Tusea convulsivă (pertusis)

Tusea consulsivă este o boală infecțioasă și contagioasă, caracterizată clinic printr-o tuse chinuitoare, caracteristică, ce poate dura câteva săptămâni. Germenul ce produce boala este un Glossary Link cocobacil numit Haemophilus pertussis sau Bordetella pertussis.  Tusea convulsivă afectează de obicei sugari și copii mici, dar poate fi prevenite prin imunizare cu vaccin anti-pertussis.

Introducere

Boală infecţioasă şi contagioasă dată de un cocobacil, afectează arborele traheo-bronşic, provocând accese paroxistice de tuse spasmodică, caracteristice, cu o durată de câteva săptămâni. Boala este greu suportabilă şi severă la sugar şi copilul mic. Copiii vaccinaţi corect antipertusis sunt rezistenţi la îmbolnăviri. Tabloul clinic începe cu o perioadă necaracteristică (stadiul Glossary Link cataral), asemănătoare unei boli respiratorii, dar cu tuse predominant nocturnă, spasmodică şi rezistentă la calmantele tusei. În stadiul convulsiv apar accesele tipice de tuse convulsivă (măgărească). Boala netratată are o evoluţie lungă, de 4-6 săptămâni. Pot apărea complicaţii pulmonare, Glossary Link emfizem, encefalită, sechele respiratorii şi psihice.

Primele focare de tuse convulsivă au fost descrise în secolul al 16-lea.  Bacteria responsabilă pentru infectare, Bordetella pertussis, nu a fost identificată până 1906.  În epoca pre-vaccinare (în timpul anii 1920 -1930), existau peste 250.000 de cazuri de tuse convulsivă pe an, cu până la 9.000 de decese.  În anii 1940 a fost introdus vaccinul DTP ce asigură imunitatea împotriva tusei convulsive, difteriei și tetanosului. Ca urmarea a programului de vaccinare incidența tusei convulsive a scăzut cu 90%.

Simptome

Perioada de Glossary Link incubație durează între 7 și 10 zile, iar în timpul incubației nu apare vreun semn de boală. Cu toate că s-au descris cazuri atipice, cu o durată de numai câteva zile până la o săptămână, simptomele tusei convulsive clasice durează aproximativ 6 săptămîni şi sunt împărţite în 3 perioade:

Perioada catarală (perioada de debut, de invaziei):
Simptome:
- Secreții nazale
- Strănut și lacrimare
- Febra ușoară
- Tuse ușoară

Debutul este insidios, cu lăcrimare, strănut, catar nazal, greaţă, indispoziţie şi cu tuse intermitentă în timpul nopţii, care tinde să devină diurnă. Începutul bolii este înșelător, asemănându-se cu o Glossary Link infecție banală a nasului sau gâtului. Ulterior, apare și tusea ce devine din ce în ce mai frecventă și rebelă la calmantele obișnuite. În acest stadiu boala este greu de recunoscut, iar, din păcate, aceasta este perioada bolii cea mai contagioasă.

Perioada convulsivă (cu tuse chintoasă)
Simptome:
- Accese proxistice de tuse spastică ce se termină printr-o inspirație șuierătoare
- Tuse cu Glossary Link expectorație
- Vărsături
- Cianoza.

Perioada convulsivă apare după 10 - 14 zile de la debutul stadiului cataral şi se caracterizează prin accese de tuse care se succed rapid, de obicei urmate de o inspiraţie accelerată profundă. Tusea devine frecventă, spastică, conducând la accese caracteristice: bolnavul tușește sacadat, de 10 până la 20 de ori, din ce în ce mai repede, respirația oprindu-se în timpul expiratiei, urmată fiind de inspirație accelerată, profundă, șuierătoare. Acesta este un acces de tuse chintoasă.  Episoadele de tuse chintoasă, care se pot repeta până la 50 de ori în 24 de ore, cuprind accese de tuse formate din 5 - 15 sacade, foarte apropiate una de alta, urmate de o inspiraţie profundă (repriză). Accesul de tuse este zguduitor, chinuitor, bolnavul se poate înroși, sau chiar învineți, în timpul episoadelor de tuse. Tusea se termină cu expectorația unor secreții mucoase, vâscoase, lipicoase. De asemenea, vărsăturile sunt obişnuite în timpul chintelor.
Chintele pot fi provocate de stimuli fizici, ca frica sau durerea, plâns, strănut, inhalarea de substanţe iritante, supradistensia stomacului.  Accesele de tuse sunt variabile ca număr, formele grave se manifestă mai ales noaptea spre dimineața. Apogeul frecvenței s-a observat că se apare în cea de-a 3 săptămână a bolii.

În intervalul dintre accesele de tuse starea bolnavului este bună, temperatura normală. Dacă apare febra, trebuie luată în considerare apariția unei complicații. Perioada de convalescenţă: această perioadă începe de obicei după 4 săptămâni de la debutul bolii şi se manifestă printr-o scădere în frecvenţa şi severitatea chintelor.

Impact

Tuse convulsivă poate afecta orice persoană, însă copiii mici neimunizați sau incomplet imunizați sunt deosebit de vulnerabili atât la infecția cu Bordetella pertusis, cât și la complicatiilor acesteia, ce pot include pneumonii și Glossary Link convulsii.

Cauze

Tusea convulsivă este cauzată de o Glossary Link bacterie cunoscută sub numele de Bordetella pertussis.  Bacteriile se atașeaza de mucoasa căilor respiratorii din sistemul respirator superior și eliberează toxine care conduc la inflamarea și edemul căilor respiratorii.

Izvorul de infectiei îl constituie persoana bolnavă. Infecția este extrem de contagioasă, persoanele afectate de cocobacilul Bordetella fiind contagioase timp de 6 săptămâni de la debutul bolii. Transmiterea se face direct, pe cale aerogenă, prin picături de secreție nazofaringiană, ce se proiectează în exterior în timpul tusei. Contagiozitatea cea mai mare este în perioada precoce a bolii şi descreşte pînă când germenul dispare din nazofaringe (după aproximativ o lună).

Boala poate afecta copii, de la cei sugari până la 7 ani. Nou-născutul nu are Glossary Link imunitate transmisă de la mama, iar infecția la copilul mic se prezintă în forme grave, mai ales dacă copilul nu a fost vaccinat. Gravitatea bolii se datorește intensității spasmului tusei, bronhopneumoniilor secundare și reacțiilor encefalitice. La adulți boala apare destul de rar.


Diagnostic

În cazul crizelor tipice de tuse convulsivă diagnosticul este ușor de precizat. În schimb, în formele atipice, ușoare, ce survin la bolnavii vaccinați, diagnosticul diferențial este dificil de stabilit. Diagnosticul poate fi stabilit corect prin analize de laborator, tusea convulsivă fiind caracterizată de limfocitoză mare. De obicei, datele de laborator confirmă o leucocitoză mare 15 000-20 000/mm3 (rareori pînă la 50 000), cu 60-80% Glossary Link limfocite. În 70% din cazuri, germenul poate fi izolat prin însămânțare directă (bolnavul tuşeşte pe suprafaţa mediului de Glossary Link cultură) sau prin cultura exsudatului recoltat cu tamponul. Cultura de  Bordetella pertussis din secrețiile nazale poate preciza diagnosticul.

Un alt test care a fost folosit cu succes pentru a identifica bacteria și a diagnostica tusea convulsivă este reacția în lanț a polimerazei (PCR), test care poate identifica genetic bacteria din secrețiile nazale.

Diagnosticul diferenţial în perioada catarală trebuie făcut cu bronşita sau gripa. Limfocitoză care apare la un copil afebril poate ridica suspiciunea unei leucemii acute. De asemenea, unele pneumonii virale se confundă adesea cu tusea convulsivă (tuse asemănătoare, prelungită, leucocitoză, limfocitoză).

Complicații
Complicațiile apar în special la sugari, la care boala este foarte gravă. Dacă febra depășește 38,5 C se poate bănui o Glossary Link complicație pulmonară ca rezultat al leziunilor mucoasei respiratorii, al mucozităţilor consistente sau al presiunii intratoracice crescute: Glossary Link bronhopneumonie, bronșiectazie, atelectazie, emfizem interstiţial şi subcutanat, Glossary Link pneumotorax, etc. Asfixia este cea mai obişnuită complicaţie, apare cel mai frecvent la copii sub 2 ani şi poate duce la convulsii şi tulburări cerebrale. Hipertensiunea intracraniană din timpul unei chinte de tuse poate produce, de asemenea, leziuni prin Glossary Link hemoragie cerebrală.


Tratament

Tratamentul tusei convulsive include adoptarea unor măsuri generale de tratament, concomitent cu administrarea de antibiotice, calmante ale tusei și sedative ușoare.

Tratamentul cu antibiotice
Antibioticele împotriva Bordetella pertussis pot fi eficace în reducerea severității tusei convulsive atunci când sunt administrate în stadiul precoce al bolii.  De asemenea, terapia cu antibiotice poate reduce riscul de transmitere a bacteriei la alți membri ai famileii, precum și la alte persoane care ar putea veni în contact cu persoana infectată.  Din păcate, în cele mai multe cazuri, tusea convulsivă este diagnosticată ulterior, în faza convulsivă (paroxistică) a bolii.
Antibioticele folosite în tratamentul tusei convulsive sunt amplicilina, eritromicina, azitromicina ăi claritromicina. Durata tratamentului este de minim 8 zile. Antibioticele sunt, de asemenea, administrate preventiv la persoanele care au venit în contact apropiat cu bolnavi infectați, indiferent de statutul lor de vaccinare.

Măsuri generale de tratament
- Regimul alimentar: prânzuri mici şi repetate. Bolnavul va fi din nou alimentat, în cazul când vărsăturile se produc imediat după ce a mâncat. La copiii mici care refuză să mănînce se vor administra, prin gavaj, alimente bogate în calorii. În cazurile grave se vor face perfuzii intravenoase cu soluţii glucozate sau clorurate pentru a se asigura cantitatea de lichide necesare.
- Tusea. Medicamentele sedative şi expectorante nu sunt eficace. Atropinizarea, până la înroşirea feţei, cu doze crescânde de tinctură de beladonă, la interval de 4 ore, începând cu o picătură, este uneori utilă. În cazurile severe se pot folosi clisme mici cu eter încorporat în soluţii uleioase. Eficacitatea tratamentele pentru calmarea tusei este foarte redusă. Se mai poate folosi fenobarbital și siropuri pentru calmarea tusei, dar se vor evita supradozările și asocierea mai multor medicamente, pentru a nu conduce la deprimarea centrilor respiratori sau inducerea unei stări de somnolență permanentă.
Complicatii sunt grave și se tratează în spital. Complicațiile pulmonare sunt cele mai frecvente, cele nervoase sunt mult mai rare, dar foarte grave.

Tratamentul cu gemoterapice în tuse

Imunizarea prin vaccinare
Vaccinarea făcută la timp previne îmbolnăvirea de tuse convulsivă şi dă o imunitate durabilă. Profilaxia în cazul infecției cu Bordetella pertussis se poate realiza prin:
- Profilaxia pasivă a celor receptivi care au venit în contact cu bolnavi, se poate face de obicei cu ser hiperimun (20 ml intramuscular) sau cu y-globuline hiperimune (2,5 ml intramuscular).
- Imunitatea activă se obţine prin administrarea de vaccin anti-pertussis, singur sau în combinaţie cu anatoxină difterică şi tetanică. În ţara noastră vaccinarea anti-pertussis se practică la copiii în vîrstă de 3-9 luni cu trivaccin diftero-tetanic-pertussis (DTP). Revaccinarea se practică după 6-9 luni de la vaccinare, iar revaccinarea a IlI-a după 18-24 de luni de la prima revaccine, ambele cu trivaccinul diftero-tetanic-pertussis (DTP).

Un vaccin nazal împotriva tusei convulsive, testat cu succes pe oameni

 

Alimentație/Stil de viațã

Alimentația va fi formată mai mult din lichide, cu valoare nutritivă mai ridicată. Se vor da mese mai dese, de preferință după accesele de chintă.

Bibliografie

www.medicinenet.com
Henry Brainerd, Sheldon Margen, Milton J. Chatton, Elemente practice de diagnostic și tratament, Editura Medicală

 

 

 

Ultima modificareVineri, 24 Ianuarie 2014 20:41
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top