În ultimii 30 de ani, s-au făcut mari progrese în înțelegerea modului în care genele se activează și se inactivează. Aceste progrese se datorează în mare parte dezvoltării tehnologiei de recombinare a ADN-ului, o procedură de laborator care permite informației genetice conținute în ADN-ul dintr-un anumit organism să fie îmbinat (manipulat). Tehnologia permite cercetătorilor să izoleze și să
observe acțiunea genelor în parte. De exemplu, o genă suspectată de a
produce o anumită boală la oameni este inserată într-un ADN de șoarece.
Cercetătorii observă apoi ce se petrece cu șoarecele, ca urmare a
ADN-ului său recombinat.
Tehnologia recombinării ADN a făcut posibilă pentru oamenii de știință să arate că în activarea genelor producătoare de cancer (oncogene) sunt implicate multiple mecanisme (multipli agenți). Cromozomii modificați au fost bănuiți de multă vreme a juca un rol în apariția tumorilor. Cercetările realizate asupra unei familii de virusuri producătoare de tumori (retrovirusuri) i-au condus pe investigatori la genele specifice asociate cancerului uman și la explorarea rearanjărilor cromozomiale ca una dintre modalitățile de activare a protooncogenelor, precursoarele oncogenelor.
Asemenea descoperiri au fost posibile în parte din cauza dezvoltării PCR (pollymerase chain reaction), un procedeu de laborator prin care un mic fragment de ADN poate fi reprodus de milioane de ori, făcându-l mai ușor de studiat. PCR a condus la identificarea primului marker genetic pentru fibroză chistică și ajută acum oamenii de știință în cercetarea genelor specifice cancerului.
Cercetătorii au mai descoperit un set de gene care joacă un rol important în protecția împotriva cancerului, mai ales în cazul cancerului moștenit. Cunoscute sub denumirea de gene supresoare pentru tumori, aceste gene acționează pentru a împiedica o creștere neregulată de celule canceroase și efectul inductor al oncogenelor activate. Dacă una dintre aceste gene supresoare de tumori este absentă sau proteinele produse de ea nu sunt capabile de o funcționare normală, activitatea de declanșare a cancerului a oncogenelor nu poate fi supresată complet și tumora poate apărea.
Cercetările continuă investigarea modului în care celulele tranformate sau modificate sunt capabile să ocolească reacția imună a organismului pentru a evita să fie recunoscute drept susbstanțe străine și atacate. O teorie sugerează că proteinele produse de oncogene determină celulele anormale să trimită mesaje care modifică și evită răspunsul imun al organismului.
Prin intermediul ingineriei genetice - un proces prin care genele individuale pot fi izolate și modificate - oamenii de știință au produs modificatori de răspuns biologic (BRM), substanțe naturale care conlucrează cu reacțiile imune proprii ale organismului împotriva cancerului. BRM dau speranța că noile tratamente contra cancerului pot acționa prin ajutarea sistemului propriu al organismului de a controla cancerul.
Rămâne deschisă calea pentru găsirea unei modalități de a furniza anticorpi sistemului imunitar sau medicamente anticanceroase la locul cancerului. O încercare o constituie anticorpii monoclonali, agenți artificiali produși pentru a se atașa de celulele canceroase și a livra anticorpi artificiali sau medicamente cu acțiune țintită. Capacitatea acestor „gloanțe" imunologice de a localiza și trata cancerul constituie o perspectivă incitantă.
Strategiile pentru învingerea cancerului evoluează. Ipoteza oncogenă, descoperirea supresoarelor de tumori și aplicarea tehnologiei ADN-ului recombinat sunt câteva progrese care revoluționează acum înțelegerea noastră și tratamentul cancerului. Există perspective de a aplica asemenea noi informații în diagnosticarea, tratarea și, în final, prevenirea acestei boli complexe.
