 Polinoza poate fi un „guturai de fân", o traheită sau un astm. Este o reacție alergică la polenul adus de vânt. Simptomele durează pe toată perioada polenizării plantelor în cauză și se opresc imediat după aceasta. Pruritul nasului, al palatului, gâtului și ochilor apare brutal. Apoi, ochii lăcrimează, nasul curge și bolnavul strănută repetat și fără să se poată opri (în salvă). Țesuturile conjunctive și mucoasele nazale sunt tumefiate și roșii. Un șuierat astmatic și tușea pot să apară odată cu avansarea sezonului de polenizare. Toate aceste simptome cauzează în mod secundar insomnii, dureri de cap și iritabilitate.
Cauze. Tipul primăvăratic se datorează polenului arborilor (aluni, sălcii, mesteceni, plopi, platani). Tipul estival se datorează polenului graminee-lor (cereale), polenului florilor (margarete, crizanteme...) și polenului ierburilor sălbatice (pătlagină, măcriș, pelin...). Polenul autumnal se datorează polenului ierburilor sălbatice.
Plantele în cauză variază de la o regiune la alta.
Tratament. Evitarea expunerii la alergen este dificilă sau chiar imposibilă. Ușurarea este adusă de administrarea cotidiană a unui anti-histaminic non-sedativ. El diminuează, fără inconveniente, răspunsul alergic al organismului. Corticoidele inhalate (două doze administrate de două ori pe zi) sunt de ajutor în cazul în care reacția alergică este mai intensă. Ele sunt apoi diminuate la doza necesară menținerii ameliorării. Nu au inconvenientele corticoidelor sub formă de comprimate sau injecție și sunt, totuși, foarte eficace. Desensibilizarea este dificilă și de eficacitate variabilă.
Ea nu este de dorit decât în cazul polinozei care provoacă astmul și neameliorate de tratamentul medicamentos. Ea trebuie să înceapă de la sfârșitul sezonului de polenizare pentru a fi eficace în sezonul următor. Atunci trebuie să fie făcută o identificare precisă a polenurilor în cauză prin teste alergologice și un examen sangvin (RAST Radio-Alergo-Sorbent-Test).
Acest articol a fost citit de 519 ori.
|
|
