 Afecțiunile capului și gâtului pot fi, în mod evident, extrem de diverse dată fiind marea complexitate organică pe care o prezintă această parte a corpului. Specialitățile medicale care se interesează de aceasta regiune fizică sunt numeroase. Una dintre ele este neurologia, care, adresându-se studiului sistemului nervos, se apleacă asupra organului esențial al funcțiilor vitale: creierul, sediul sistemului nervos central. Oftalmologia, altă disciplină interesată, se ocupă de ansamblul afecțiunilor ochiului și anexelor sale. Otorinolaringologia (ORL), a cărei denumire vine din limba greacă, ous = ureche, rhis = nas și iarynx = gât, este specializată în organele pe care tocmai le-am numit.
Examinările neurologice
Examinările clinice în neurologie care conțin, în prealabil, ca în cazul oricărui alt examen medical, un set de întrebări precise puse pacientului încearcă, mai întâi, să stabilească un diagnostic relevând, atunci când este cazul, antecedente personale și familiale boli infantile, traumatisme, hipertensiune arterială, alcoolism, diabet, medicamente. Medicul trece în continuare la explorarea funcțiilor de bază legate de sistemul nervos: stat în picioare, mers, tonus muscular, reflexe etc. Apoi sunt căutate leziunile posibile ale creierului.
Examinările complementare în neurologie sunt, în principal, radiografia craniului, fundul de ochi și puncția lombară. La acestea se poate adăuga, dacă este necesar, electroencefalograma, electromiograma, scannerul cerebral, imaginea obținută prin rezonanță magnetică (IRM), arteriografia, mielografia, scintigrafia cerebrală și tranzitul izotopic al LCR (lichid cefalorahidian).
Examinările oftaimologice
Oftalmologia se organizează la fel de metodic în jurul diferitelor afecțiuni ale ochiului pe care le clasează în mai multe tipuri: refracție oculară, membrane ale globului ocular, nervul optic, traumatisme ale ochiului, boli ale ochiului și anexelor sale. în oftalmologie, examinările complementare sunt angiografia fluorescentă, electroretinograma, Lancaster-ul, „evocările vizuale potențiale" și electrooculograma.
Vom evoca pe scurt principalele medicamente utilizate în mod normal: antiinfecțioasele, antiinflamatoare-le, picăturile, medicamentele care diminuează tonusul ochiului, picăturile anesteziante, cele destinate cicatrizării corneei, cele care tratează tulburările vasculare.
Examinările otorinolaringologice (ORL)
Otorinolaringologia, specialitate care înglobează discipline foarte speciale, prin natura însăși a organelor pe care le studiază și relațiilor dintre ele, presupune atât examene numeroase, cât și complementare. Aceste tehnici diverse sunt, de exemplu, audiometria, care explorează facultățile auzului, scannerul, radiografia, rinoscopia și laringoscopia, aceste ultime două tehnici de vizualizare adresându-se organelor nasului și laringelui. Medicamentele utilizate în această specialitate sunt prea numeroase pentru a le aminti aici, chiar și pe scurt.
Acest articol a fost citit de 328 ori.
|
