 Ce înseamnă criza de la mijlocul vieții? Trece fiecare prin așa ceva? Puteți traversa această criză nevătămați sau chiar mai bine cumva?
Copilăria este o perioadă de dezvoltare și pregătire pentru maturitate. Ca tânăr adult v-ați croit propriul drum, alegând între diferitele alternative și încrâncenându-vă să vă atingeți țelurile.
La mijlocul vieții, veți dori să vă fi construit o viață stabilă, confortabilă și pusă la punct. Veți fi dobândit, de asemenea, resurse personale și financiare corespunzătoare. Aceasta poate fi o perioadă extrem de productivă în cursul căreia majoritatea oamenilor au cele mai mari împliniri.
Dar multe se întâmplă în acești ani. Puteți să vă confruntați cu dificultăți profesionale, maritale sau parentale. Puteți să vă confruntați cu moartea unui părinte sau a cuiva drag. Modificările din corpul dumneavoastră vă spun clar că nu mai sunteți așa de tânăr ca odinioară. Dintr-o dată, pensia și retragerea din activitate nu mai par perspective așa de îndepărtate. Dacă nu v-ați atins țelurile sau ce v-ați propus să realizați în viață, puteți să considerați că sunteți un ratat.
Este nevoie de un deosebit echilibru personal pentru a face față gamei variate de probleme și schimbări pe care anii maturității le pot aduce. Persoanele care nu se simt în stare să facă față schimbărilor, care schimbă direcții sau își stabilesc noi priorități și țeluri sunt de obicei considerate persoane care experimentează criza de la mijlocul vieții.
În cursul acestor ani, unii se împotmolesc și își pun la îndoială propria valoare, își schimbă brusc domeniul de activitatate, devin obsedați de îmbătrânire și moarte sau încep o relație extraconjugală. Toate aceste acțiuni fac parte din aceeași criză existențială.
Nu toată lumea, însă, trece prin această criză. Dacă dumneavoastră treceți, rețineți că deznodământul nu va fi neapărat unul în detrimentul dumneavoastră. Puteți ieși mai întărit din această criză, mai conștient de valoarea dumneavoastră personală și mai apt să vă conduceți viața sub circumstamțe noi și provocatoare. A deveni conștient de prioritățile și de scopul vieții dumneavoastră este un lucru pozitiv, atât timp cât nu vă rătăciți în acțiuni pe care să le regretați mai târziu.
Dacă, însă, găsiți că aveți dificultăți în a face față acestei crize existențiale de la mijlocul vieții sau în a găsi o perspectivă nouă, să nu vă fie rușine să cereți ajutor. Vorbiți cu un membru al familiei sau cu un prieten, un preot, un consilier, cu medicul dumneavoastră sau cu alt specialist din domeniul sănătății mintale. A admite că aveți dificultăți nu este un semn de slăbiciune, ci dimpotrivă, de tărie.
Acest articol a fost citit de 532 ori.
|
