Pătlagina este regele drumurilor și a crescut încă din timpurile străvechi spre binele și binecuvântarea omenirii. Pătlagina-îngustă – întalnită si sub denumirea de iarba-tăieturii, limba-oii, limba-bălților, limba-broaștei, pătlagina – este mult apreciată în vechile cărți despre plante medicinale.
Ruda sa, pătlagina sau pătlagina lată (Plantago major) – care mai este cunoscută și ca iarbă-grasă-de-grădină, iarba-bubei, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, mama-pădurii, plăcințica-vacii – nu-i este cu nimic mai prejos și se folosește exact la fel. Ambele cresc pe toate câmpiile, marginile de drumuri de țară, pășunile, povârnișurile, lizierele, în șanțuri si pe terenurile umede necultivate, fiind practic răspândite în întreaga lume. Pătlagina se folosește în primul rând împotriva maladiilor aparatului respirator, mai ales în cazul unor secretii abundente ale mucoaselor, în tuse, tuse convulsivă, astm pulmonar, ba chiar în tuberculoza pulmonară. Preotul elvețian Kunzle, medicul naturist popular și cunoscătorul marii puteri de leac a plantelor noastre, scrie: „Întrebuințarea găsește întreaga pătlagină în toate varietățile ei, cu rădăcină, tulpină, floare și sămânță cu tot. Ea curăță stomacul ca nici o altă plantă, este de aceea indicată pentru acei oameni care au sânge puțin sau prost, ficat și rinichi bolnavi, înfațișare palidă, care fac erupții, eczeme, care mai și tusesc puțin, sunt răgușiți, slabi ca niste ogari, chiar dacă i-ai băga în unt. Ea-i ajută să se pună pe picioare pe copiii firavi, bolnavicioși, care nu se dezvoltă ca lumea în ciuda unei hrane bune”. Persoane suferind de astm pulmonar și bronșic, prescriindu-le pătlagina-îngustă amestecată cu cimbru în părți egale au avut un real succes. O astfel de infuzie este foarte recomandabilă și în bolile hepatice și vezicale. Pentru a combate cu efect extraordinar bronșita, astmul pulmonar și bronșic, ceaiul se prepară dupa cum urmează: Se pun la fiert 1 ceașcă cu apa rece cu 1 felie de lămâie (dacă aceasta a fost tratată cu substanțe chimice – atunci fără coajă) și 1 linguriță plină de zahăr candel maro, se lasă să dea 4-5 clocote, se ia de pe foc și abia după aceea se adaugă 1 linguriță plină din amestecul de plante. Se lasă 1 minut în repaus. În cazurile grave, ceaiul trebuie pregătit proaspăt de 4-5 ori pe zi. Se bea, înghițitura cu înghițitură, cât se poate de fierbinte. După cum se poate citi și în vechile cărți despre plante medicinale, sămânța de pătlagina combate formarea calcului, dacă se iau 8 grame zilnic. Alături se bea ceai de pătlagină. Siropul de pătlagină-îngustă curăță sângele de impurități, toxine și viruși. Ar trebui utilizat pentru o adevărată cură, luându-se aproape zilnic înaintea fiecarei mese câte 1 lingură (copii – câte 1 înghițitură). Este cunoscut că pătlagina este înca din timpuri îndepărtate un foarte apreciat leac contra ranilor. Frunzele proaspete, fărâmițate, ajuta în crăpături, tăieturi, înțepături de viespe, ba chiar în mușcături de câine turbat, de animale veninoase și șerpi, pentru ultimii numai în caz de necesitate, dacă nu se afla nici un medic la fața locului. Într-o veche carte despre plante medicinale scrie: „Dacă o broască este mușcată de un păianjen, se grăbește la pătlagină. Aceasta o ajută.” Funzele proaspete, frecate între ambele mâini, mestecate cu ceva sare și aplicate la gât vindecă de gușă. Frunzele de pătlagina puse în pantofi vindecă bășicile pricinuite de prea mult umblat . Si pentru combaterea trombozei se recomandă cu căldură frunzele de pătlagină.
Mod de folosire: Infuzie: 1 linguriță (cu vârf) de plante la 1/4 litru de apă - se opărește, se lasă puțin în repaos. Amestec de ceaiuri: 1 linguriță de frunze de pătlagină cu cimbru în părți egale este opărită cu 1/4 litru de apă. Compresa de frunze: Frunzele proaspete de pătlagină-îngustă sau de pătlagină-lată sunt spalate și zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor de tăiței, pâna se formează un terci care se aplică local. Sirop, rețeta nr. 1: De 2 ori 2 mâini pline de frunze de pătlagină spălate se trec prin mașina de tocat carne. Se adaugă acestui terci de frunze puțina apă ca să nu se întărească, 300 grame de zahăr nerafinat și 250 grame de miere. Se lasă totul să fiarbă la foc mic, cu amestecare continuă, pâna când se formează un lichid viscos, care se toarnă fierbinte în borcane și se păstrează la frigider. Sirop, rețeta nr. 2: Frunzele spălate se pun în straturi cu zahăr nerafinat într-un borcan de murături și se apasă ca să se îndese. Astfel, totul se va așeza. În zilele următoare punerea în straturi se repetă, până nu mai încape nimic în borcan. Într-un loc ferit în grădină se sapă o gaură, în care se introduce borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan. Se așază deasupra o scândura și se pune o piatră pe ea. Totul se astupă cu pământ. Scândura și piatra trebuie să rămână însă vizibile. Datorită căldurii constante, zahărul și frunzele fermentează, formând un sirop. După cca. 3 luni, borcanul se scoate, sucul se stoarce printr-un storcator de fructe (nu printr-o pânză), se pune să dea câteva clocote și se trage în borcane foarte bine astupate. Cine nu poate efectua acest fel de fermentație să lase borcanul în soare sau în apropierea sobei, până ce siropul se așaza la fund. Și acest sirop se pune să dea câteva clocote bune.
Pătlagina este regele drumurilor și a crescut încă din timpurile străvechi spre binele și binecuvântarea omenirii. Pătlagina-îngustă – întalnită si sub denumirea de iarba-tăieturii, limba-oii, limba-bălților, limba-broaștei, pătlagina – este mult apreciată în vechile cărți despre plante medicinale.
