Mononucleoza infecţioasă (“boala sărutului”)

Mononucleoza infecţioasă este provocată de virusul Epstein-Barr şi se manifestă cu precădere la adulţii tineri. Simptomatologia include febră neregulată, dureri în gât, tumefacţia ganglionilor şi stare de oboseală accentuată. Deşi mononucleoza infecţioasă nu reprezintă o ameninţare gravă pentru starea de sănatate a persoanelor afectate, evoluţia bolii poate fi uneori dificilă.

Introducere

Mononucleoza infecţioasa este adesea denumită şi “boala sărutului”, deoarece  virusul care o provoacă se transmite prin saliva omului bolnav. Astfel, contagiunea se poate realiza prin sărut, dar, la fel de uşor, virusul poate fi contactat prin expunerea la tusea sau strănutul persoanelor infectate sau prin folosirea unor obiecte contaminate (pahare, farfurii, linguri). 

Simptomele bolii se manifestă cu precădere la adolescenţi şi adulţii tineri. La copii, boala poate îmbrăca formă inaparentă, cu puţine simptome, de multe ori infecţia putând rămâne nediagnosticată. Tratamentul contribuie la amelioararea simptomelor, odihna şi hidratarea suplimentară fiind esenţiale în recuperarea rapidă a pacientului. Vindecarea se face, de regulă, fără probleme, imunitatea determinată de infecţia cu virusul Epstein-Barr este solidă şi de durată.

Simptome

Simptomatologia bolii este diferită, fiind posibil ca unele persoane infestate cu acest Glossary Link virus să nu manifestă niciun simptom. Acest lucru este menţionat ca o manifestare inaparentă a bolii.

Simptomele de mononucleoză infecţioasă apar după o perioadă de incubaţie de 4-6 săptămâni, deşi la copiii mici această perioadă poate fi mai scurtă. Boala debutează prin simptome similare cu gripa:
- febră
- angină (dureri în gât)
- amigdale umflate, ce pot fi acoperite cu un exudat bogat albicios
- oboseală severă
- dureri musculare

Semnele şi simptomele de debut se completează cu:
- tumefierea ganglionilor limfatici
- Glossary Link splenomegalie
- Glossary Link hepatomegalie şi Glossary Link icter
- erupţii cutanate roşiatice, însoţite de Glossary Link prurit
- Glossary Link cefalee.

Deoarece boala are manifestări multiple, iar forma ei clinică poate fi confundată cu angina, deseori ea este tratată inutil şi fără efect cu Glossary Link antibiotic. Forma tipică a bolii este reprezentată prin febra, Glossary Link adenopatie moderată (tumefierea ganglionilor cervicali posteriori, care rămân mobili, nu supurează şi sunt puţin dureroşi) şi splenomegalie în aproximativ  jumătate din cazurile de boală. Angina poate fi prezentă şi deseori este însoţită de agravarea stării generale de sănătate (stări de indispozitie, instalarea lipsei de apetit şi a durerilor musculare). Erupţiile cutanate se manifestă în mai puţin de 50% din cazuri. Frecvent, mononucleoza infecţioasă se poate asocia cu Glossary Link hepatita cu hepatomegalie, greaţă, Glossary Link anorexie şi icter, iar afectarea sistemului nervos central poate induce cefalee (dureri de cap), Glossary Link fotofobie, redoare a cefei, etc.

Unele semne şi simptome, cum ar fi febra şi durerile în gât, se ameliorează în timp scurt, dar starea de oboseală, adenopatia şi splenomegalia mai pot dura încă câteva săptămâni. Oboseala este simptomul cel mai persistent și se poate prelungi pe durata a mai multor luni.  La aproximativ  1 din 10 cazuri, stările de oboseală pot dura până la șase luni.  Însă, de regulă, cei mai mulți oameni vor fi capabili să-și reia activitățile cotidiene în termen de 1-2 luni.

Impact

Răspândirea este universală; boala poate să apară la orice vârstă, dar în general apare la persoane între 10 şi 35 de ani. Ea se manifestă atât sub formă de epidemii, cât şi sub formă de cazuri sporadice.
 

Cauze

Agentul cauzal al mononucleozei infecţioase este virusul Epstein-Barr, unul dintre cele mai comune virusuri ce afectează oamenii. Cele mai multe infecţii cu acest virus au loc în copilărie şi provoacă simptome uşoare. Sursa de infecţie o constituie omul bolnav, chiar şi cel la care boala se manifestă inaparent.

Adesea denumită şi “boala sărutului”, infecţia cauzată de virusul Epstein-Barr poate fi transmisă de la o persoană la altă prin secreţia salivară. Sărutul este o modalitate evidentă prin care boala poate fi transmisă. Infecţia mai poate fi răspândită şi direct, prin intermediul picăturilor de salivă la expunerea la  tusea sau strănutul persoanelor infectate, sau indirect, prin utilizarea unor obiecte contaminate (periuţa de dinţi, pahare, căni, linguri, furculiţe). Perioada în care bolnavul este Glossary Link contagios este de cel puţin două luni de zile, după ce virusul a pătruns în organism. Cu toate acestea, virusul Epstein-Barr poate apărea în saliva unor persoane şi după 18 luni de la infectare.

Odată ajuns în organism virusul Epstein-Barr se răspândeşte prin sânge şi afectează sistemul limfatic. Astfel, se produce tumefierea unor ganglioni, din regiunea gâtului sau axilari. Deoarece splina este o parte importantă a sistemului limfatic, la unele persoane se poate manifesta splenomegalia (mărirea splinei).

Această infecţie virală provoacă o Glossary Link imunitate de lunga durată şi solidă, iar probabilitatea dezvoltării unei noi infecţii cu virusul Epstein-Barr este foarte redusă.

Diagnostic

Diagnosticul poate fi stabilit de medic în urma unui examen clinic complet, pe baza simptomelor manifestate de pacient, în special adenopatia ganglionară, angina, splenomegalia şi hepatomegalia. Pentru confirmarea diagnosticul, medicul poate recomanda realizarea unor analize de sânge ce evidenţiază prezenţa anticorpilor caracteristici infecţiei cu virusului Epstein-Barr. De asemenea, leucograma poate sugera un astfel de diagnostic, prin depistarea unui număr crescut de Glossary Link limfocite sau a unui aspect anormal a acestora (multe dintre aceste limfocite sunt mai mari decât limfocitele normale adulte, se colorează mai intens şi prezintă frecvent vacuole în citoplasma şi nucleu). Testele funcţionale hepatice pot fi deseori anormale. Uneori, un exudat faringian poate exclude o infectie bacteriană.

În cazul femeilor însărcinate, pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor, medicul poate recomanda şi teste pentru depistarea toxoplasmozei sau rubeolei, eliminând astfel alte riscuri pentru copilul nenăscut.

Diagnosticul diferenţial al anginei se face cu: anginele virale şi bacteriene; al hepatitei cu: hepatita epidemică (în care pot apărea, de asemenea, limfocite anormale); al erupţiei cu: erupţiile din rujeolă, sifilis secundar şi scarlatină; al adenopatiei cu: adenopatia din limfom şi toxoplasmoză.

Tratament

În prezent nu există un tratament pentru mononucleoza infecţioasă. Boala durează, de obicei, între două și patru săptămâni și se vindecă fără complicații.  Măsurile generale de tratament includ repaus la pat până la scăderea febrei şi administrarea un tratament simptomatic cu antitermice sau antialgice pentru calmarea şi controlul simptomelor de febră şi durere. De asemenea, se pot recomanda aspirină, Glossary Link codeină şi irigaţii sau gargarisme cu soluţii calde saline sau cu glucoză 30%, de 3-4 ori/zi.

Medicul poate face unele recomandări pentru a ameliora simptomelor supărătoare:
- Creşterea aportului de lichide (preferabil apa sau suc de fructe neîndulcit) pentru a evita deshidratarea şi a calma simptomele de febră şi durere în gât
- Administarea de antiinflamatoare, cum ar fi Glossary Link paracetamol sau ibuprofen, poate ajuta la ameliorarea durerilor şi a febrei
- Asigurarea repausului fizic, la pat, pentru a ameliora stările de oboseală
- Evitarea  alcoolul deoarece consumul de alcool afectează şi mai puternic ficatul, slăbit deja de infecţie
- Antibioticele nu sunt eficiente în tratarea mononucleozei infecţioase, deoarece acestea nu au niciun efect asupra infecției virale.  Cu toate acestea, antibioticele pot fi prescrise în cazul existenţei unei infecții bacteriene secundare a gâtului.

Formele severe, cu angină pronunţată şi Glossary Link edem, se tratează în spital, cu corticoterapie. Tratamentul cu corticosteroizi poate fi recomandat şi în cazul unor complicaţii ale mononucleozei, cum ar fi: anemia severă, hepatita, complicaţii neurologice (encefalita), scăderea numărului de trombocite, etc.

Evoluţia bolii poate fi uneori dificilă, iar complicaţiile meningiene şi cardiace pot fi posibile. Exista şi alte complicaţii alte bolii, cum ar fi:
• Blocarea parţială a căilor respiratorii (ce necesita un tratament cu corticosteroizi pentru reducerea inflamaţiei)
Glossary Link Pneumonie pentru care este administrat tratament cu antibiotic
• Ruptura de splină, o complicaţie rară care necesită splenectomie de urgenţă (este contraindicată plaparea frecventa şi brutală a splinei)
Glossary Link Meningită sau encefalită, datorate extinderii infecţiei virale la nivelul sistemului nervos central  
Glossary Link Anemie
Glossary Link Trombocitopenie (scăderea numărul de trombocite din sânge)
• Rareori, boala poate duce la oboseala cronică
În cazurile necomplicate, febra dispare în 10 zile; adenopatia şi splenomegalia, în 4 săptămâni. În unele cazuri, boala se poate prelungi 2-3 luni. De obicei nu rămân sechele, iar imunitatea instalată în urma infecţiei cu virusul Epstein-Barr este solidă şi de durată.

Tratamentul cu gemoterapie in mononucleoza infecţioasă


Alimentaţie/Stil de viaţã

Sfaturi pentru a ameliora semnele şi simptomele de boală şi a grăbi refacerea organismului:
• Băuturile fierbinți pot reduce durerile în gât
• Gargara cu apă sărată (1/2 de linguriţă de sare la 250 ml de apă) calmează durerile în gât
• Hidrataţi-vă corespunzător în perioada febrilă a bolii
• Asiguraţi-vă un program de odihnă fizică şi psihică, pentru a diminua stările de Glossary Link astenie
• Reluaţi progresiv activităţile fizice, revenirea bruscă poate creşte riscul de recidivă a bolii
• Așteptați cel puţin 8 săptămâni înainte de a reveni la activităţi ce implică efort fizic intens (există riscul de  ruptura de splină, aceasta complicaţie provoacă sângerări severe şi este o urgenţă medicală)
• Evitaţi consumul de alcool timp de cel puţin 6 săptămâni după vindecare, pentru a permite funcţiei hepatice să se refacă după boală.

Mononucleoza infecţioasă se transmite prin salivă, de aceea pentru a preveni infectarea cu acest virus evitaţi să folosiţi în comun unele obiecte, cum ar fi: farfurii, pahare, linguri, furculiţe, cu persoanele afectate de acest virus. Nu există niciun vaccin pentru a preveni mononucleoza infecţioasă.


Bibliografie

Henry Brainerd, Sheldon Margen, Milton J. Chatton, Elemente practice de diagnostic și tratament, Editura Medicală
www.nhs.uk
www.mayoclinic.org


 
 

Ultima modificareSâmbătă, 19 Aprilie 2014 17:35
O să te intereseze și: « Labirintita Pierderea auzului »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top