 Agentul etiologic este Haemophylus ducreyi, un cocobacil gram-negativ cu forma ”en navette” dispus în lanțuri. Afecțiunea – dispărută azi aproape complet din Europa, unde nu se mai întâlnește decât sporadic – este însă prezentă în țările subdezvoltate ale Africii
subtropicale și tropicale, afectând mai ales populația cu nivel igienic scăzut în orașele portuare. Sunt atinși mai ales bărbații.
Clinic, se manifestă printr-o papulă eritematoasă care apare după o incubație de 2-5 zile, papulă care se ulcerează repede, având ca sediu de elecție inelul prepuțial, fața internă a preputului și frenul; la femei se localizează pe labii și comisura posterioară, regiunea perineală. Ulcerația cu diametrul de 3-15 mm are margini decoltate, fundul neregulat, neinfiltrat, acoperit cu un depozit alb-gălbui și este extrem de dureroasă. Ulcerațiile (șancrele) sunt de obicei multiple (prin autoinoculare). Adenopatia este inconstantă fiind prezentă în aproximativ 50% din cazuri; este monoganglionară și evoluează frecvent spre abcedare. Sancrul este autovindecabil în câteva săptămâni, adenopatia putând însă persista îndelungat.
Diagnosticul se face clinic, prin examenul bacteriologic al secreției de sub margini și prin intradermoreacția Ito-Reenstirna (cu vaccin ducrein).
Ca tratament sunt active: sulfamidele (4 g/zi), inclusiv Cotrimoxazol (4 comprimate/zi), Streptomicina (1 g/zi), Eritromicină, Kanamicină, Augmentin (acid clavulanic+amoxacilina) și mai recent Cefalosporine (ex. Cefotaxim) și tetraciclina (2 g/zi), (poate însă masca un sifilis contractat concomitent), cure de 8-10 zile.
Acest articol a fost citit de 2120 ori.
|
|
