 Puncția medulară se efectuează pentru măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian și prelevarea unei mici cantități de lichid pentru examenul de laborator. Această procedură este folosită și la injectarea intrarahidiană a anestezicelor, unor medicamente sau substanțelor de contrast pentru testele imagistice.
Procedura
În zona în care urmează să se efectueze puncția se folosește un
anestezic local. Un ac subțire gol în interior se introduce în spațiul
dintre 2 vertebre din regiunea lombară, străpungând foițele meningeale
(dura) până în spațiul subarahnoidian.
Vertebrele trebuie îndepărtate ușor una de cealaltă pentru a permite accesul, așa că veți fi rugat să stați culcat pe o parte în poziție ghemuit și cu ambele brațe înconjurând genunchii. Această poziție flectează coloană permițând evidențierea spațiului intervertebral. Există anumite situații în care puncția medulară se efectuează între 2 vertebre cevicale.
De îndată ce acul este bine poziționat, se începe măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian, se extrage o cantitate mică de lichid cefalorahidian și apoi se măsoară din nou presiunea. Dacă se introduce un medicament sau altă substanță, atunci volumul acestuia va fi egal cu cel al lichidului extras.
Dacă pocedura vizează doar extragerea de lichid cefalorahidian, ea durează, de obicei, 30 de minute sau mai mult când se injectează o substanță. După puncție, zona puncționată se acoperă cu un bandaj.
Puteți avea o senzație de tensiune în timpul acestei proceduri. După aceea, puteți prezenta o durere de cap datorită scăderii presiunii lichidului cefalorahidian, în special dacă există o scurgere tisulară persistentă de lichid. Durerea de cap este ameliorată de poziția culcat și dispare o dată cu normalizarea presiunii, ce are loc în câteva zile.
La ce este folosită?
O probă de lichid cefalorahidian ajută în diagnosticul mai multor afecțiuni printre care: scleroza multiplă, sindromul Reye, sindromul Guillain-Barre, infecțiile sistemului nervos central, anumite tipuri de tumori și hemoragia subarahnoidiană. Examenul lichidului cefalorahidian poate arăta concentrația de proteine, glucoza, hematii, leucocite, precum și existența celulelor tumorale. Din el se pot realiza culturi pentru a determina microorganismele bacteriene sau virale.
O puncție lombară poate folosi, de asemenea, la injectarea substanței de contrast sau substanțelor radioactive în lichidul cefalorahidian atunci când este nevoie să se realizeze, în scop diagnostic, imagini ale curgerii lichidului, o procedură numită mielografie. Ocazional, puncția lombară are ca sop injectarea de medicamente de genul antibioticelor sau chimioterapicelor.
Riscurile procedurii
Puncția lombară prezintă unele riscuri, deși acestea sunt mai puține acum decât în trecut. O atenție deosebită este acordată prevenirii infecției, de aceea procedura este folosită mai selectiv. Datorită disponibilității unor metode imagistice diagnostice mai îmbunătățite, a scăzut nevoia de puncție lombară în multe situații.
Riscul de complicații în urma unei puncții lombare este crescut dacă prezentați o tulburare de coagulare sangvină sau dacă aveți o presiune crescută a lichidului cefalorahidian, ceea ce ar putea duce la compresia trunchiului cerebral după extragerea unei cantități de lichid cefalorahidian.
Acest articol a fost citit de 903 ori.
|
