Afecțiunile fizice nu pot fi tratate doar prin recursul la pastile. La fel de
importantă este, crede Anne Harrington, decanul catedrei de istoria științei la
Universitatea Harvard, în ultima sa carte publicată, cu o zi în urmă de editura
W. W. Norton, ''terapia cu ajutorul minții”, la al cărei succes contribuie
personalitatea omului, felul în care acesta gândește, simte și se comportă în
societate, notează The Christian Science Monitor. ”The Cure Within: A History
of Mind-Body Medicine” urmărește relația minte-corp de-a lungul secolelor, își
pune problema naturii relației, a intensității sale, a felului în care a fost
evocată și în care funcționează, iar concluzia la care ajunge este una
categorică. Pe scurt, autoarea ne recomandă: ”Lăsați să înflorească o mie de
terapii”, alături de medicina convențională, care recurge la tehnologie.
Potrivit autoarei, medicina ”fizicalistă”, reducționistă, de azi, vede în boală
un fenomen eminamente material, în lipsa căruia termenul de boală nu poată
căpăta un sens. Și cu toate acestea, pacienții continuă să caute mijloace și
metode alternative la medicina tradițională. În propriile boli, ei văd istorii.
Înțelegerea acestor istorii, cred ei, îi va ajută să înțeleagă întregul. Atunci
când cad bolnavi, oamenii doresc să știe răspunsul la întrebările care încep
prin ”de ce” (”de ce eu?” ”de ce acum?”), explică Harrington.
Cartea trece în revistă savanți precum Franz Anton Mesmer, fizicianul din
secolul al XVIII-lea, care credea că poate vindeca printr-o metodă terapeutică
bazată pe magnetismul animal /mesmerism/ sau Sigmund Freud, psihanalistul care
susținea că ”fiecare boală este mai mult decât un fapt biologic”. Pentru Freud,
boala conține de obicei un element biografic cu un sens de obicei ascuns.
În cartea sa, Harrington, specialistă în ”efectul placebo”, întreabă dacă este
posibil ca mințile oamenilor să asculte și să răspundă doctorilor și oamenilor,
”oameni despre ei cred că vorbesc cu autoritatea științei”.
Religia este un punct de referință pentru explorările legate azi de studiul
relației minte-corp, recunoaște Harrington. Biblia este înțesată de vindecări
fizice obținute doar cu ajutorul rugăciunii. Trebuie precizat însă că există o
diferență semnificativă. Unele confesiuni creștine, cum este ”știința creștină”
/învățătură religioasă privind eficacitatea vindecării spirituale cu ajutorul
interpretării Scripturii, fondată de Mary Baker Eddy în secolul al XIX-lea /,
nu consideră că vindecarea autentică intervine ca rezultat al acțiunii minții
umane, ci ca efect natural al comunicării cu Divinitatea. Pentru mulți
credincioși, vindecarea religioasă este cu mult mai mult decât un ”efect
placebo supraevaluat”, ne asigură Harrington.
Unul din modurile de a aborda relația minte-corp este să crezi că iubirea joacă
un rol important, susține autoarea. Studiile făcute pe copii separați de
părinții lor în Marea Britanie aflată în război, în Germania de după război și
mai târziu, în orfelinatele de stat din România comunistă, au arătat că,
indiferent de câtă mâncare și îngrijire medicală li se dădea, acești copii
mureau în număr mult mai mare decât cei care beneficiau de atenția și grija
celor din jur, chiar dacă nu aveau parte de atâta mâncare și îngrijire
medicală. /Rompres/ Acest articol a fost citit de 817 ori.
Afecțiunile fizice nu pot fi tratate doar prin recursul la pastile. La fel de
importantă este, crede Anne Harrington, decanul catedrei de istoria științei la
Universitatea Harvard, în ultima sa carte publicată, cu o zi în urmă de editura
W. W. Norton, ''terapia cu ajutorul minții”, la al cărei succes contribuie
personalitatea omului
