Halena

Halena, numită medical și halitoză, este o afecțiune ce poate fi cauzată, în principal, de neglijarea regulilor de igienă și sănătate dentară, dar poate fi și semnul unor  probleme de sănătate. Respiraţia urât mirositoare poate fi, de asemenea, agravată de tipurile de alimente consumate și alte obiceiuri de viață nesănătoase.

Introducere

Halena sau respirația urât mirositoare, poate fi jenantă și, în unele cazuri, poate provoca chiar Glossary Link anxietate. Nu este de mirare că  rafturile magazinelor sunt pline cu gumă de mestecat, bomboane mentolate, ape de gură și alte produse concepute pentru a anihila respirația urât mirositoare. Dar multe dintre aceste produse sunt doar măsuri temporare, deoarece ele nu se adresează cu adevărat cauzei problemei.

Consumul anumitor alimente, starea de sănătate și obiceiurile sunt printre adevăratele cauze ale respirației urât mirositoare. În cele mai multe cazuri, respirația urât mirositoare se poate îmbunătăți  cu o igienă dentară corespunzatoare. Dacă tehnici simple de auto-îngrijire nu rezolvă problema, consultați medicul stomatolog sau medicul de familie pentru a fi siguri că halena nu este produsă de o afecțiune mai gravă.

Simptome

Mirosul respirației urât mirositoare  variază, în funcție de sursa sau cauza care stă la bază. Unele persoane își fac griji exagerate în legătura cu respirația lor, cu toate că aceasta miroase foarte puțin sau deloc, în timp ce altele, cu o respirație urât mirositoare, nu cunosc acest fapt. Pentru că este dificil să se evalueze modul în care miroase propria respirație, cere unui prieten apropiat sau unei rude să confirme existența halenei.

Daca aveți respirație urât mirositoare, analizați obiceiurile de igiena orală și încearcați să faceți modificări în stilul de viață, cum ar fi spălatul pe dinți și pe limbă după masă, folosiți ața dentară și beți multă apă.

Dacă halena persistă după efectuarea acestor modificări, consultați medicul stomatolog. În cazul în care medicul dentist suspectează o stare medicală mai gravă, el vă poate trimite la medicul de familie pentru a afla cauza mirosului.

Impact

Nu se cunoaște cu exactitate procentul din totalul populației care suferă de această afecțiune, dar o serie de studii realizate în Europa și SUA estimează că 30 până la 50% din totalul consultațiilor stomatologice, au ca obiect halena sau respirația urât mirositoare.

Cauze

Cel mai des respirația urât mirositoare începe din cavitatea bucală, existând mai multe cauze posibile,  printre care:

Alimentele consumate. Resturile de alimente din  jurul dinților sunt descompuse de bacteriile din gură, cauzând un miros neplăcut. Consumul  anumitor alimente, cum ar fi ceapa, usturoiul și alte legume și condimente , pot duce, de asemenea la o respirație urât mirositoare. După digestie, aceste alimente intră în fluxul sanguin și sunt transportate la plămâni, afectând respirația.

Produsele din tutun. Fumatul provoacă un miros neplăcut gură. Fumatorii și utilizatorii de tutun oral sunt, mult mai susceptibili de a avea boli ale gingiilor, o altă sursă de respirație urât mirositoare.

Igiena dentară necorespunzătoare. Prin nefolosirea  zilnică a periuței de dinți și a aței dentare, particulele de mâncare rămân în cavitatea bucală, unde prin descompunere, în prezența bacteriilor, produc o peliculă incoloră, aderentă, urât mirositoare, numită placă dentară. Această placă se fixează pe dinți și dacă nu este îndepărtată  printr-un periaj profesional, făcut de medicul stomatolog,  poate irita gingiile, producând gingivita și apoi, într-un stadiu mai avansat,  poate duce la parodontoză. Suprafața neuniformă a limbii, de asemenea, poate găzdui bacterii care produc mirosuri.Și protezele dentare care nu sunt curățate în mod regulat sau nu se potrivesc în mod corespunzător, pot adaposti bacterii și particule de mâncare, cauzatoare de miros.

Uscăciunea gurii. Saliva ajută la curățarea gurii de resturile alimentare rezultate în urma masticației, care pot determina mirosuri neplacute. O afecțiune cunoscută sub numele de xerostomie poate contribui la respirația urât mirositoare, deoarece producția de salivă este scăzută . Uscăciunea gurii  apare și în mod natural  în timpul somnului, ceea ce duce la " respirația de dimineață " rău mirositoare. Dacă  de seara se adoarme cu gura deschisă atunci efectul de dimineață este și mai pregnant. Printre alte cauze de uscăciune a gurii mai putem aminti de anumite medicamente, ce au ca efect secundar  uscăciunea cronică a cavității bucale, afecțiuni ale glandelor salivare și unele boli.

Infecții dentare. Halena poate fi cauzată de răni chirurgicale, după anumite intervenții chirurgicale din cavitatea bucală , cum ar fi extracția unui dinte sau ca urmare a cariilor dentare netratate, parodontoze, gingivite, abcese dentare sau ulcerații la nivelul gurii.

Afecțiuni  ORL(gură, nas și gât). Infecțiile sau inflamații cronice ale nasului, sinusurilor sau gâtului, care pot contribui la picurarea postnazală, pot provoca respiratia urât mirositoare.

Medicamente. Unele medicamente pot produce indirect, respirație urât mirositoare, contribuind la uscăciunea gurii. Altele se descompun în organism, eliberând anumite substante chimice ce pot fi ajunge în respirație.

Alte cauze. O seri de boli, cum ar fi unele tipuri de Glossary Link cancer sau insuficiența hepatică, insuficiența renală, abcesul pulmonar, pot provoca un miros distinct al respirației, ca urmare a substanțelor chimice pe care le produc. Boala de reflux gastroesofagian  poate fi asociată cu respirația urât mirositoare. La copiii mici halena poate fi cauzată de un corp străin, cum ar fi o jucărie mică sau o bucată de aliment, blocată într-una din nări.

Diagnostic

Pacientul se va adresa medicului stomatolog pentru că a simțit mirosul neplăcut al respirației sau cei din preajma lui l-au avertizat. Astfel  medicul va detecta, de la o distanță de aproximativ 10 cm, mirosul  atât a respirației pe gură cât și respirației nazale și  va poziționa intensitatea  mirosului pe o scară de valori. Deoarece partea din spate a limbii este de cele mai multe ori sursa  mirosului, medicul dentist  poate răzui zona, pentru a analiza mirosul ei.

Există detectoare sofisticate (halimetre) care pot identifica substanțele chimice (hidrogenul sulfurat) responsabile de respirația urât mirositoare, dar acestea nu sunt întotdeauna disponibile.

Există și situații în care doar pacientul în cauză își simte respirația rău mirositoare (pseudohializa), în acest caz fiind necesară consultarea unui medic Glossary Link psihiatru. Pseudohializa sau halitofobia, cum se mai denumește, afectează viața socială a pacientului, îngreunând comunicarea și afectându-i încrederea în sine.

Tratament

Pentru a reduce respirația urât mirositoare se recomandă practicarea constantă a unei  igiene orale riguroase, ceea ce va reduce riscul de carii dentare și de boli ale gingiilor. Tratamentul suplimentar pentru respirația urât mirositoare poate varia, în funcție de cauză. Dacă halitoza este  cauzată de o afecțiune medicală care stă la bază, vor trebui investigate și tratate respectivele afecțiuni .

Pentru cauze legate de sănătatea orală, medicul dentist va lua o serie de măsuri, pentru ajuta pacientul să controleze  mai bine această situație, printre care :

Apa de gură și pastele de dinți. Dacă halena se datorează  acumulării de bacterii (placa) pe dinți, dentistul poate recomanda clătirea cavității bucale cu apă de gură care omoară bacteriile. Apa de gură care conține clorura de cetilpiridiniu și cea cu clorhexidina poate preveni producerea de mirosuri care cauzeaza respirație urât mirositoare. Medicul stomatolog poate recomanda, de asemenea, o pastă de dinți care conține un agent antibacterian pentru combaterea bacteriile care cauzează acumularea plăcii bacteriene.

Tratamentul afecțiunilor dentare. În cazul în care medicul dentist descoperă afecțiuni ale gingiilor, el va trece la tratarea acestora, deoarece afecțiunile gingivale pot cauza retragerea gingiilor de pe dinți, lăsând buzunare adânci în care se acumulează bacteriile cauzatoare de miros. Uneori, aceste bacterii pot fi eliminate numai printr-un periaj profesional. Medicul dentist poate recomanda, de asemenea, înlocuirea restaurărilor dentare defectuoase, care pot fi un teren propice pentru bacterii.

Alimentație/Stil de viațã

Pentru a reduce sau a preveni respirația urât mirositoare urmați următoarele sfaturi:

Spalați-vă pe dinți după fiecare masă. Păstrați o periuță de dinți la locul de muncă, pentru a o utiliza după fiecare masă. Folosind mai ales o pastă de dinți cu ingrediente naturale (argilă, plante, propolis, aloe vera, argint coloidal, etc.) de cel puțin  două ori pe zi, mai ales după mese,  cu proprietăți antibacteriene,  reduceți mirosurile unei respirații urât mirositoare.

Folosiți ața dentară cel puțin o dată pe zi. Folosirea unei ațe dentare corespunzătoare îndepărtează particulele de alimente și placa dintre dinți, ajutând la eliminarea halenei.

Curățați limba. Persoanele care au o limbă încărcată și care au o creștere semnificativă a bacteriilor (de la fumat, gură uscată sau alte afecțiuni medicale interne) pot beneficia de folosirea unei raclete pentru curățarea limbii, a unei lingurițe sau pot folosi o periuță de dinți care are incorporată o porțiune de  curățat limba.

Curățați protezele sau aparatele dentare. Dacă purtați o punte sau o proteză parțială sau completă, curățați-o bine, cel puțin o dată pe zi sau rugați medicul dentist să facă acest lucru. Dacă aveți un opritor dentar sau o apărătoare dentară, curățați-o de fiecare dată înainte de a o pune în gură. Medicul dentist poate recomanda cel mai bun produs de curățare.

Evitați uscarea gurii. Pentru a menține gura umedă, evitați tutunul și beți multă apă - nu cafea, băuturi răcoritoare sau alcool. Mestecați gumă sau sugeți  bomboane, de preferat fără zahăr, pentru a stimula saliva. Daca suferiți de uscăciune cronică a gurii, medicul poate prescrie un preparat de salivă artificială sau un medicament pe cale orală, care stimulează fluxul de salivă.

Ajustați dieta. Evitați consumul de alimente și băuturi care pot cauza respirație  urât mirositoare. Evitați alimentele lipicioase, dulci.

Schimbați în mod regulat periuța de dinți. Schimbați periuța de dinți atunci când acesta devine uzată,  la fiecare trei-patru luni, alegând o periuță nouă de dinți cu peri moi.

Programează-ți controale stomatologice regulate. Efectuați consultații stomatologice regulate,  o dată sau de două ori pe an, pentru a avea dinții, plombele sau lucrările dentare examinate și curățate.



Bibliografie

www.webmd.com
www.mayoclinic.org



 

Ultima modificareVineri, 06 Iunie 2014 07:12
O să te intereseze și: « Caria dentară Gingivita »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top