Pedicuta este numita in limbajul popular bradisor, brânca-ursului, brâul-vântului,
bunceag, chindicuta, coada-alor-de-vint, cornatel, cornisor, crucea-pamintului,
netota, pceleca, piciorul -lupului, praful-strigoilor, talpa-ursului. Aceasta
planta, asemanatoare muschiului si vesnic verde, se tiraste pe solul padurii cu
niste vrejuri lungi de 1-2 metri,
avind radacini micute, fine si subtiri. Din
vrejuri cresc niste tulpinite lungi de 7-10 centimetri, moi la pipait si
ramificate, care seamana cu iarba-neagra, dar au frunzele mai moi si mai dese. Cind planta are patru ani, formeaza vara pistiluri galbui care contin polen,
numit si faina-vrajitoarei. Aceasta faina se intrebuinteaza homeopatic, in
cazul portiunilor de piele roase si ranite. Pedicuta este o planta de leac
continind radiu. Ea poate fi deosebita usor de celelalte soiuri de muschi
datorita vrejurilor lungi, asemanatoare unor sfori si a polenului galben al
pistilurilor ei. Creste numai in lizierele padurilor si tn padurile inalte
dinspre nord, de la o altitudine de 600 metri in sus. Dupa taierea copacilor
(defrisari), planta se usuca si dispare in cele din urma de tot, caci isi
pierde puterea de viata sub actiunea directa a soarelui. In Austria si
Germania, pedicuta este strict ocrotita de lege. Pentru reumatici si bolnavii
de artrita, chiar si atunci cind prezinta deja modificari ale formelor
articulatiilor (incheieturilor), precum si in caz de constipatie cronica si
hemoroizi, este recomandat ceaiul de pedicuta. Persoanele care sufera de diaree
trebuie sa intrebuinteze insa ceaiul cu multa precautie, ca sa nu le provoace
spasme intestinale. Pedicuta n-are voie sa fie fiarta, ci doar oparita cu apa
in clocot. Ceaiul se intrebuinteaza si in toate bolile cailor urinare si ale
organelor genitale, la dureri si tumefieri ale testiculelor, la formarea
nisipului la rinichi si la colicile renale. In hepatite, la tumori ale
tesutului conjunctiv al ficatului, chiar daca sunt deja maligne, pedicuta este
indisperisabila.
Mod de folosire:
Prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de pedicuta se opareste cu
1/4 litru de apa in clocot, apoi se lasa sa stea putin. Se bea numai 1 ceasca
pe zi, si anume dimineata pe stomacul gol, 1/2 ora inainte de micul dejun,
inghititura cu inghititura. In caz de ciroza hepatica sau de cancer hepatic, se
beau zilnic cite 2 cesti.
Perna cu pedicuta: Cu pedicuta uscata (in functie de dimensiunea locului
cu spasme sau circei se iau 100, 200 sau 300 grame) se umple o perna care se
pune noaptea peste respectivele portiuni dureroase. Aceasta perna isi mentine
eficacitatea timp de eel mult un an.
Acest articol a fost citit de 2058 ori.
|