 Sistemul dumneavoastră imun respinge microorganismele invadatoare și vă protejează de boală în două moduri:
Imunitatea dobândită natural (postexpunere)
Imunitatea dobândită natural apare după ce organismul dumneavoastră a fost expus la un anumit microorganism. Sistemul dumneavoastră imun mobilizează un sistem complex de apărare pentru a preveni reîmbolnăvirea la un nou contact cu tipul respectiv de virus sau bacterie.
Expunerea la un microorganism străin (antigen) activează producerea de către organism a unor anumite tipuri de celule albe, numite celule B (limfocite B). Celulele B se transformă în plasmodte (alt tip de celule), care vor produce cantități mari de anticorpi proiectați specific pentru a lupta împotriva acelui microorganism invadator. Acești anticorpi circulă în lichidele organismului. Când microorganismul invadator pătrunde a doua oară în corpul dumneavoastră, anticorpii îl recunosc și îl distrug. O dată ce organismul dumneavoastră a produs un anumit tip de anticorp, poate oricând, la nevoie, să producă rapid cantități mari de anticorpi de tipul respectiv.
În plus față de acțiunea celulelor B, celulele albe numite macrofage atacă și distrug microorganismele străine. Macrofagele „prelucrează" microorganismul străin, analizând dacă acesta reprezintă un pericol pentru organismul dumneavoastră. Dacă organismul dumneavoastră intră în contact cu un germen la care nu a fost expus, informațiile despre acest germen sunt transmise unor celulele albe numite celule T-helper (ajutătoare). Aceste celule ajută în procesul de formare a altor tipuri de celule antiinf ecțioase, printre care și celulele T cu memorie.
Odată ce ați fost expus la un anumit virus sau bacterie, la următorul contact cu acest germen, anticorpii și celulele T cu memorie intră în acțiune. Aceștia reacționează imediat la pătrunderea în corp a microorganismului respectiv, atacându-l înainte ca el să producă boala. Sistemul dumneavoastră imun poate recunoaște și combate eficient mii, chiar milioane, de microorganisme diferite.
Imunitatea dobândită prin vaccinare (imunitate artificială)
Acest tip de imunitate apare în urma injectării unui vaccin. Vaccinul acționează asupra sistemului imun care își dezvoltă capacitatea de a lupta împotriva infecției respective și își introduce în memorie informațiile cu privire la acel germen fără ca organismul dumneavoastră să fie expus la acea boală. Vaccinul conține germeni omorâți sau atenuați (slăbiți) sau doar anumite porțiuni din gemenul infecțios. în contact cu vaccinul, organismul dumneavoastră crede că a fost invadat de un germen infecțios specific, sistemul imun declanșând acțiunea de distrugere a microorganismului și de prevenire a îmbolnăvirii la un nou contact cu acesta.
Dacă sunteți expus la o boală împotriva căreia ați fost vaccinat, germenii invadatori vor fi întâmpinați de anticorpii pregătiți să-i distrugă. Imunitatea care apare după vaccinare este identică cu cea dobândită natural, în urma infecției. În cazul anumitor boli, vaccinul este chiar mai eficient decât infecția în producerea imunității; în plus, vaccinurile pot fi administrate fără riscul efectelor severe ale bolii respective.
Pentru a obține un răspuns imun complet pot fi necesare mai multe doze de vaccin. Unele persoane nu-și dezvoltă imunitatea specifică după primele doze de vaccin, dar răspund adesea la administrările ulterioare. în plus, imunitatea conferită de anumite vaccinuri - de exemplu, antitetanos sau antipertussis - nu durează toată viața. Datorită faptului că răspunsul imun se poate diminua în timp, poate fi necesară administrarea unei noi doze de vaccin (doză de amplificare, rapel) pentru a reface sau crește imunitatea.
Acest articol a fost citit de 465 ori.
|
