 Plânsul necontrolat în pat, sculatul frevent noaptea și furișarea în patul părinților sunt problemele de somn obișnuite la copiii mici.
Problemele de somn sunt adesea invocate de părinți. Chiar dacă problema este temporară, intermitentă sau durează de luni în șir, un copil care se scoală noaptea își obosește părinții, ca să nu mai menționăm că el însuși devine mai fragil.
Cauzele problemelor de somn diferă, adesea în funcție de vârsta copilului. Problemele de somn obișnuite, care pot perturba odihna pe timpul nopții a copilului, sunt:
•Dependența de părinți. Când copilul a avut mereu dificultăți în a dormi toată noaptea, se poate să fie din cauză că reacționați exagerat la plânsul lui nocturn. Cei mai mulți copii se scoală de câteva ori noaptea, dar adorm la loc. Când copilul dumneavoastră s-a obișnuit ca mami și tați să vină repede de fiecare dată când plânge, va deveni dependent de părinți pentru a adormi la loc. Aceasta poate deveni un obicei greu de eliminat, mai ales la copiii mici.
•Udatul patului (enurezis) este cea mai frecventă cauză a trezirii noaptea la copiii de 3-15 ani.
•Coșmarele. Copilul poate avea vise înspăimântătoare, care să-l trezească. Coșmarurile pot fi o reacție la stres sau la o traumă care a survenit în perioada în care a fost treaz. Liniștiți-vă copilul dacă se trezește din cauza unui coșmar.
•Teroarea nocturnă este o stare în care un copil care doarme se scoală strigând, fără a-și aminti vreun coșmar. Uneori copilul poate urla și să fie încă în somn, fără a reacționa conștient față de dumneavoastră. Tensiunea emo țională accentează teroarea nocturnă. Ea survine adesea pe la 3-5 ani și este ereditară.
Somnambulismul este o stare în care copilul este treaz pe jumătate, cu ochiii închiși și având o expresie uluită. Se poate scula în picioare în pat, poate merge sau poate face unele lucruri cum ar fi deschisul ușii, mersul la baie sau dezbrăcatul, fără a fi conștient de acestea.
Dacă este treaz, copilul este, de cele mai multe ori, confuz și dezorientat. Somnambulismul se moștenește și este mai frecvent la copiii de 6-12 ani. Duceți copilul ușor înapoi în pat, fără a-l trezi. Țineți ușile și ferestrele închise și încuiate și îndepărtați obiectele de care copilul dumneavoastră s-ar putea împiedica.
Acest articol a fost citit de 620 ori.
|
