Pleurezia

Pleurezia este frecvent asociată cu acumularea de lichid suplimentar în spațiul dintre cele două straturi ale pleurei.  Acest fluid este menționat sub denumirea de revărsat pleural. Pleurezia este cauzată de inflamarea pleurei, membrana care acoperă plămânii, afecțiune cunoscută sub numele de pleurită.

Introducere

Pleura este formată din două straturi de țesut subțire: un strat care acoperă plămânii (numit pleura viscerală) și altul care acoperă peretele interior al cutiei toracice (pleura parietală).  Aceste două straturi sunt lubrifiate de lichidul pleural. În mod normal, există aproximativ 10-20 ml de lichid limpede, care acționează ca un lubrifiant între aceste straturi.  Lichidul este absorbit și înlocuit continuu, în special prin mucoasa exterioară a pleurei. După aspectul lichidului, pleureziile pot fi serofibrinoase, purulente, hemoragice și chiliforme. Ele pot fi situate în cavitatea pulmonară, pleureziile serofibrinoase,  sau pot fi localizate (apicale, axiale, difragmatice sau interlobare). Pleureziile localizate sunt, de regulă, pleurezii purulente. Colecțiile de lichid din spațiul pleural pot fi determinate de procesele inflamatorii (exudate) sau neinflamatorii (transsudate).

Simptome

Simptomele de Glossary Link pleurezie includ:
• dureri ascuțite în zona toracică, care se intensifica în timpul respirației
• tuse seacă, iritativă
Glossary Link dispnee moderată (proporțională cu gradul leziunilor la nivelul plămânilor și nu cu cantitatea de exudat pleural)
• senzație de "junghi" la nivel toracic.

Durerea este resimțită datorită terminațiilor nervoase abundente de la nivelul pleurei.  Durerea apare în momentul în care foițele pleurale se freacă între ele. Ea se ameliorează pe măsură ce lichidul pleural se acumulează în spațiul dintre foițele pleurale, deoarece dispare contactul dintre acestea.  Acumularea de lichid poate agrava dificultățile de respirație. Durerea poate iradia spre umăr, gât sau spre etajul superior al abdomenului (zona periferică a diafragmului) și se poate agrava la tuse sau strănut.

Mai pot apărea și alte simptome, cum ar fi: febra, frisoane, expectorația și transpirația, mai ales când pleurezia este asociată cu afecțiuni inflamatorii.

Impact

Pleureziile provocate de infecțiile bacteriene (pneumonia și tuberculoza) sunt cele mai frecvente tipuri de pleurezie. Ele au incidență maximă la adolescenți și adulții tineri, cu vârste între 15 și 30 de ani; sunt rare la copii sub 1 an sau la persoane peste 50 de ani. Repartiția pe sexe este egală. Pentru aceste afecțiunii există și o serie de factorii favorizanți: meteorologici (expunerea la frig), surmenajul fizic și intelectual, mediul de locuit insalubru, unele boli cronice (diabetul zaharat, ciroza hepatică).

Cauze

Pleurezia este provocată de inflamarea pleurei.  Pleurita, inflamarea pleurei, apare, cel mai des, ca urmare a unei infecții virale sau bacteriene. Dintre infecțiile bacteriene, infecția cu bacilul Koch, ce provoaca tuberculoza pulmonară, este cea mai frecventă. Pleurezia fibrinoasă tuberculoasă se poate manifesta în orice perioadă de evoluție a tuberculozei și reprezintă 60% din totalul pleureziilor.

Cauze pentru apariția pleureziilor:
Infecțiile virale. Virusuri, precum: virusul gripal, Epstein-Barr, citomegalovirus, parainfluenza, pot genera infecții virale ce conduc la apariția pleureziilor virale.
Infecțiile bacteriene. Infecțiile cu streptococ - pneumoniile, infecții ale gâtului și unele tipuri de infecții ale pielii ( Glossary Link impetigo și celulita ), precum si cele stafilococice pot fi asociate cu prezența exudatului în cavitatea pleurală.
Neoplasmele. Pleurezia neoplazică este, cel mai adesea, metastatică, secundară unui Glossary Link cancer visceral ( Glossary Link bronhopulmonar în 50% din cazuri, mamar, uterin, prostatic sau digestiv).
Boli vasculare. Boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă sau lupusul , sunt o altă posibilă cauză de pleurezie (pleurezia din colagenoze și pleurezia reumatismală).
Traumatisme toracice. Hemotoraxul, prezența sângelui în cavitatea pleurală, apare după un traumatism toracic recent. În funcție de cantitatea de sânge revărsat intrapleural, hemotoraxul se poate resorbi, suprainfecta (piotorax) sau fibroza(conduce la pahipleurita).
Hidrotoraxul. Prezența lichidului transsudat în cavitatea pleurală este, cel mai adesea, cauzată de: insuficiența cardiacă congestivă, sindromul nefrotic, denutriția, ciroza hepatică, mixedemul, etc.
Embolism pulmonar. Cheagurile de sânge din arterele pulmonare pot conduce la Glossary Link infarct pulmonar, afecțiune ce poate fi asociată cu apariția pleureziei.

Acumularea de Glossary Link limfă în cavitatea pleurală apare datorită unei rupturi posttraumatice a canalului toracic ( Glossary Link chilotorax). De asemenea, obstrucția canalelor limfatice ca rezultat al tumorilor pulmonare poate conduce la pleurezie.

Tumori ale pleurei (mezoteliom sau sarcom)
Unele afecțiuni abdominale (cum ar fi pancreatita , ciroza hepatică, Glossary Link colecistită). În acest caz reacția pleurală  este discretă și abacteriană, fiind asociată cu afecțiuni extratoracice, cel mai adesea subdiafragmatice.

Diagnostic

Diagnosticul se poate stabili pe baza examenului clinic și, în unele cazuri, investigații suplimentare pot fi necesare.  Examenul fizic evidențiază prezența sindromului pleural, caracterizat prin hemitorace bombat, reducerea amplitudinii mișcărilor respiratorii, matitate, abolirea murmurului vezicular și identificarea frecăturilor pleurale (zgomotelor “de du-te vino”) la ascultația pulmonară. Imobilizarea toracelui afectat este caracteristică, mișcarile reducându-și amplitudinea, respirațiile devenind superficiale și zgomotoase. Bolnavul stă culcat pe partea dureroasă pentru a-și atenua durerea.
Durerea provocată de pleurezie este distinctivă, clara și agravată de respirație.  Cu toate acestea, uneori, durerea poate fi confundată cu durerea ce se manfestă în pericardită sau infarctul miocardic.

Alte investigații ce permit stabilirea corectă a diagnosticului:
Examene radiologice, ce evidențiază opacități caracteristice, funcție de localizarea lichidului acumulat. Prin radiografie este posibil să se estimeze cantitatea de lichid existent în cavitatea pleurală.

Investigații imagistice CT sau RMN, metode precise de detectare a prezenței lichidului pleural și de vizualizarea a zonelor adiacente.

Examene hematologice, ce permit stabilirea diagnosticului diferențial: în pleureziile fibrinoase se constată apariția unei leucocitoze cu polinucleoză la început, apoi limfocitoză; în pleurezia purulentă se remarcă leucocitoza cu neutrofilie sanguine.

Puncția pleurală (toracocenteză), este procedeul esențial în diagnosticarea afecțiunii cauzale. Prin toraconcenteză se extrage o mostră de lichid pleural care se analizează ulterior.  Procedeul furnizează probe pentru determinarea proprietăților fizice, a conținutului în proteine, a celulelor și a germenilor lichidului pleural. Culoarea fluidului, consistența și claritatea sunt analizate în laborator.  Astfel, lichidului este definit fie ca un "exudat" (caracterizat printr-un conținut ridicat în proteine, nivel scăzut de zahăr, predominanța limfocitelor - specific unui proces inflamator) sau ca un "transsudat" (conține niveluri normale ale acestor substanțe chimice, caracteristic pentru procesele neinflamatorii ). Fluidul poate fi, de asemenea, testat pentru a determina prezența organismelor infecțioase și a celulelor canceroase.

Biopsia pleurală. În unele cazuri, în care există o suspiciune de Glossary Link tuberculoză (TBC) sau cancer, un mic eșantion de țesut pleural sau pulmonar poate fi studiat microscopic,  pentru decelarea precoce a leziunilor specifice. Uneori, poate fi necesar recoltarea mai multor probe.

Tratament

Tratamentul este dictat de afecțiunea cauzală. Pentru pleurezia propriu-zisă, tratamentul constă numai în suprimarea durerii. Se poate recurge la analgezice de tipul medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen). Așezarea bolnavului în Glossary Link decubit lateral pe partea dureroasă poate ameliora durerea. De asemenea, imobilizarea toracelui cu bandă adezivă poate aduce o ușurare reducând mișcările. Blocajul intercostal cu novocaină poate fi utilizat în formele mai grave. Pleurezia se vindecă prompt, fără sechele pleurale, după rezolvarea procesului declanșator. Uneori, pot rămâne cicatrici pleurale ce pot da naștere la dificultăți diagnostice, la viitoarele examene radiologice.

De asemenea, extragerea lichidului din cavitatea toracică (toracocenteză) poate calma durerea și dificultățile de respirație.   Afecțiunea subiacentă stabileste tratamentul de bază, conducând astfel la restrângerea pleureziei. Dacă lichidul pleural prezintă semne de Glossary Link infecție, tratamentul constă în antibioterapie cu spectru larg, antiinflamatoare necortizonice și drenajul fluidului.  Atunci când lichidul se infectează și apare pleurezia purulentă, cheia tratamentului este diagnosticarea precoce. Orice colecție lichidiană pleurală care apare în cursul unei afecțiuni inflamatorii plumonare ar trebui analizată încă de la debutul bolii. Depistarea puroiului face necesară  evacuarea completă a lichidului pleural prin introducerea unui tub de drenaj,  spălarea spațiului pleural cu ser fiziologic steril, urmată de instilarea de antibiotice. Acest procedeu trebuie realizat zilnic, până nu se mai acumulează lichid. În cazurile severe, când există cantități mari de puroi și țesut, poate fi necesară intervenția chirurgicală.

Tratamentul pleureziei tuberculoase este unul complex, ce se administrează doar în spitalele de pneumoftiziologie și care vizează afecțiunea de bază,respectiv tuberculoza. Pleureziile determinate de boli autoimune au un răspuns favorabil la corticoterapie, iar pleureziile neoplazice sunt tratate prin injectarea repetată de citostatice în lichidul pleural.

Alimentație/Stil de viațã

Pleurezia poate fi prevenită prin depistarea precoce a diagnosticului bolii cauzale. De exemplu, intervenția timpurie în tratarea pneumoniei poate preveni acumularea de fluid pleural.  
Manifestările bolii pot fi ameliorate prin repaus la pat și odihnă, Glossary Link aeroterapie și regim alimentar echilibrat.



Bibliografie

www.medicinenet.com
www.nhs.uk
Henry Brainerd, Sheldon Margen, Milton J. Chatton, Elemente practice de diagnostic și tratament, Editura Medicală
Leonard D. Domnișoru, Compendiu de medicină internă, Editura Științifică



 

 

Ultima modificareDuminică, 17 Noiembrie 2013 19:33
O să te intereseze și: « Astmul bronșic Bronșiectazia »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top