Rujeola (pojar)

Rujeola este o boală extrem de contagioasă, produsă de un Glossary Link virus si transmisă pe cale aerogenă. Cei mai receptivi faţă de această infecţie sunt copiii de vârstă şcolară şi preşcolară. Boala este caracterizată de o erupţie specifică, care permite o diagnosticare rapidă. După vindecare rămâne o Glossary Link imunitate pentru toată viaţa.

Introducere

Rujeola reprezintă una dintre bolile eruptive foarte contagioase ale copilăriei. Denumirea populară este de pojar sau cori. Ea este provocată de virusul rujeolic şi are o evoluţie de regulă grea. La copii mici ori subnutriţi, datorită complicaţiilor pulmonare grave, evoluţia poate fi chiar foarte severă. În prezent, prin campaniile de vaccinarea antirujeolică care se aplică de la vârsta de 9 luni şi care conferă o imunitate durabilă, această infecţie este menită să dispară. În primele luni de viaţă sugarul este protejat prin imunitatea pasivă, transmisă de la mamă.

Rujeoala se manifestă prin febră, tuse, secreţii nazale, urmate de o erupţie caracteristică. Cei mai receptivi sunt copiii între 1 şi 10 ani. Boale se extinde cu uşurinţă în colectivităţi de copii (creşe, grădiniţe şi scoli) şi afectează, în special, copii care nu au fost vaccinaţi. Profilaxia bolii se face prin vaccinarea antirujeolică sau, în cazul persoanelor nevaccinate , prin administrarea de gammaglobuline. Este indicat ca un copil să nu contacteze rujeola înainte de vârsta de 3 luni, perioada în care copilul, în mod normal, este protejat de anticorpii transmişi de mamă. Rujeola la copii mai mici de 3 luni conduce frecvent la complicaţii severe.

Simptome

Boala începe după o perioadă de incubaţie de 10-12 zile, evoluţia ei acoperind 3 perioade:
Perioada prodromală (perioada de invazie), caracterizată de următoarele simptome:
- Febră 39-40°C
- Tuse, secreţii nazale apoase
- Puncte albe pe mucoasa bucală (semnul Koplik)
- Dureri de cap
- Stare generală alterată (inapetenţă, stare de indispoziţie, Glossary Link astenie)
- Dureri musculare

Această perioadă durează 3-4 zile, după care apare erupţia cutanată. Febra creşte treptat, ajunge adesea la 40°C, şi este persistentă, în special, în această perioadă. Catarul nazal este asemănător cu cel din infecţiile respiratorii superioare (senzaţia de nas înfundat, strănut, secreţii apoase abundente şi dureri în gât). Tusea este persistentă şi uscată. Conjuctivita (pleoape umflate, hipersecreţie lacrimală, Glossary Link fotofobie) este un semn ce deosebeşte rujeola de infecţiile respiratorii. Bolnavul pare răcit, iar infecţia poate fi confundată cu gripa, guturaiul sau rino-faringita. Semnul caracteristic pentru această perioadă este semnul Koplik – pe mucoasa obrajilor, în dreptul maselelor apar pete roşii centrate pe mici ridicaturi albe (aspect de boabe de gris sau mici cristale de sare). Semnul Koplik apare cam cu 2 zile înaintea erupţiei şi durează aproximativ 4 zile. Mucoasa buco-faringiană este roşie. Uneori, pe amigdale apare un exudat gălbui. Se poate manifesta o Glossary Link adenopatie generalizată, şi în unele cazuri Glossary Link splenomegalie.

Perioada eruptivă
Erupţia apare pe piele după 3-4 zile de la debutul bolii, localizându-se mai întâi după urechi, faţă şi gât. A doua zi petele apar şi pe trunchi, în următoarele zile erupţia se extinde pe membrele superioare şi inferioare. În tot acest timp febra se menţine la valori ridicate.
Erupţia de rujeolă este formată din pete roşii, de diferite mărimi, cu forme neregulate, cu zone de piele sănătoasă între ele. Petele se pot uni şi forma leziuni papuloase, roşii-cărămizii. În cazurile severe, eritemul este aproape uniform în unele regiuni ale corpului. Petele dispar la apasare, iar la pipăit se simt uşor reliefate şi catifelate.
Începând cu a treia zi, erupţia începe să pălească pe faţă şi dispare în ordinea în care a apărut (de jos în sus). Febra începe şi ea să scadă.

Perioada de convalescenţă
După dispariţia erupţiei, pe piele rămân mici pete cafenii, după care urmează o descuamare fină ce durează o săptămână. Pielea descuamată are aspect de tărâţe şi este mai accentuata pe faţă. Starea generală a bolnavului se ameliorează, dispare febra, tusea şi secreţia nazală.

Impact

Copiii preşcolari şi şcolari sunt deosebit de receptivi. Colectivităţile închise (creşe, grădiniţe, şcoli) sunt mediile în care boala se transmite cu rapiditate, mai ales în rândul copiilor nevaccinaţi, dând naştere la adevărate epidemii. În primele luni din viaţa copilul beneficiază de imunitatea transmisă de anticorpii preluaţi de la mamă, cazurile de infectare cu virusul rujeolic fiind destul de rare la această vârstă.  Vaccinarea cu virus viu atenuat sau cu virus inactiv este recomandată copiilor fără rujeolă în antecedente, la vîrsta de 9 luni (sau cât mai repede posibil după această vârstă). De asemenea, profilactic, copiilor care au venit în contact cu bolnavi de rujeolă şi care nu au fost protejaţi prin imunizare activă li se pot administra gammaglobuline imediat după contact. Boala poate avea complicaţii pulmonare grave în cazul copiilor cu vârstă mai mică de 2 ani.

Cauze

Rujeola este o infecţie sistemică determinată de virusul rujeolic, un agent cu contagiozitate ridicată. Virusul rujeolic face parte din familia paramixovirusurilor, având însă ca particularitate absenţa neuraminidazei.

 

Rujeola se transmite pe cale aeriană, prin picături de saliva şi secreţie nazofaringiană, de la o persoană bolnavă. Perioada maximă de contagiozitate o reprezintă perioada de incubaţiă, deci înainte cu 4 zile de aparitia erupţiei. Posibilitatea de transmiterea a bolii se continuă pe întreaga perioadă eruptivă. Boala se transmite numai prin contact direct, de la persoana bolnavă.

Diagnostic

Diagnosticul este dat de prezenţa elementelor caracteristice: semnul Koplik (apariţia punctelor albe pe mucoasa obrajilor) şi eruptia maculopapuloasă, roşie-cărămizie, ce începe la cap şi gât şi se extinde de sus în jos, spre extremităţi. De obicei, diagnosticul este destul de uşor când tabloul clinic este complet. În cursul perioadei prodromale rujeola poate fi confundată cu o infecţie respiratorie acută, iar erupţia se poate confunda cu erupţiile medicamentoase, erupţia din mononucleoza infecţioasă sau din alte boli eruptive.
Examenul de laborator evidenţiază o scădere a leucocitelor, cu excepţia cazurilor când survin complicaţii bacteriene secundare. De obicei se constată o albuminurie febrilă.

Tratament

Formele simple ale rujeolei se tratează la domiciliu, sub supraveghere medicală. Formele severe şi complicate se internează în spital. Internarea este necesară când este contactat virusul rujeolic de către o persoană ce suferă deja de o altă boală (otita, diaree, Glossary Link pneumonie acută), dacă nu există condiţii pentru îngrijirea la domiciliu, sau apar complicaţii ale bolii.

Tratamentul presupune metode medicamentoase corelate cu tratament igienico-dietetic. Astfel, se va izola bolnavul pe tot parcursul perioadei febrile, se recomanda repausul la pat până la scăderea febrei. De asemenea, se vor evita contactele cu alte persoane ce suferă de alte afecţiuni ( gripă, răceli, amigdalite, infecţii ale pielii). Alimentatia va fi uşoară, în cantităţi mici, cu un aport ridicat de lichide, cu precădere în perioada febrilă. După scăderea febrei se poate reveni la un regim alimentar normal, funcţie de preferinţe şi de vârsta pacientului.

Tratamentul medicamentos. Se vor administra medicamente pentru combaterea febrei, calmante ale tusei şi sedative uşoare ale sistemului nervos, mai ales la copii predispuşi la Glossary Link convulsii. În cazul complicaţiilor ce pot apărea (bronhopneumonii, otite), se administrează antibioterapie adecvată. Dacă survine crupul rujeolic ( Glossary Link laringita obstructivă) se aplică comprese calde pe gât şi se solicită asistenţă medicală de urgenţă.

Complicaţii
Rujeola scade foarte mult capacitatea de rezistenţă a organismului în faţa bolilor, din care cauză pot apărea multiple complicaţii bacteriene (bronhopneumonii, otite, encefalite etc.), şi chiar redeşteptări ale infecţiei tuberculoase.
Se poate suspecta instalarea unei complicatii în următoarele situaţii:
- dacă febra persistă sau reapare după ce revenise la normal timp de 2-3 zile,
- dacă, după retragerea erupţiei, bolnavul refuză să mănânce şi starea lui generală este în continuare alterată
- dacă tusea devine frecventă, supărătoare şi copilul respiră greu
- dacă copilul acuză dureri de urechi sau de cap.

În aceste condiţii pot aparea infecţii bacteriene secundare, ce pot îmbraca forme grave şi pot pune în pericol viaţa bolnavului. Astfel, pot fi suspectate următoarele complicaţii:
- Infecţii streptococice, pneumococice (când febra persistă după dispariţia erupţiei)
- Otita catarală medie - este o complicaţie frecventă, dar de mică importanţă. Otita purulentă este mai gravă şi se manifestă prin febră, dureri de urechi şi bombarea timpanului
- Bronhopneumonia poate fi dată de virusul rujeolic sau de infecţiile bacteriene secundare. Este o cauză ridicată de mortalitate în aceste condiţii. Se manifestă prin febră, respiraţie superficială şi frecventă, tuse accentuată
- Laringita provocată de virusul rujeolic este uşoară şi presupune răguşeală, tuse lătrătoare. Formele grave de laringită sunt date de infecţiile secundare şi pot conduce la obstrucţie la nivelul laringelui (crup rujeolic)
- Redeşteptarea infecţiei tuberculoase. Afectând capacitatea de aparare a organismului, rujeola poate declanşa tuberculoza, de aceea copiii cu antecedente tuberculoase vor fi monitorizaţi ulterior prin examene medicale şi radiografii pulmonare
- Encefalita postrujeolică apare după ce erupţia a atins intensitatea maximă, este o complicaţie foarte rară, dar foarte gravă.
În formele simple, fără complicaţii, boala se vindecă în 9-10 zile. După vindecare rămâne o imunitate solidă şi durabilă.

Profilaxia bolii se face prin vaccinarea antirujeolică, care oferă o imunitate durabilă. Vaccinarea antirujeolică este obligatorie şi se practică la vârsta de 9-14 luni. Persoanele nevaccinate care au venit în contact cu pacienţii bolnavi pot fi protejate cu gammaglobuline.

Alimentaţie/Stil de viaţã

În timpul perioadei febrile bolnavul nu va fi forţat să mănânce, regimul alimentar fiind cu preponderenţă hidrozaharat - lactat (ceaiuri, compoturi, supe de zarzavat, sucuri, lapte, iaurt, brânză de vaci ). Pe măsura ce starea generală se normalizează, scade febra şi dispare erupţia, apetitul bolnavului va reveni şi se va lârgi regimul alimentar. După câteva zile de afebrilitate se poate trece la un regim alimentar normal, funcţie de preferinţele şi vârsta pacientului.

Bibliografie

Henry Brainerd, Sheldon Margen, Milton J. Chatton, Elemente practice de diagnostic și tratament, Editura Medicală
Leonard D. Domnișoru, Compendiu de medicină internă, Editura Științifică
www.medicinenet.com




 

 

 

Ultima modificareMarți, 25 Februarie 2014 08:59
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top