Fructele sunt, astăzi, împodobite cu toate virtuțile. Și totuși, într-un
domeniu în care cunoștințele evoluează foarte rapid, această afirmație trebuie
să fie revizuită, scrie Martijn Katan, profesor de dietetică în cadrul Vrije
Universiteit /Universitatea Liberă/ din Amsterdam, în articolul apărut în
cotidianul olandez De Volkskrant și preluat de ultima ediție a săptămânalului
francez Courrier International.
În 1747, James Lind, un medic de marină scoțian, a făcut o descoperire care
continuă să ne influențeze concepțiile în privința definiției unei alimentații
sănătoase. Lind avea, pe vasul său, mulți bolnavi de scorbut, o boală cu o
tristă faimă în rândul marinarilor. Pe atunci, flota engleză pierdea mai mulți
oameni din cauza scorbutului decât a bătăliilor navale. Tot felul de tratamente
erau, atunci, la modă, dar niciunul nu fusese testat. Medicii nu erau deloc
înclinați să facă experiențe. Lind, în schimb, da. El a ales 12 mateloți
bolnavi de scorbut de la bordul navei Salisbury, i-a închis în infirmerie, i-a
hrănit pe toți în același fel și a încercat pe ei șase tratamentepopulare, dintre care unul consta în
consumarea a două portocale și a unei lămâi în fiecare zi. La capătul a șase
zile, fructele se terminaseră, dar experiența reușise. Unul dintre cei doi
consumatori de portocale s-a putut întoarce la lucru, iar al doilea a fost
afectat la infirmerie, pentru a se ocupa de ceilalți zece bolnavi. În 1804,
Amiralitatea engleză a validat, în sfârșit, descoperirea lui Lind, iar
scorbutul a dispărut din flota engleză fără ca motivul eficacității lămâilor să
fi fost elucidat. De-abia în 1932 a venit explicația: portocalele și lămâile
conțin o substanță invizibilă care previne și vindecă scorbutul. I s-a dat
numele de vitamina C.
Cine nu ar fi gata să mănânce
fructe împotriva cancerului? Descoperirea lui Lind a făcut
din fruct simbolul unei alimentații sănătoase. Ceea ce explică, de exemplu,
faptul că Uniunea Europeană /UE/ subvenționează distribuirea de fructe copiilor
în școli. Dar mai au, toate acestea, un sens în anul 2007? Scorbutul nu mai
face ravagii în Olanda, cu excepția cazurilor unor cerșetori sau unor persoane
în vârstă părăsite. Olandezul mediu ingerează aproape 100 de miligrame de
vitamina C pe zi, ceea ce este cu mult mai mult față de cantitatea necesară
pentru a evita îmbolnăvirea de scorbut. Chiar și fără a mânca fructe,
ingurgităm suficiente vitamine, consumând legume, lapte, cartofi și carne.
Ideea că fructele conțin substanțe invizibile apte să prevină bolile a
supraviețuit, totuși, dispariției scorbutului. Ea a primit un puternic impuls
cu prilejul anchetei pe tema cancerului, efectuată în urmă cu 25 de ani. Niște
cercetători i-au întrebat, atunci, pe un număr mare de pacienți bolnavi de
cancer, ce alimentație avuseseră înainte de a se îmbolnăvi, iar răspunsurile
lor au fost comparate cu cele ale unor voluntari sănătoși. De fiecare dată, a
reieșit că persoanele bolnave de cancer mâncaseră mai puține fructe /și mai
puține legume/ decât persoanele sănătoase. Un rezultat entuziasmant. Cine nu ar
fi gata să mănânce, zilnic, mere și banane pentru a evita îmbolnăvirea de
cancer?
Cu toate acestea, ideea a avut bătaie lungă. La drept vorbind, voluntarii
sănătoși care participă la asemenea studii nu sunt comparabili cu media
populației. Ei se interesează de chestiunile de sănătate și, adesea, mănâncă
mai multe fructe decât media bolnavilor din spitale. Pentru a exclude acest
factor, au fost întrebate, despre obiceiurile lor alimentare, sute de mii de
persoane încă sănătoase și, zece ani mai târziu, s-a văzut care dintre ele avea
sau avusese cancer. Atunci, nu a reieșit nicio legătură aparte între consumul
de fructe și această boală. Prin urmare, specialiștii cred că fructele au
puține efecte în contracararea majorității tipurilor de cancer.
Cu toate acestea, în urmă cu circa 15 ani, s-a crezut că s-a descoperit o
categorie de substanțe conținute în fructe și care au o acțiune salutară:
flavonoidele. Acestea sunt antioxidanți, ce împiedică alterarea proteinelor și
a ADN-ului /acid dezoxiribonucleic/ de radicalii liberi oxigenați. Flavonoide -
numite și polifenoli - pot fi găsite în ceai, fructe, legume, vin roșu. Multă
vreme, s-a sperat că antioxidanții au virtuți preventive împotriva bolilor
cardiovasculare și a cancerului, afecțiuni care erau asociate cu efecte nocive
ale oxigenului. Însă, vitamina C și vitamina E sunt și ele antioxidanți și se
dovedește că aceste vitamine, chiar și în cantități mari, nu previn nici
infarcturile și nici cancerele. Impactul flavonoidelor rămâne, în consecință,
nesigur.
Nu trebuie, deci, să așteptăm miracole de la vitaminele prezente în fructe,
care nu mai sunt, pentru noi, minunata sursă de sănătate pe care o reprezentau
pentru mateloții secolului al XVIII-lea. Niciun fruct nu conține vitamina D,
vitamina B12 sau iod, cei trei principali nutrienți care nu sunt consumați în
cantitate îndestulătoare de unii olandezi. La drept vorbind, fructele sunt bune
mai ales pentru ceea ce nu conțin. Ele sunt gustări sau deserturi inofensive
care au puține calorii: un măr conține mai puțin de un sfert din caloriile
conținute într-un baton Mars.
Pentru femei, nimic nu se
compară cu carnea de cal Dacă fructele sunt sfinte,
''crochetele'' /gogoșile umplute cu un amestec pe bază de carne, făină și
legume/ sunt, în schimb, în zilele noastre, un păcat. În Olanda, mâncăm 350 de
milioane pe an. Cu un sentiment de culpabilitate. Această proastă reputație
era, altădată, justificată. Crochetele sunt prăjite, iar uleiul de prăjire era,
mai demult, extrem de rău pentru sănătate. El era plin de acizi grași trans,
care cresc în sânge rata colesterolului LDL, sau ''colesterol rău'', și fac să
scadă cea a colesterolului HDL, sau ''colesterol bun''. Însă, de la această
descoperire, în urmă cu 17 ani, cumpărăm tot mai puține grăsimi conținând acizi
grași trans. Astăzi, până și uleiul cel mai lichid din snack-baruri nu mai
conține așa ceva. Lipidele conținute într-o crochetă pot, astfel, să fie la fel
de sănătoase ca și cele care se află în uleiul de măsline. În afară de uleiul
de prăjire, o crochetă conține făină de grâu și carne. Măruntaile, ochii de
porc și ugerul de vacă nu mai fac parte dintre ingrediente, de la interzicerea
lor, în 1979. Crocheta conține, deci, mai ales carne de cal, ieftină - o carne
care este bună pentru sănătate, la fel ca toate cele ale animalelor care
aleargă, căci ea conține mai puține grăsimi și mai multe vitamine și fier decât
carnea unor animale leneșe, cum sunt vacile. Pentru femeile aflate la vârsta
procreării, nimic nu se compară cu puțină carne de cal pentru a compensa
pierderile lunare de fier. O crochetă nu este, deci, un aliment chiar atât de
nociv și, luând în considerare toate aspectele pozitive, ea merită un renume
mai bun.
De acum, grație progreselor dieteticii, ajungem să punem în cauză, mai devreme
sau mai târziu, toate ideile referitoare la nutriție. Ceea ce era sănătos - așa
ca brânza -, devine mai puțin sănătos, căci am început să consumăm prea mult.
Ceea ce era rău, cum sunt crochetele, devine bun, căci producătorii adaptează
compoziția acestora, ținând cont de noile concepții.
Multe idei preconcepute în privința a ceea ce înseamnă o alimentație sănătoasă
trebuie, deci, revizuite. Problema epocii noastre nu se numește scorbut, ci
burtă adipoasă, și niciun vinovat gata desemnat nu poate fi arătat cu degetul
pentru aceasta, conchide specialistul în nutriție. ROMPRES Acest articol a fost citit de 1362 ori.
Fructele sunt, astăzi, împodobite cu toate virtuțile. Și totuși, într-un
domeniu în care cunoștințele evoluează foarte rapid, această afirmație trebuie
să fie revizuită, scrie Martijn Katan, profesor de dietetică în cadrul Vrije
Universiteit /Universitatea Liberă/ din Amsterdam
