Luxatia scapulohumerala

index3_rs.jpgLuxatia scapulohumerala anterioara reprezinta una din leziunile traumatice cele  mai frecvente ale adultului tanar (18-25 ani). Ea reprezinta pierderea contactului permanent al capului humeral cu cavitatea glenoida a omoplatului. Este mai frecventa la barbati fata de femei (B:F=2-3:1); este exceptionala la varstele exteme: la copil este mai frecventa fractura de clavicula, iar la batrani cea de col humeral.

Biomecanica: articulatia scapula-humerala este de tip enartroza (articulatie sferoidala), ce permite capului humeral sa se miste in jurul unei infinitati de axe. Exista 4 miscari principale: flexie-extensie, Glossary Link abductie-adductie, circumductie si rotatie.

Etiologie: reprezinta cea mai frecventa luxatie din organism (50-80%), fiind in general secundara unui traumatism indirect – cadere pe umar, cot sau mana, bratul aflandu-se in abductie de 90° si rotatie externa. In putine cazuri apare si ca urmare a unui traumatism direct asupra partii posterioare a umarului.  Acest tip de traumatism se explica printr-o anatomie favorabila: in parte inferioara a capsulei si a ligamentelor articulare exista un punct slab, ce poate fi traversat de catre capul humeral. Trebuie diferentiat pe plan semantic prima luxatie scapulohumerala de sindromul de luxatie scapulohumerala.

Clasificare in functie de pozitia capului humeral fata de glena:
  • Luxatii antero-interne (95%):
    • luxatie antero-interna extracoracoidiana (foarte rara) - cap humeral pe marginea anterioara a glenei;
    • luxatie antero-interna subcoracoidiana (cea mai frecventa) - rezultatul unei caderi cu bratul in abductie, rotatie externa si retroductie >> migrarea capului humeral inaintea gatului omoplatului;
    • luxatie intracoracoidiana - capul humeral anterior si medial fata de coracoida;
    • luxatie subclaviculara (rara) - forma particulara a celei intracoracoidiene, cu capul humeral pe marginea inferioara a claviculei;
  • Luxatii posterioare (rare): capul humeral inapoia cavitatii glenoide >> brat in rotatie interna;
  • Luxatii antero-inferioare (luxatia erecta - 1%): in timpul traumei bratul este in abductie exagerata, humerusul fiind dirijat in abductie - "in catarg";
Leziuni asociate:
  • dezinsertii ale capsule si buretului glenoidian;
  • rupturi musculare (m. subscapular mai frecvent);
  • fracturi (cap humeral, col chirurgical, tuberozitati);
  • fracturi glenoide (marginale anterioare sau posterioare);
Diagnosticul clinic se bazeaza pe un tablou binecunoscut:
  • durere;
  • impotenta functionala aproape/totala;
  • pozitie clasica: antebrat flectat sustinut cu mana contralaterala;
  • tentativa de mobilizare a bratului este dureroasa;
  • inspectie: umar "in epolet" - relieful deltoidului coborat brusc; cap humeral reliefat sub muschiul pectoral in fosa subclaviculara;
  • brat scurtat, cu rotatie externa, cu cotul in pozitie de abductie;
  • semnul lui Berger (al adductiei elastice): la apropierea bratului de corp se observa ca acesta revine in abductie;
  • palpare: lipsa capului humeral in cavitatea glenoida si palpare lui in axila sau anterior de planul muscular;
  • este necesara asocierea unor examinari neurologice si vasculare!!!
Examen radiologic al umarului: vizualizeaza deplasarea capului humeral in raport cu cavitatea glenoida; este necesara cautarea unei fracturi asociate a humerusului (col humeral, trohanter).

Evolutie:
  • complicatii vasculare:
    • mai rare, prin rupturi sau compresiuni;
    • ating de obicei artera axilara;
    • cautarea pulsului periferic si al semnelor de Glossary Link ischemie distala (durere, Glossary Link hipotermie, Glossary Link paloare, Glossary Link parestezie, hipoestezie);
  • complicatii osoase:
    • fracturi ale humerusului - extremitate superioara;
    • fractura a omoplatului;
    • fractura marginilor cavitatii glenoide;
  • complicatii nervoase:
    • lezarea n.circumflex;
    • leziuni radiculare/tronculare prin tractiune C5-C6;
Termenul luxatie veche presupune trecerea unui interval de 2 saptamani de la producere, ea devenind dupa o luna ireductibila prin metode ortopedice.

Tratamentul prezinta doua faze: de reducere si de contentie.

Reducerea:
  • exista numeroase metode de reducere, insa ele trebuie sa respecte niste reguli esentiale: sa fie nedureroase si atraumatice;
  • ea este mai usoara cu cat e realizata mai precoce;
  • se poate realize fara anestezie; de obicei se utilizeaza sedative si antialgice;
  • manevra Kocher: se realizeaza o tractiune lejera si progresiva in axul bratului, care e in abductie usoara +/- contrapulsiune in axila;
  • executie lenta, gradata;
  • control radiologic;
  • atentie - se pot produce fracture spiroide ale diafizei sau colului chirurgical humeral;
Contentia: bandaj Dessault timp de 2 saptamani;

Urmeaza tratamentul de recuperare functionala, cu evitarea miscarilor de rotatie externa timp de 2-3 saptamani.

Esecul tratamentului ortopedic din diverse cauze (interpozitie fragment osos, lambou capsular, tendon, burelet) indica tratamentul chirurgical, cu indepartarea obstacolului si asezarea capului humeral in pozitie normala.

Sursa: InfoMedik
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top