Studiile arată că numărul de copii diagnosticați cu ADHD este în creștere, necunoscându-se cauzele exacte ale acestei tendințe.

Cauze

Cercetătorii nu au descoperit cauza acestei tulburari neuro-comportamentale, deși cel mai frecvent sunt încriminați factorii genetici în declanșarea simptomelor caracteristice. Ca multe alte boli,  și ADHD este determinată de o asociere de factori. Alături de factorii genetici și condițiile de mediu, alimentația și mediul social sunt considerate ca posibile cauze ale declanșării bolii. De asemenea, mulți cercetători cred că ADHD este rezultatul dezechilibrelor chimice din creier.

Factorii genetici
Copii cu ADHD prezintă o anumită combinație genetică pe care cercetările actuale o consideră responsabilă de declanșarea simptomelor specifice. Psihiatrii cred ca ADHD, shizofrenia, tulburarea depresiva majoră , tulburarea bipolară și cele din spectrul autismului sunt vizate de aceleași combinații genetice moștenite. Cunoașterea genelor implicate ar putea ajuta în descoperirea tratamentelor curative sau de prevenire a bolii.

Factorii de mediu
Studiile sugerează o posibilă legătură între fumatul și consumul de alcool în timpul sarcinii și aparitia ADHD la copii.  În plus, preșcolarii care sunt expuși la niveluri ridicate de plumb pot avea un risc mai mare de a dezvolta ADHD.

Leziunile cerebrale
Cei care au suferit o leziune a creierului se pot confrunta de-a lungul timpului cu unele tulburări de comportament similare cu cele ale ADHD.  Cu toate acestea, doar un procent mic de copii cu ADHD au suferit traumatisme craniene.

 Consumul de zahăr
Ideea că zahărul rafinat declanșeaza ADHD sau agravează simptome este foarte frecventă, dar studii efectuate nu suștin această teorie. Cercetătorii au monitorizat comportamentul copiilor care au primit în fiecare zi alimente ce conțin adaos de zahăr.  Acești copiii nu au prezentat diferențe în comportatment sau în capacitatea de memorare și învățare față de cei care nu au consumat în exces zahăr rafinat.
 
Aditivi alimentari
Recente cercetări britanice indică o posibilă legătură între consumul anumitor aditivi alimentari, cum ar fi coloranții artificiali sau conservanții, și creșterea hiperactivității copiilor care consuma alimente bogate în aditivi.  Din iulie 2008, Uniunea Europeană a decis ca acești coloranți alimentari sintetici (numiți coloranți azoici) să fie etichetati, fiind necesară atenționarea că "ar putea avea un efect negativ asupra activității și capacității de concentrare la copii". Aceste studii ne vor ajuta să cunoaștem mai multe despre modul în care aditivii alimentari pot afecta hiperactivitatea.

Diagnostic

ADHD nu poate fi diagnosticat cu ajutorul unor teste fizice, de exemplu, un test de sânge, de urină, sau de scanare a creierului.  Un diagnostic ADHD trebuie să fie stabilit de către un specialist - de obicei, un Glossary Link psihiatru, psiholog sau pediatru.  Specialistul va observa copilul și va recunoaște modele de comportament.  Va fi studiat comportamentul copilul atât acasă, în familie, cât și la școala sau la activitățile extrașcolare.

Copiii au personalități, temperamente și nivele de energie diferite. Acestea variază odată cu vârsta. Cei mai mulți copii sunt neatenți, acționează impulsiv și în anumite momente pot prezenta dificultăți de concentrare.  Uneori aceste manifestări normale pot fi confundate cu ADHD.  De obicei, simptomele de ADHD apar la vârste mici, între 3 și 6 ani, și ele variază de la persoană la persoană, tulburarea putând fi dificil de diagnosticat.  În primul rând  părinții pot observa dacă copilul lor nu reușeste să ducă la bun sfârșit anumite activități pentru că-și pierde interesul pentru ele sau are frecvent un comportament ce pare "scăpat de sub control".  De multe ori și profesorii pot semnala manifestările specifice bolii, atunci când frecvent copilul nu reușește să respecte regulile în sala de clasă sau pe terenul de joacă.  Nu există niciun test care să poate diagnostica un copil cu ADHD.  În schimb, un medic specialist poate să strângă informații despre comportamentul și mediul în care trăiește copilul.  Familie poate solicita mai întâi ajutorul medicul pediatru al copilului.  Unii pediatrii pot evalua copilul ei înșiși, dar cei mai mulți vor îndruma familia la un specialist psihiatru, cu experiență în această afecțiune, ADHD.  Pediatru și medicul psihiatru vor încerca, în primul rând, să excludă alte cauze care ar putea să determine manifestarea simptomelor specifice.  De exemplu anumite situații, evenimente sau boli ar putea cauza comportamente temporare la un copil care pare să manifeste ADHD.

Specialistul va studia cu atenție comportamentul copilului  în timpul unor situații diferite.  Copilul este evaluat pentru a se vedea modul în care el acționează în anumite activități sociale; poate completa unele teste de aptitudini intelectuale pentru a vedea dacă are dificultăți de concentrare sau învățare a unor lucruri noi. Toate aceste chestionare vor ajuta în diagnosticarea corectă a acestei tulburări.

De asemenea, diagnosticul trebuie să excludă alte afecțiuni sau tulburări de comportament pe care le-ar putea avea copilul, precum: retard intelectual,  Glossary Link anxietate și Glossary Link depresie, tulburări bipolare, sindromul Tourette, etc.

Această boala este diagnosticată după vârsta de 6 ani, în timpul școlii primare, când copilul deranjează orele, este hiperactiv, are dificultăți de concentrare și de finalizarea a activităților școlare. ADHD nu este o boală care să se declanșeze la vârsta adultă. La adulți simptomele sunt mai variate și mai nuanțate decât la copii, medicii specialist folosind anumite scale de evaluare pentru a determina dacă un adult îndeplinește sau nu criteriile de diagnostic pentru ADHD. Pentru stabilirea diagnosticului va fi evaluat istoricul personal, cu evaluarea comportamentului din copilărie, a experiențelor școlare și sociale.  Pentru unii adulți un diagnostic de ADHD poate aduce un sentiment de ușurare.  Adulții care s-au confruntat cu manifestările specifice încă din copilărie, dar care nu au fost diagnosticate, au dezvoltat poate anumite sentimente negative despre ei înșiși de-a lungul anilor.  Stabilirea diagnosticului le permite să înțeleagă motivele pentru comportamentul și problemele lor, iar tratament le va ameliora această afecțiune.

Tratament

Tratamentele disponibile în prezent se concentrează pe ameliorarea simptomelor de ADHD și îmbunătățirea integrarii sociale.  Tratamentele combină medicamente cu diferite tipuri de psihoterapie și terapii comportamentale.  Tratamentele pot ameliora multe dintre simptomele acestei tulburări, dar ele nu vindecă boala.  Dacă urmează tratamentul prescris majoritatea pacienților cu ADHD pot avea succes la școală sau în societate.  

Terapia medicamentoasă cu stimulante
Tratamentele medicamentoase sunt individualizate pentru fiecare persoană în parte, în cazul copiilor folosindu-se substanțele stimulante din grupa amfetaminelor și metilfenidatului. Efectul tratamentului este unul pozitiv, simptomele fiind bine controlate, dar pot apărea și reactți adverse importante, cum ar fi: scăderea poftei de mancare, insomnia, anxietate și iritabilitare. Aceste reacții pot fi diminuate prin modificarea dozelor medicamentelor administrare. S-a observat că medicamentele funcționeaza cel mai bine atunci când tratamentul este monitorizat în mod regulat de către medicul specialist și doza este ajustată funcție de nevoile copilului.

În cazul tratamentelor pentru adulți trebuie urmărite și alte eventuale afecțiuni prezente (diabet zaharat, Glossary Link hipertensiune arterială, depresie, anxietate) pentru a putea decide terapia medicamentoasă cea mai potrivită.

Psihoterapia și terapia comportamentală
Medicamentele nu vindeca boală, doar controlează simptomele atât timp cât sunt administrate. Asocierea la tratamentul medicamentos a unor terapii comportamentale, a consilierii psihologice, poate ajuta persoana afectată de ADHD și familia ei să facă față problemelor de zi cu zi.

În cazul copiilor, cu ajutorul terapiei comportamentale  ei pot învăța să-și monitorizeze propriul comportament, să-și organizeze sarcinile, să-și controleze furia sau impulsivitatea, să acționeze la modul dorit în anumite situații dificile.  Părinții și profesorii, de asemenea, pot oferi un feedback pozitiv sau negativ pentru anumite comportamente. Realizarea de liste clare, cu reguli și sarcini precise ce trebuie realizate la un anumit moment, poate ajuta copilul în a-și controla comportamentul. Sub îndrumarea terapeutului, copilul își poate dezvolta abilitățile sociale, cum ar fi să învețe să-și aștepte rândul, să ceară ajutor, să îndeplinească anumite indicații sau instrucțiuni, să reacționeze adecvat funcție de expresiile faciale sau tonul vocilor celor din jur, etc.

Pentru a ajunge la potențialul maxim și a reuși în activitatea școlară, copiii cu ADHD au nevoie de îndrumare și înțelegere din partea părinților și a profesorilor. Și părinții pot avea nevoie de ajutor pentru a depăși momentele dificile, prin descoperirea unor noi atitudini și modalități de raportare la copil. Formarea abilităților parentale ajută părinții să învețe cum să folosească un sistem de recompense și consecințe pentru a schimba comportamentul unui copil.  Părinții sunt învățați să dea un feedback imediat și pozitiv pentru comportamentele pe care le doresc a fi încurajate. Ei trebuie să ignore sau să reorienteze comportamentele nedorite.   De asemenea, parintii trebuie încurajați să împărtășească activitățile plăcute sau relaxante cu copilul, să sesizeze și să sublinieze ceea ce copilul face bine și să laude foarte mult abilitățile copilului. Numărul de parteneri de joacă poate fi limitat la unul sau doi copii, astfel încât copilul lor să nu devină hiperstimulat.  În cazul în care sunt probleme în executarea sarcinilor, părintii pot ajuta copilul împărțind sarcinile mari în sarcini mai mici, mai ușor de gestionat. Părinții pot beneficia de tehnici de managementul stresului pentru a-și dezvolta capacitatea de a face față la situațiile dificile astfel încât să poată răspunde cu calm la comportamentul copilului lor.

Uneori întreaga familie ar putea avea nevoie de terapie.  Terapeuții pot ajuta membrii familiei să găsească modalități mai bune de a gestiona comportamentele.  Grupurile de sprijin permit părințiilor și familiilor să se cunoască unii cu alții, să-și împărtășească probleme și preocupări similare,  să facă schimb de informații cu privire la specialiști și strategii recomandate, etc .

Pentru tratamentul ADHD la adulți un psihoterapeut poate oferi metode de organizare a activităților cotidiene, cum ar fi un calendar mare, liste, atenționări de reamintire sau stabilirea unui loc special pentru chei, facturi și documente.  De asemenea, și la adulți sarcini mari pot fi defalcate în etape mai ușor de gestionat, mai mici, astfel încât realizarea fiecărei etape să ofere un sentiment de împlinire.

Psihoterapia, inclusiv terapia cognitiv comportamentală, poate ajuta la schimbarea imaginii de sine, prin mărirea respectului față de propria persoană. Terapeutul încurajează adultul cu ADHD să se adapteze la schimbările de viață, să-și controleze gândurile înainte de a acționa, să reziste tentaâiei de a-și asuma riscuri inutile.

Alimentație/Stil de viațã

Sfaturi pentru a ajuta părinții copiilor cu ADHD

Program.  Păstrați aceeași rutină în programul zilnic, de la ora de trezire pâna la culcare.  Includeți timp pentru teme, joacă în aer liber, precum și activități de interior.  

Organizați lucrurile.  Fiecare obiect (haine, rechizite, jucarii) ar trebuie aibă un loc special al său, copilul putând găsi cu ușurință obiectul respectiv.

Folosiți liste cu teme și activități zilnice. Obișnuiți să notați toate temele și sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească zilnic copilul. Astfel stresul acestuia se va diminua, el putând urmări efectuarea progresivă a sarcinilor.

Stabiliți reguli clare și precise.  Copiii cu ADHD au nevoie de reguli coerente pe care ei să le poată înțelege și urma.

Laudați și recompensați copilul atunci când regulile sunt respectate.  Copiii cu ADHD vor căpăta încredere în ei dacă vor fi laudați sau recompensați atunci când reușesc să ducă la bun sfârșit activitățile începute.

Exerciții fizice pot îmbunătăți în mod semnificativ simptomele ADHD. Activitatea fizică poate crește capacitatea de concentrare la copii afectați de ADHD. După orele de educația fizică s-a constat că acești copii au devenit mult mai atenți și au avut rezultate mai bune la teste de matematică. Specialiștii consideră ca ei ar trebui să beneficieze de mai multă activitate fizică inclusa în programul lor zilnic.


Bibliografie

www.medicalnewstoday.com
www.nimh.nih.govs


 

Ultima modificareVineri, 04 Iulie 2014 18:31
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top