Tuberculoza pulmonară

Tuberculoza pulmonară este o Glossary Link infecție specifică provocată de un microorganism acido-rezistent  numit Mycobacterium tuberculosis (Bacilul Koch). Boala este caracterizată  prin apariția unor noduli tuberculoși în țesutul pulmonar și se manifestă prin stare de rău, oboseală accentuată, Glossary Link anorexie, tuse și raluri pulmonare, uneori Glossary Link hemoptizie ( Glossary Link expectorație cu sânge).

Introducere

Tuberculoza este o boală cunoscută din cele mai vechi timpuri, primele leziuni de Glossary Link tuberculoză au fost semnalate pe vertebrele unui schelet din epoca de piatră. Se consideră că microbul tuberculozei a devenit patogen pentru om din momentul în care a trecut la creșterea animalelor ierbivore, tuberculoza fiind extrem de frecventă la ierbivore și foarte rară la animalele de pradă. În decursul timpului microbul tuberculozei a evoluat, dând naștere la bacilul patogen pentru om. Acest microorganism a fost pus în evidență în 1882 de către Robert Koch, denumindu-se bacilul Koch. Infectarea cu bacilul Koch provoacă la om tuberculoza pulmonară, boala transmițându-se de la omul bolnav la cel sănătos, prin intermediul bacilului.

Afecțiunea are două stadii:
- Infecția primară, ce apare în primele săptămâni după pătrunderea bacilului în organism, se manifestă prin leziuni relativ localizate, în apropierea locului de pătrundere, însoțite de inflamația unuia sau mai multor ganglioni limfatici. Aceste leziuni primare se vindecă de la sine și pot rămâne singura formă de manifestare a bolii. Vindecarea presupune calcifierea ganglionilor afectați, această depunere de săruri de calciu, fiind modalitatea organismului de a menține “prizoneri” bacilii care sunt astfel bine izolați. Acești bacilli pot ocazional să rupă aceste bariere, să ajungă în sânge și să se răspândească în întreg corpul. Apare astfel al doilea stadiu al bolii.
- Reinfecția presupune extinderea leziunilor din aproape în aproape, progresiv, bacilii afectând organele în care gasesc condiții favorabile de fixare și multiplicare. Se mai numește și “tuberculoza de organ”.

Infecția primară la copii este de obicei o afecțiune asimptomatică, evoluția ei oprindu-se spontan. Între infecția primară și tuberculoza de organ poate exista un interval de timp în care persoana purtătoare nu prezintă manifestări clinice, intervalul fiind variabil, de la câteva luni până la 10-15 ani. Reinfecția progresivă apare în mod caracteristic pentru prima dată la adulții tineri (rar înainte de pubertate). Conform cu aceste stadii de boala putem întâlni:
- persoane (de obicei copii și adolescent) care în primele 4-12 luni de la infectare au fenomene de boală mai mult sau mai puțin grave
- persoane ce sunt purtătoare de leziuni corespunzătoare fazei primare, dar care nu sunt bolnave și care pot rămâne sănătoase toata viața
- persoane cu manifestări de boală caracteristice tuberculozei de organ, ce se manifestă ca o boală cronică, de lungă durată, cu evoluție gravă.

Patologia respiratorie


Simptome

Semnele și simptomele pot fi uneori minore, puțin numeroase sau atenutate, comparativ cu extinderea bolii, așa cum apare la radiografie. Dacă există simptome generale, pulmonare și examenul radiologic relevă leziuni pulmonare, boala poate fi considerate activă. De regula, simptomele lipsesc în infecția primara. Reinfecția tuberculoasa este însoțită de simptome generale și pulmonare.

Semne și simptome generale:
- Stare de Glossary Link astenie accentuată (moleșeală și oboseală la cele mai mici eforturi)
- Anorexie și pierderi în greutate
- Febră și transpirații nocturne
- Glossary Link Adenopatie limfatică.
Semne și simptome pulmonare:
- Tuse productivă sau neproductivă
- Expectorație cu sânge (hemoptizie)
- Wheezing  și tuse intensă (în tuberculoza bronșică)
- Raluri pulmonare
- Ușoară jenă toracică sau Glossary Link dispnee (în inflamație pleurală).

Pentru formele obișnuite de boală, cu simptome ușoare, persoana afectată poate deveni conștientă de boală mult timp după debutul real. Deseori, bolnavul poate acuza o răceală prelungită sau o tuse datorată fumatului. Doar atunci când tuberculoza începe cu o expectorație cu sânge (10-20% din cazuri) pacientul devine alarmat și solicită un consult medical.

Cauze

Tuberculoza este provocată de microorganismul numit Mycobacterium tuberculosis. Acesta face parte din categoria bacililor și prezintă o importanță deosebită pentru patologia umană și animală.
Acești bacili sunt germeni foarte rezistenți, ei putând rezista luni și ani de zile, mai ales în medii albuminoase. În stare uscată pot suporta temperaturi de peste 70 grade C peste 7 de ore. Datorită unei compoziții chimice particulare, sunt rezistenți la decolorarea cu alcool și acizi mineri diluați, fiind denumiti și bacilli “acido-alcoolo-rezistenți”.

Bacilul Koch este sensibil la radiațiile ultraviolete, la antiseptice (fenol 5%, lizol 2%). Manifestă o rezistență marcantă la majoritatea antibioticelor, fiind sensibil doar la puține antibiotice (streptomicină, kanamicină, rifampicină).

Înmulțirea acestui microorganism în diferite organe din corp provoacă distrugerea țesuturilor în care s-a localizat. La om, transmiterea infecției se poate face, în general, pe cale aeriană (praf, tuse, strănut, etc) sau digestivă (ingerarea de produse lactate obținute cu lapte provenit de la animale bolnave). Extrem de rar bacilii mai pot pătrunde prin mucoasa conjuctivală  sau prin piele (prin unele plăgi deschise). Tuberculoza poate îmbraca forme diverse: pulmonară, intestinală, urogenitală, osoasă, ganglionară, oculară, etc.

Cea mai frecventă cale de contagiune este prin aer, iar cea mai frecventă localizare a tuberculozei este la plămâni (5 din 6 cazuri). Bolnavii de tuberculoză odată cu tusea lor împrăștie în aer mici picături în care se află o mulțime de bacilli Koch. În jurul unui bolnav de tuberculoză pulmonară exista un perimetru de 2 metri în care apare o concentrație foarte mare de asemenea picături. Aceste picături ajung pe sol (podea, covoare, mobile, pământ) se usucă și ceea ce rămâne devine mult mai ușor, putăndu-se ridica în aer o dată cu praful obișnuit. Această capacitate de plutire a nucleilor picăturilor infectate crește riscul de infectare pe cale aeriană a altor persoane. Din aceste considerente este recomandat ca persoanele cu tuberculoză pulmonară să fie izolate de restul familiei, în camera separate, sau internate în spitale sau sanatorii, până când nu se mai constată microbi în sputa lor.

A doua cale de infecție, cea digestivă (prin alimente), are o importanță mult mai mică în comparație cu cea aeriană. Singurul aliment ce poate conține bacilli de tuberculoză este laptele provenit de la vacile bolnave de tuberculoza uterului. Incidența de apariție a unei infecții cu bacilul Koch pe cale digestivă este mult mai mică deoarece dacă pentru realizarea unei infecții pe cale respiratorie este suficient ca un singur Glossary Link bacil să ajungă în alveolele pulmonare, pentru pătrunderea prin mucoasa digestivă este nevoie de 3000-3500 de bacilli.

Indiferent de calea de pătrundere în organism, bacilul Koch provoacă la primul contact o Glossary Link ulcerație (șancru) și în apropierea ei o inflamație a ganglionilor limfatici. Această adenopatie limfatică este dovada unei infecții primare. Ganglionii limfatici constituie o barieră în calea răspândirii microbilor, de cele mai multe ori această barieră obținută prin calcifierea ganglionilor este suficientă, procesul evolutiv al bolii limitându-se la șancrul primar. Uneori acesta barieră este depășită, microbii ce ajung în sânge pot invada alte organe. Tot pe calea sângelui ei se pot întoarce în plămâni, după ce s-au fixat și în alte organe. Acest parcurs poate determina leziuni distructive, progresive, cu evoluție uneori foarte gravă.

Diagnostic

Diagnosticul tuberculozei  pulmonare poate fi suspectat în cazul prezenței simptomatologiei asociate, atât cea generală (stare de rău, oboseală, pierdere în greutate), cât și cea specifică, pulmonară (tuse, raluri, hemoptizie). Semnul clinic obiectiv cel mai frecvent îl constituie ralurile de la nivelul câmpurilor pulmonare superioare. Acestea pot fi ascultate subclavicular, în Glossary Link axilă și se ascult cel mai bine după o ușoară tuse. Semnele obiective la nivelul lobilor inferiori pledează împotriva tuberculozei.

Deoarece uneori semnele și simptomele caracteristice pot fi absente sau mult atenuate, pentru stabilirea diagnosticului este necesar efectuarea altor investigații suplimentare, cum ar fi:

Radiografia pulmonară
Diagnosticul de tuberculoză va fi luat în considerare ori de câte ori se observă leziuni pulmonare persistente, radiografiile pulmonare fiind cel mai util procedeu de depistare a tuberculozei pulmonare. Localizările apicale, bilaterale și excavatele sunt caractere obișnuite. Excavatul reprezintă un semn prezumtiv de activitate a tuberculozei. Pentru a-l pune în evidență sunt necesare uneori tomografii. Pe baza datelor radiografice nu se poate stabili dacă leziunea este activă sau nu, daca infecția este primară sau există o reinfecție.

Reacția cutanată la tuberculina (intradermoreactia - I.D.R.)
În cursul infecției primare organismul devine hipersensibilizat și rezistent la infecție, stare ce poate fi pusă în evidență prin inocularea unor produși de metabolism ai bacilului tuberculos, cum este tuberculina. Inoculare intradermică a unei cantități foarte mici de tuberculina, la o persoană ce prezintă o infecție tuberculoasă evolutivă sau clinic inaparenta, este urmată la scurt timp de apariția unui Glossary Link eritem, Glossary Link edem și chiar Glossary Link necroză la locul de inoculare, însoțite uneori de semne și simptome generale. În acest caz intradermoreacția este considerată pozitivă. La persoanele care nu au venit în contact cu bacilul tuberculos, deci nu au suferit primoinfecția, nu apare nicio modificare la locul de inoculare, intradermoreacția considerându-se negativă.

Examenele bacteriologice pun în evidență bacilul Koch în sputa, suc Glossary Link gastric sau lichidul de spălătură bronșică. Reprezintă un element de diagnostic indiscutabil.  Diagnosticul de laborator se bazează pe 3 metode fundamentale: examinarea microscopică directă a unui eșantion din produsul patologic, cultivarea pe medii de Glossary Link cultură speciale (care se verifică timp de 2 luni, din 2 în 2 săptămâni) și inocularea produselor patologice la animale de laborator.

De asemenea, biopsia unor ganglionilor supraclaviculari sau cervicali extirpați permite diagnosticul afecțiunii pulmonare. Un revărsat pleural inexplicabil la un adolescent sau adult tânăr trebuie considerat tuberculoză până la proba contrarie.

Tuberculoza trebuie diferențiată de alte afecțiuni pulmonare, cum ar fi: pneumoniile virotice și bacteriene, abcesul pulmonar și carcinomul bronșic.
 

Tratament

Descoperirea unor antibiotice și chimioterapice active asupra bacilului tuberculos a modificat radical prognosticul grav al afecțiunilor tuberculoase. Tratamentul medicamentos  este cel mai important mijloc de vindecare a tuberculozei. El trebuie asociat cu un tratament de odihnă și repaus la pat și, uneori, cu tratamentul chirurgical.

Tratamentul medicamentos este indicat în toate cazurile cu forme active, eficacitatea lui fiind maximă. Este recomandată administrarea prelungită a asocierilor de două sau mai multe medicamente pentru mărirea eficienței tratamentului.  De asemenea, este recomandată prelungirea tratamentului cel puțin 12 luni, după ce boala a intrat în stadiul inactiv.  Principalele medicamente utilizate pentru tratarea tuberculozei sunt: hidrazida acidului nicotinic (H.I.N.), streptomicina și acidul paraaminosalicilic (PAS). Administrarea simultană a acestor trei medicamente este justificată la bolnavii cu forme grave sau cronice. De asemenea, pot fi recomandate următoare medicamente: sulfatul de viomicina, etambutolul, etionamida, kanamicina, rifampicina, etc.
Repausul la pat și relaxarea psihică în mediu confortabil, fie acasă, fie în spitale sau sanatorii, vor fi tratamente instituite mai ales în cazurile în care există leziuni active. Repausul a rămas un mijloc terapeutic în tuberculoza pulmonară, deși durata necesară a fost redusă de antibioterapie. Pacienții cu forme avansate nu pot fi tratați ambulatoriu decât după 4-6 luni. Necesitatea prelungirii spitalizării apare în cazul extinderii afecțiunii sau când pacientul nu răspunde la tratamentul instituit. Când simptomele dispar este permisă realizarea de activități ușoare.

Tratamentul chirurgical implică realizarea unei rezecții pulmonare și este indicat în următoarele circumstanțe: în cazul apariției unui nodul localizat; în bronșiectazii ce favorizează extinderea leziunilor; în Glossary Link stenoză bronșică; în cazul unui focar Glossary Link cronic care nu a devenit inactiv dupa 9-12 luni de tratament medical.

Tratamentul de bază al tuberculozei poate fi însoțit de un tratament simptomatic ce permite ameliorarea principalelor simptome. Tusea productivă trebuie încurajată, bolnavii ce elimină cantități mari de Glossary Link spută pot fi ameliorați prin drenaj postural. În cazul hemoptiziei trebuie evitat pericolul aspirației sângelui infectat și diseminarea bolii în alte zone ale plămânilor.
Tratamentul trebuie continuat până cand se ajunge la stadiul inactiv al bolii, ceea ce implică că sunt îndeplinite următoare condiții, de cel puțin 6 luni:
- dispariția simptomelor
- stabilizarea modificărilor radiologice
- negativizarea sputei, sucului gastric sau lichidului de spălătură bronșică.

Rezistența specifică față de infecția tuberculoasă nu poate fi obținută decât prin vaccinare profilactică cu germeni vii atenuați. Prin vaccinarea cu vaccinul BCG, în special a copiilor, s-a obținut o scădere importantă a cazurilor de tuberculoză. Vaccinarea crește foarte mult rezistența organismului , acesta fiind capabil să lupte cu succes împotriva bacilului Koch, leziunile provocate fiind minore. Vaccinarea se aplică doar persoanelor la care bacilul tuberculozei nu a pătruns în corp, de aceea se practică vaccinarea cu BCG încă din primele zile de la naștere.

Tuberculoza, o bombă cu ceas care costă Europa miliarde de euro pe an

Alimentație/Stil de viațã

Bolnavii de tuberculoză necesită supraveghere fermă pe tot parcursul vieții și păstrarea unui regim de viață adecvat. Regimul alimentar va fi normocaloric, bogat în proteine și vitamine. Trebuie menținută o greutate corporală normală.  Persoanele care au fost afectate de tuberculoză vor evita expunerea la fum, praf, pulberi industriale. De asemenea, se va evita expunerea excesivă la soare a unor mari porțiuni cutanate.
Familiei îi revine un rol important în crearea unei atmosfere favorabile vindecării pacientului. El trebuie ajutat să respecte cu strictețe tratamentul medicamentos și să elimine toți factorii care scad rezistența organismului: surmenajul, alcoolul, fumatul, nerespectarea orelor de odihnă, etc.

Bibliografie

Henry Brainerd, Sheldon Margen, Milton J. Chatton, Elemente practice de diagnostic și tratament, Editura Medicală
Marin Voiculescu, Medicina pentru familie, Editura medicală


 

Ultima modificareVineri, 24 Ianuarie 2014 19:02
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top