Abcesul pulmonar

Abcesul pulmonar este definit ca inflamaţia supurativă a parenchimului pulmonar cauzată de o Glossary Link infecție microbiană.  Clinic se manifestă prin febră, transpiraţii, tuse şi dureri pectorale (junghi). Adeseori este prezentă hemoptizia (expectoraţia cu sânge). Antibioterapia promptă şi intensă este metoda de tratament cea mai eficientă, tratamentul chirurgical fiind impus doar în formele cronice de boală.

Introducere

Abcesul pulmonar este o leziune inflamatoare ce provocă necrozarea ţesutului pulmonar. Uneori se foloseste şi termenul de " Glossary Link pneumonie necrotizantă" sau "cangrenă pulmonară" pentru a distinge necroza pulmonară cu multiple abcese mici de o leziune cavitară mai mare, aceasta reprezentând în fapt o continuitate a aceluiași proces. Termenul de " Glossary Link abces pulmonar" este adesea aplicat pentru a reflecta caracteristicile clinice, utile în stabilirea metodelor de tratament, cum ar fi durata simptomelor anterioare, prezența afecțiunilor asociate sau cauza microbiană.
Abcesele pulmonare pot fi clasificate în acute sau cronice, funcţie de durata simptomelor. Abcesele cronice implică manifestarea simptomelor pe o durată îndelungată (cel puţin o lună de zile).

De asemenea, abcesul pulmonar poate fi primar sau secundar. Abcesul primar este abcesul de aspiraţiei sau cel care apare în urma unor infecţii ale căilor respiratorii superioare. El apare la pacienţii fără alte probleme medicale asociate.  În abcesul pulmonar secundar se asociază inflamaţia supurativă a parenchimului pulmonar cu un Glossary Link neoplasm bronhogenic sau boli sistemice ce afectează sistemul imunitar, cum ar fi infecția cu HIV sau Glossary Link transplant de organe.

Primele simptome pulmonare se observa la aproximativ două săptămâni după eventual o aspiraţie, obstrucţie bronşică sau pneumonie.

Simptome

Debutul simptomelor este de cele mai multe ori insidios (mai Glossary Link acut în cazul în care este provocat de  pneumonie) şi include:
• Febra şi transpiraţii nocturne
• Tuse  productivă (cu gust neplăcut și miros Glossary Link fetid, adeseori cu striuri de sânge)
• Dureri  în piept (dureri cu character de junghi)
• Raluri pulmonare
• Dificultăţi respiratorii ( Glossary Link dispnee)
Glossary Link Anorexie şi Glossary Link anemie
 
În evoluţia bolii putem admite trei faze:
1. Faza de debut - cel mai des debutul este lent, insiduos, cu febră progresivă, transpiraţii şi tuse seacă

2. Faza de deschidere vomică. În absenţa tratamentului antiinfecţios se manifesta chinte de tuse violentă, urmată de eliminarea bruscă, periodică, a unor cantităţi mari de puroi (vomica), cu miros fetid dintr-o cavitate a parenchimului pulmonar. După evacuarea unui abces pulmonar masiv se poate constata la examenul fizic prezenţa unui Glossary Link sindrom cavitar (hipersonoritate, suflu cavernos când cavitatea are un diametru mai mare de 7 cm). Eliminarea de Glossary Link spută purulentă, urmată de remisiunea simptomelor generale, este caracteristică abcesului pulmonar. Hemoptizia (sputa cu sânge) este şi ea, deserori, prezentă. Durerea pleurală, agravată de tuse, este frecventă, abcesul fiind de multe ori subpleural.

3. Faza de supuraţie cronică. După 8-12 săptămâni de la debut, abcesul se cronicizează, majoritatea bolnavilor consultă medicul în acest stadiu. Febra devine neregulată, eliminarea de spută purulentă (100-300 ml/24 ore) este frecventă, apar pierderile în greutate, anorexia, anemia şi manifestări osteoarticulare.

Impact

Factorii de risc pentru abcesul pulmonar:
• Afecţiuni pulmonare cronice, în special fibroză chistică
• Afecţiuni cardiace congenitale
• Afecţiuni parodontale
• Accident vascular Glossary Link cerebral, hemoragii cerebrale, paralizii ce pot conduce la un risc crescut de aspirație.
• Diabetul zaharat
• Sistem imunitar deficitar
• Abuz de alcool sau droguri
• Anestezie generală.

Cauze

Principalele modalităţi de perturbare a funcţiei respiratorii sau alterare a structurii arborelui bronşic constituie cauze pentru dezvoltare unui abces pulmonar primar:
- Aspiraţia de produse infectate din diferite surse de infecţie: supuraţii bucodentare (abcese dentare), supuraţii ale căilor respiratorii superioare (rino-sinuzite, faringo-amigdalite)
- Suprimarea reflexului de tuse (în stări comatoase)
- Obstrucţia bronşică (tumori, corpi străini)
- Intubaţia pentru respiraţia mecanică, bronhoscopia
- Pneumonii determinate de anumite tipuri de bacterii aerobe şi anaerobe (Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Klebsiella pneumonia) sau mai rar ciuperci sau paraziţi
- Ischemia produsă de un Glossary Link infarct pulmonar
- Septicemia (de obicei stafilococică) de cauza chirurgicală sau obstetricală.

În oricare din aceste cazuri, infecţia cu bacterii piogene sau anaerobe provoacă abces pulmonar. Acesta se localizeaza în segmentul superior al lobului inferior sau porţiunea inferioară a lobului superior al plămânului drept. Pătrunderea în spaţiul pleural determină apariţia semnelor de lichid pleural (pleurita). De asemenea, se poate instala pneumotoraxul. În lipsa unui tratament corect ales şi administrat, abcesul pulmonar se poate croniciza.

Diagnostic

Diagnosticul de abces pulmonar este sugerat de examenul clinic al pacientului , de manifestările pneumopatiei urmate de evacuarea masivă de spută purulentă fetidă. Diagnosticul poate fi confirmat de examenul sputei, al sângelui şi de radiografia pulmonară.

Examenul sputei pune în evidenţă aspectul purulent şi fetid (în 50% din cazuri) al expectoraţiei.  Sputa are o culoare gri-murdar sau brună (în infecţiile anaerobe) sau gri-verzui, gălbui cu miros de mucegai (în infecţiile cu piogen). În leziunile lobului superior al plămânului sau în abcese cronice, se pot urmări şi culturile pentru bacili Koch, pentru a depista un eventual TBC pulmonar. Aceste culturi din spută permit efectuare antibiogramei şi alegerea adecvată a tratamentului necesar.

Examenul radiologic (radiografia şi tomografia) relevă abcese pulmonare primare, care de regulă sunt unice, localizate predominant în lobul drept, sau leziuni primare asociate (neoplasm bronşic, infarct pulmonar). Cu ajutorul examenului radiologic se poate aprecia corect răspunsul la tratament şi  localizarea anatomică în cazurile unor intervenţii chirurgicale.

Bronhoscopia va fi efectuată ca investigaţie de rutină, deoarece 10% din abcesele pulmonare sunt secundare cancerului bronşic.
Abcesul pulmonar trebuie deosebit de pneumopatiile preexistente (bronşiectazie, Glossary Link cancer Glossary Link bronhopulmonar, infarct pulmonar) sau de cavităţi preexistente (cavernă tuberculoasă, Glossary Link chist hidatic pulmonar).

Tratament

Abcesul pulmonar necesită, de regulă, tratament în secţiile sau spitalele de pneumologie.  Tratamentul include terapie medicamentoasă, drenaj postural şi bronhoaspiraţie, fiind diferenţiat funcţie de tipul de abces.

În abcesul acut, pentru a împiedica distrugerea ţesutului pulmonar, este necesară o antibioterapie intensă, în doze mari şi asociate. Se începe cu tratamentul intravenos, de obicei, aproximativ 2-3 săptămâni, urmat de antibioterapie orală pentru încă 4-8 săptămâni. Majoritatea bacteriilor anaerobe sunt sensibile la Penicilină. Se mai pot administra Ampicilină, Gentamicină sau Kanamicină (intramuscular sau intravenos). Dacă s-a efectuat examenul sputei se poate opta pentru antibioticul sugerat de antibiogramă. O altă aternativă o constituie tratamentul cu cefalosporine. Chiar dacă starea bolnavului se ameliorează, pentru a obţine vindecarea este necesar un tratament îndelungat (minim 1-2 luni).

În abcesele pulmonare cu fungi se administrează Stamicina sau Amfotericina B, iar abcesele provocate de amoebi se tratează cu Metronidazol sau Fasygin.

Menţinerea stării febrile după două săptămâni de tratament, un abces cu diametru mai mare de 6 cm sau pereţi groşi ai cavităţii sunt factori ce indică ca ineficient tratamentul medicamentos.

Tratament chirurgical
Dacă bolnavul nu răspunde la tratament, după 3-6 luni, este indicat tratamentul chirurgical. Deşi unii bolnavi cu abces pulmonar Glossary Link cronic pot fi vindecaţi cu antibiotice, acestea sunt de cele mai multe ori utilizate pentru a diminua infecţia înainte de intervenţia chirurgicală. Datorită tratamentelor medicale actuale, incidenţa abcesului cronic este redusă.

Drenajul postural şi bronhoaspiratia reprezintă mijloace importante pentru favorizarea eliminării secreţiilor. Astfel, la 3-7 zile este evacuat puroiul din focarul de infecţie şi este introdus local Glossary Link antibiotic.

Abcesul pulmonar netratat evoluează în 4-8 săptămâni spre: cronicizare (50% din cazuri), apariţia unei complicaţii sau vindecare spontană (doar 10-20% din cazuri).

Complicaţiile pot fi locale:
- Glossary Link empiem (pătrunderea puroiului în spaţiul pleural, conducând la creşterea febrei, durere pleurală intensă şi transpiraţii)
- bronşiectazia, ce apare ca o sechelă a abcesului pulmonar chiar dacă acesta a fost vindecat.

Complicaţiile generale: amiloidoza sau cordul pulmonar cronic.

Alimentație/Stil de viațã

Măsurile de prevenire ale bolii şi recidivelor pun accent pe:
- Tratarea infecţiilor rino-faringiene
- Antibioterapie preventivă în cazul intervenţiilor chirurgicale (amigdalectomie, Glossary Link bronhoscopie)
- Tratarea bolilor ce pot fi factori de risc pentru abces pulmonar (diabet zaharat, Glossary Link alcoolism)
- Modificarea stilului de viaţă: renunţarea la fumat şi la consumul excesiv de alcool, realizarea unor tehnici de respiraţie profundă pentru a utiliza întrega capacitate pulmonară, etc.

Bibliografie

Henry Brainerd, Sheldon Margen, Milton J. Chatton, Elemente practice de diagnostic și tratament, Editura Medicală
Leonard D. Domnișoru, Compendiu de medicină internă, Editura Științifică
www.patient.co.uk
www.healthline.com



 

 

Ultima modificareDuminică, 16 Februarie 2014 15:56
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top