Vertijul

Vertijul este o senzație anormală de mişcare asociată cu tulburări de echilibru,  descrisă, de o persoană,  ca un sentiment de mişcare a propriului corp sau rotire a obiectelor din jurul ei. Cel mai adesea vertijul este asociat cu afecţiuni ale urechilor.


Introducere

Vertijul ( vertigo sau Glossary Link sindrom vertiginos ) reprezintă  una dintre cele mai frecvente probleme medicale. Sindromul vertiginos este sentimentul de a fi  în mișcare atunci când de fapt nu eşti sau că lucrurile din jur se mișcă atunci când acestea nu se mişcă. Vertijul se poate simți în acelaşi mod cu răul de mişcare.

Pacienții se referă în general la vertij folosind termenul "amețeli." De asemenea trebuie specificat că vertijul nu este același lucru cu delirul.

Simptome

În general vertijul se simte în mod asemănător cu răul de mişcare şi poate avea următoarele simptome:
• greață
• vărsături
• dureri abdominale
• durere de cap
• oboseală
• stare de slăbiciune
• poticnire la mers
• pierderea bruscă a echilibrului
• palpitaţii
• scăderea auzului
• tinitus .

Impact

Factori care cresc riscul de producere a simptomelor de vertij:
• boli cardiovasculare (în special la persoanele în vârstă)
• infecţii recente la nivelul urechii (provoacă dezechilibru în urechea internă)
• antecedente de traumatisme craniene
• tratamente medicamentoase antidepresive, antipsihotice, etc.

Cauze

Se cunosc două categorii de vertij:
Vertijul periferic, ce apare ca urmare a unor probleme ale urechii interne sau a nervului vestibular, nerv ce conectează urechea internă cu creierul.
Vertijul central, apare atunci când există o problemă la nivelul creierului, în special la Glossary Link cerebel. Cerebelul este acea parte a creierului mic care controlează coordonarea mișcărilor și echilibrul.

Cauzele periferice
Potrivit unui studiu, 93 la sută dintre cazurile de vertij sunt din categoria de vertij periferic, cauzate de una din următoarele :
• vertij Glossary Link benign Glossary Link paroxistic pozițional (VPPB) produs de modificările specifice în poziția capului
• boala Meniere, o tulburare a urechii interne, care afectează echilibrul și auzul
• vestibulopatie periferică acută,  inflamaţie a urechii interne care cauzează apariția bruscă de vertij.
Rareori, vertijul periferic poate fi cauzat şi de:
• fistula perilimfatică care permite comunicare anormală între urechea medie şi urechea internă
• eroziune datorată colesteatomului - eroziune cauzată de un Glossary Link chist situat în urechea internă
Glossary Link otoscleroză - creștere osoasă anormală în urechea medie.

Cauzele vertijului central includ:
• tumoare la nivelul cerebelului
• migrenă
• scleroza multiplă
accident vascular cerebral.

Alte cauze alte vertijului mai pot fi :
• cauze cardiovasculare – aritmii ( Glossary Link bradicardie, Glossary Link tahicardie), variaţii de tensiune, infarctul miocardic, etc.
• reacţii negative la diferite medicamente administrate – sedative, antidepresive, analgezice, antibiotice, medicamente pentru hipertensiunea arterială
• alte afecţiuni – ale glandei tiroide, hipofizei, alergii, anemii .

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului de vertij depinde de faptul :
• dacă aveți sau nu aveţi cu adevărat vertij
• dacă este de cauză periferică sau centrală
• dacă există complicaţii care să pună viaţa în pericol .
Medicul poate separa amețeala de vertij punând o întrebare simplă : " Lumea înconjurătoare se învârte cu tine  sau ești amețit ? " Dacă se pare că lumea se învârte atunci cu adevărat este vorba de vertij.

Pentru a determina tipul de vertij se pot efectua o serie de teste :
- testul Dix-Hallpike  - pacientul priveşte nasul examinatorului iar acesta face o mișcare rapidă cu capul într-o parte și observă mișcarea globilor oculari ai pacientului
- testul Romberg - pacientul stă cu picioarele împreunate și cu ochii deschiși, apoi închide ochii și încearcă să-şi mențină echilibrul
- testul Fukuda-Unterberger - pacientul este rugat să meargă câţiva paşi cu ochii închiși  fără să-şi schimbe direcţia de mers .

Testele imagistice pentru vertij includ :
• tomografie computerizata ( CT)
• imagistică prin rezonanţă magnetică ( IRM ).

Semne care avertizează apariţia unor complicaţii grave :
• apariţia simptomelor bruşte de vertij nu sunt afectate de schimbarea poziției
• vertijul asociat cu semne neurologice cum ar fi  lipsa de coordonare musculară
• vertij asociat cu surditate  fără antecedente de boală Meniere.

Tratament

De cele mai multe ori tratamentul depinde de cauză. Medicamentele cele mai des utilizate în tratamentul vertijului sunt inhibitorii vestibulari:
• antihistaminice (prometazină, betahistina)
• benzodiazepine (diazepam, lorazepam)
• antiemetice (prochlorperazine, Glossary Link metoclopramid) .
Aceste medicamente ce acţionează asupra urechii interne, au rolul de a diminua percepţia anormală a creierului, în legătură cu echilibrul.

Alimentaţie/Stil de viaţă

În funcție de ceea ce cauzează vertijul, medicul specialist ar putea fi în măsură să dea câteva sfaturi pentru a ajuta la ameliorarea sau prevenirea simptomelor:
• efectuarea de exerciţii simple pentru a corecta simptomele
• mare atenție în timpul mersului pe jos, la trepte sau scări rulante sau în locuri cu iluminare slabă pentru a evita căderile
• dormitul cu capul uşor ridicat pe două sau mai multe perne
• la ridicarea din pat se recomandă mai întâi staţionarea pe marginea patului aproximativ 1 minut şi apoi ridicarea în picioare
• evitarea aplecării pentru a ridica obiecte
• evitarea întinderii gâtului  
• efectuarea de exerciţii care declanşează vertij, astfel încât creierul să se obişnuiască cu senzaţiile, reducând în felul acesta simptomele
• cei cu factori de risc pentru accident vascular Glossary Link cerebral ar trebui să-şi ţină sub  control tensiunea arterială şi colesterolul ridicat și să renunțe la fumat
• persoanele afectate de boala Meniere ar trebui să limiteze consumul de sare din dieta lor.

Bibliografie

http://www.healthline.com/health



 

Ultima modificareMarți, 25 Februarie 2014 09:03
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top