Surditatea

Surditatea sau pierderea auzului reprezintă pierderea totală sau parțială a capacității de a auzi, mergând până la Glossary Link cofoză (surditate completă, adică abolirea oricărei percepții senzoriale auditive). 

Introducere

Surditatea (pierderea auzului) este un simptom frecvent întâlnit în bolile urechii, dar şi în bolile sistemului nervos, cum ar fi leziuni ale nervului auditiv (neurinomul nervului acustic), leziuni ale trunchiului Glossary Link cerebral, leziuni ale scoarţei cerebrale (ramolismente, hemoragii, tumori, leziuni traumatice ce interesează câmpurile corticale de integrare auditivă din cortexul lobului temporal).

Surditatea poate fi prezentă de la naștere, caz în care o numim surditate congenitală sau poate apare pe parcursul vieții, din cauze diverse, numită surditate dobandită. Ambele forme de surditate pot fi sau nu de natură ereditară, chiar și surditatea dobândită care ar putea avea un debut tardiv.

În funcţie de cauză surdităţile se pot grupa în surdităţi tranzitorii sau definitive şi pot lua forme uşoare, medii sau grave. De asemenea pot afecta doar o singură ureche, unilaterală, sau ambele urechi, bilaterală.

În funcţie de sediul leziunii, surdităţile se împart în surditate de transmisie (leziuni în urechea externă şi urechea medie), surditatea de percepţie (leziuni în urechea internă şi pe căile nervoase până la scoarţa cerebrală) şi surdităţi mixte (leziuni combinate).

Simptome

Surditatea de transmisie este caracterizată prin faptul că bolnavul aude slab vorba şoptită, scăderea auzului fiind diminuată pentru sunetele grave, pe graficul audiogramei (care arată funcţia auzului) sunetele aplicate în faţa urechii, în cască fiind mai slab auzite decât cele aplicate în vibratorul aşezat pe apofiza mastoidă, curbele audiometrice apărând decalate între ele. Această surditate se întâlneşte în leziunile urechii externe (corpii străini auriculari, atrezia de conduct auditiv extern), în bolile urechii medii (otita medie acută, otita medie cronică, traumatismele urechii cu dislocarea sau întreruperea lanţului osicular, malformaţii ale urechii medii, otoscleroze ş.a.).

Surditatea de tip percepţie sau surditatea nervoasă survine prin leziuni ale urechii interne (degenerescenţe ale epiteliului senzorial din Glossary Link cohlee) sau prin leziuni ale căilor nervoase auditive (aşa-zisele surdităţi centrale sau retrocohleare). Bolnavul aude slab vocea de conversaţie, nu aude sau aude foarte slab vocea şoptită, are dificultăţi de înţelegere a limbajului, afirmând că aude dar nu înţelege cuvintele, deoarece în acest tip de surditate sunt percepute mai slab sunetele acute, respectiv consoanele siflante (s, ş, t, ţ, z). Astfel, percepţia sunetelor ce alcătuiesc un cuvânt este incompletă, bolnavul nerecunoscând cuvintele prin neperceperea acestor consoane. Surditatea aceasta agravează tulburările de comunicare, când există condiţii de zgomot ambiant ridicat, ceea ce o deosebeşte de surditatea de tip transmisie, în care tulburarea de comunicare prin limbaj nu este afectată; dimpotrivă, interlocutorul cu Glossary Link auz normal vorbind unui surd într-o atmosferă cu zgomot, ridică automat intensitatea vocii pentru a depăşi nivelul zgomotului, fiind auzit de purtătorul surdităţii mult mai bine, deoarece el nu este jenat de zgomotul ambiant, pe care nu-l percepe. Bolnavul cu surditate de tip percepţie nu se aude nici pe sine, motiv pentru care vorbeşte cu voce tare, spre deosebire de bolnavul cu surditate de transmisie, care are o audiţie crescută a propriei voci (autofonie), motiv pentru care vorbeşte încet.

Surditatea de tip mixt este întâlnită în boli care interesează atât urechea medie, cât şi urechea internă. Purtătorul ei aude cu dificultate atât vocea şoptită, cât şi vocea de conversaţie.

Impact

Pierderea auzului  afectează în momentul de faţă 10% din populaţia europeană. Surditatea este o afecţiune frecventă şi în ţara noastră, estimându-se că aproximativ 3 milioane de români au probleme cu auzul.

Printre factorii care pot deteriora sau pot duce la pierderea auzului enumerăm :

Îmbătrânirea. Expunerea îndelungată la sunete, de-a lungul anilor, poate deteriora celulele urechii interne.

Ereditatea. Moştenirea genetică a fiecărei persoane poate influenţa sensibilitatea urechilor.

Zgomotele de la locul de muncă. Locurile de muncă unde zgomotul puternic este o componentă regulată a mediului de lucru, cum ar fi agricultura, construcţiile sau uzinele mecanice (utilaje grele), pot duce la deteriorarea urechilor.

Zgomotele de agrement. Expunerea la zgomote explozive , cum ar fi armele de foc și focurile de artificii, poate provoca pierderea imediată, reversibilă sau permanentă a auzului. Alte activități recreative cu un nivel periculos de ridicat de zgomot includ snowmobilul , motociclismul sau a asculta muzică prea tare. Playerele audio personale, cum ar fi MP3 player, pot duce la o pierderea auzului dacă volumul este dat suficient de tare pentru a masca sunetul altor surse de zgomote puternice, cum ar fi cele de la o maşină de tuns iarba.

Unele medicamente cum ar fi gentamicina, din grupa antibioticelor și anumite medicamente utilizate în Glossary Link chimioterapie, pot afecta urechea internă. Efecte temporare asupra auzului - țiuit în urechi (tinitus) sau pierderea auzului - pot apărea dacă se iau doze foarte mari de aspirină şi alte analgezice, medicamente împotriva malariei sau diuretice de ansă.

Unele boli infecţioase la nivelul urechii sau alte boli infecţioase care duc la febră mare, cum ar fi meningita, pot deteriora cohleea .

Cauze

Există o multitudine de cauze ale pierderii de auz, unele dintre ele enumerate şi anterior.  Alte cauze ale pierderii auzului mai includ :

Leziuni ale urechii interne datorate  îmbătrânirii și expunerii prelungite la zgomot puternic care pot duce la afectarea celulelor nervoase din cohlee, ce transmit semnale sonore la creier.

O acumulare treptată de Glossary Link cerumen. Cerumenul poate bloca canalul urechii și în felul acesta împiedică transmiterea undelor sonore. Cerumenul este o cauză de pierdere a auzului în rândul persoanelor de toate vârstele.Recuperarea  auzului se face prin îndepărtarea cerumenului din canalul auditiv.

Infecţie la ureche și excrescenţe osoase anormale sau tumori localizate în urechea externă sau de mijloc , pot provoca pierderea auzului.

Timpan rupt sau perforat. Anumite zgomote puternice, schimbări bruște de presiune, lovirea sau zgârierea  timpanului cu un obiect sau infecțiile pot provoca perforarea timpanului şi implicit afectarea auzului .

Obezitatea atacă auzul

Diagnostic

Pentru diagnosticarea surdității se trece mai întâi la examinarea urechii, folosind un Glossary Link otoscop (un instrument mic , portabil , cu o lumină), pentru a vedea dacă canalul urechii nu este blocat cu dopuri de ceară sau alte obiecte și a depista existența unor eventuale afecțiuni  la nivelul canalului auditiv extern ( cum ar fi infecții, secreții, etc.)  Medicul poate folosi un diapazon pentru a determina daca pierderea auzului este de natură conductivă sau neurosenzorială.

Se pot efectua și alte teste pentru a se diagnostica pierderea auzului :

Testul șoptitului. Medicul poate cere acoperirea uneia dintre urechi la un moment dat pentru a vedea cât de bine sunt auzite cuvintele rostite la diverse volume și modul în care răspunde la alte sunete

Testul diapazonului. Diapazoanele sunt instrumente din metal, care produc  sunete atunci sunt lovite și care pot ajuta medicul să detecteze pierderea auzului. O astfel de evaluare poate de asemenea dezvălui dacă pierderea auzului este cauzată de deteriorarea părților vibrante ale urechii medii (inclusiv timpanul)  sau a receptorilor și nervilor din urechea internă sau deteriorarea ambelor.

Audiometria. În timpul acestor teste mai amănunțite efectuate de un medic ORL , pacientul va purta căști și va auzi o serie de sunete de diferite tonuri. Pacientului i se va solicita să indice de fiecare dată când aude sunetul. Fiecare ton este repetat până la niveluri din ce în ce mai reduse, pentru a se afla când abia mai este auzit .
 

Tratament

Tratamentul surdităţilor depinde de cauza acestora. În surdităţile de tip transmisie, date de leziuni ale urechii externe, provocate de corpi străini auriculari (dop de cerumen, dop epitelial, diverse obiecte introduse în mod accidental de bolnav în ureche) se procedează la eliminarea acestora prin spălătură auriculară.

În malformaţiile urechii externe, în lipsa dezvoltării conductului auditiv extern, membranos sau osos, se procedează la intervenţii plastice de construcţie a acestor elemente, cu rezultate bune.

În surdităţile consecutive bolilor urechii medii se procedează la tratamentul corespunzător fiecarui tip de îmbolnăvire în parte. În cazul surdităţii cronice progresive din Glossary Link otoscleroză sau otospongioză (boală cu transmisie genetică) se intervine chirurgical prin operaţii care refac mobilitatea lanţului osicular, întreruptă prin anchilozarea tălpii scăriţei în fereastra labirintică, leziune caracteristică acestei boli. Rezultatele sunt bune, bolnavul recăpătându-şi aproape integral funcţia auditivă şi practic, în majoritatea cazurilor, întrerupându-se evoluţia bolii, care altfel, neoperată, duce la apariţia unei surdităţi totale şi definitive, ce-l transformă pe purtătorul ei într-un infirm.

În cazurile de surdităţi inoperabile sau în care se estimează că rezultatele intervenţiei operatorii nu sunt convenabile, se recurge la protejarea auditivă, folosindu-se proteze electroacustice miniaturizate, cel mai frecvent cu transmisia sunetului pe cale aeriană  în conductul auditiv extern, proteza fiind încorporată într-un medalion cu difuzorul introdus într-un ambou fixat  în conductul auditiv extern, legătura dintre ele fiind făcută de un conductor electric sub forma unei agrafe agăţată după ureche sau sub forma unor ochelari, proteza fiind introdusă într-unul din braţele acestora.

În surdităţile prin sechele ale otitelor medii acute sau cronice se fac intervenţii plastice de reconstrucţie a membranei timpanice şi a lanţului osicular, cu rezultate funcţionale foarte bune, cu condiţia ca supuraţia auriculară să fie vindecată de cel puţin trei luni, iar trompa Eustachio sa fie liberă. Aceste intervenţii numite timpanoplastii, reuşesc să recupereze funcţia auditivă a unor astfel de bolnavi, ce pot renunţa la serviciul unor proteze, urechea reconstruită comportându-se uneori ca urechea normală, în surdităţile de tip percepţie survenite prin leziuni ale epiteliului neurosenzorial din cohlee se fac tratamente cu substanţe neurostimulante, vasodilatatoare şi vitamine cu efecte în general favorabile, rezultatele fiind cu atât mai bune, cu cât tratamentul este început mai devreme.

Surditatea prin traumatism sonor sau trauma sonoră are de cele mai multe ori caracterul unei boli profesionale, fiind întâlnită cu deosebire la anumite categorii socio-profesionale: cazangii, ţesătoare, muncitori care lucrează la bancurile de probă ale motoarelor cu ardere internă, telefonişti, telegrafişti, artilerişti etc. Trauma sonoră poate fi dată de o expunere a urechii la un zgomot foarte puternic şi de scurtă durată, cum se întâmplă în cazul detunăturilor sau împuşcăturilor, fie printr-o expunere la un zgomot mai puţin intens dar de lungă durată, cum ar fi la cei care lucrează în secţiile cu zgomot (cazangii, nituitori, ţesători etc.). La bolnavii care lucrează în aceste medii cu zgomot timp îndelungat, se constată la început aşa-zisul fenomen de oboseală auditivă, şi anume o scădere temporară a auzului, în special pentru sunetele înalte, surditate care dispare după ieşirea din mediul cu zgomot, în timp, aceasta surditate devine permanentă şi ireversibilă. Există susceptibilităţi individuale ale urechii la zgomot, care pot fi detectate înainte de angajarea muncitorului, prin aşa-zisele teste de oboseală auditivă şi de adaptare la zgomot, ce permit prevenirea prin eliminarea celor cu urechi foarte sensibile la zgomot. Frecvenţa cea mai lezantă în traumă sonoră este cea de 4000 hz, curba audio-metrică arătând o cădere a pragului de auz sub forma unui V caracteristic la această frecvenţă. În timp, surditatea interesează şi celelalte frecvenţe acute, iar apoi şi frecvenţele grave, moment  în care începe sa-l jeneze pe bolnav, prin dificultăţile de înţelegere a mesajului sonor vorbit. Apariţia zgomotelor auriculare, a acufenelor, sub forma de ţiuituri, fluierături, jenează în plus pe purtătorul acestui tip de surditate. Caracteristic acestei surdităţi este faptul că bolnavul fiind scos din mediul cu zgomot, surditatea nu mai progresează. Pentru prevenirea ei se recomandă cunoaşterea şi aplicarea cu stricteţe a măsurilor tehnice de protecţie a muncii (insonorizarea proceselor tehnologice zgomotoase, înlăturarea vibraţiilor care agravează efectul nociv al zgomotului, respectarea indicaţiilor privind excluderea din astfel de secţii a celor cu susceptibilitate auriculară crescută la zgomot sau cu boli ale urechii ce se agravează prin expunere la zgomot; folosirea judicioasă a mijloacelor de protecţie individuală împotriva zgomotului, purtarea de antifoane sau protectoare auriculare de diferite tipuri, de la un simplu dop de vată glicerinată pâna la căşti de protecţie speciale,
   

Stil de viațã

Prevenirea pierderii auzului constă în măsuri ce trebuie luate pentru a preveni zgomotele induse de pierderea auzului și pentru a evita agravarea pierderii auzului odată cu înaintarea în vârstă :

Protejarea urechilor la locul de muncă. Căști de protecție, special concepute, pot proteja urechile prin aducerea sunetelor mai puternice la nivele auditive acceptabile. Spumă  preformatată sau dopuri de urechi turnate, personalizate, din plastic sau cauciuc, pot proteja, de asemenea, în mod eficient urechile împotriva  zgomotului.

Testarea auzului. Trebuie efectuate teste auditive regulate dacă lucrați într-un mediu zgomotos. Testarea periodică a urechilor poate oferi informații despre depistarea precoce a pierderii auzului.

Evitarea riscurilor de pierdere a auzului datorate activităților de agrement. Unele activități , cum ar fi mersul pe snowmobil , vânătoare și ascultatul muzicii foarte tare, pentru perioade lungi de timp , poate afecta auzul. Purtarea de protecție auditivă sau luarea unor pauze  în timpul activităților de recreere cu zgomote puternice, poate proteja urechile . Ascultatul muzicii la un nivel de zgomot limitat poate ajuta la evitarea deteriorării auzului .


Bibliografie

www.mayoclinic.org

Medicina pentru familie - Marin Voiculescu


 

 

Ultima modificareMarți, 25 Februarie 2014 13:27
O să te intereseze și: « Otita medie acută Vertijul »

1 comentariu

  • Danieloa Ion
    Danieloa Ion Marți, 25 Februarie 2014 09:49 Link

    În urmă cu trei ani am suferit o otită la urechea stângă care mi-a perforat timpanul. La doi ani după acest episod, am făcut iar boala dar bilateral de această dată. La o ultimă consultaţie am spus medicului că nu mai aud cu nicio ureche la fel de bine ca înainte. La control mi s-a spus că am depuneri de calciu pe ambele timpane. Ce trebuie să întreprind în continuare, căci aud din ce în ce mai slab? Am 49 ani şi sunt în câmpul muncii. Nu pot să îmi permit să nu mai aud de la această vârstă! Trebuie să existe un remediu! Doamna doctor mi-a spus că aceste formaţiuni de calciu pot acoperi tot timpanul şi nu voi mai auzi deloc!!!! Oare nu mai este nimic de făcut???
    Aştept un răspuns de la dumneavoastră. Vă mulţumesc!

Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top