|
Serviciile de sănătate mintală
din toată lumea se bazează în mod comun pe asumpția că a fi supărat sau
dezorientat este o stare asemănătoare unei boli, notează psihologul John
Read de la Universitatea Auckland din
Noua Zeelandă, în ediția din 22 septembrie a grupului editorial Project
Syndicate.
În ziua de azi, din ce în mai
multe probleme sunt considerate "tulburări" sau
"afecțiuni", cauzate, se presupune, de predispoziții genetice sau
dezechilibre chimice. În acest context, tristețea devine "tulburare
depresivă", grijile,
"tulburare anxioasă", iar timiditatea excesivă "tulburare a unei
personalități eschivante". De asemenea, dacă recurgi la bătaie, suferi de
o "tulburare explozivă intermitentă", iar apelul în exces la băutură,
medicamente, jocuri de noroc și mâncare sunt considerate afecțiuni mintale. Etichete
asemănătoare se aplică persoanelor care recurg la prea puțină mâncare, somn,
sau sex.
Nici copiii nu scapă de aceste etichete. Dacă ești slab la
matematică suferi de ceea ce se poate numi "tulburări legate de
matematică", iar dacă ignori sentimentele celorlalți ai pur și simplu o
"tulburare de comportament". Dacă la aceste manifestări se mai adaugă
și furia, respectiva afecțiune primește numele de "sfidare ostilă".
Unul din "diagnosticele" care apar des este
tulburarea care presupune "deficitul de atenție/ hiperactivitate ".
"Simptomele" acesteia includ neastâmpărul, pierderea diverselor
lucruri, vorbitul excesiv, dificultatea de a se juca în liniște sau de a
răspunde la mutări. În mod evident, se întâmplă că unii copii să aibă aceste
probleme.
Potrivit lui John Read, a face liste de comportamente, a da
etichete cu rezonanță medicală oamenilor care manifestă astfel de comportament
și a folosi ulterior prezența acestor simptome pentru a dovedi că o persoană
suferă de anumite afecțiuni mintale este o întreprindere nulă din punct de
vedere științific, deoarece nu ne spune nimic despre cauzele acestor tulburări
și despre soluțiile pe care le-am putea găsi.
Care sunt motivele deci pentru care această abordare
simplistă, în mod clar neștiințifică și deseori dăunătoare a câștigat o
asemenea influență?
Un prim motiv ar fi că pare tentant să evităm să ne
confruntăm cu evenimentele dureroase din viața noastră care ar putea fi cauza
dificultăților noastre. În plus, dacă doar acceptăm dignosticele la îndemână,
nimeni nu poate fi blamat. Nimeni nu trebuie să recurgă la vreo soluție
diferită, în afară de cea care presupune luarea de pastile. Am fost doar
suficienți de nenorocoși pentru a ni se întâmpla să suferim de această
"afecțiune".
În al doilea rând, un model de patologie individuală este
de neprețuit pentru politicieni, în condițiile în care aceștia nu mai sunt
nevoiți să cheltuiască bani pentru programele de prevenire ale problemelor
sociale cum ar fi stressul predominant, sărăcia, discriminarea, neglijarea
copiilor, abuzurile, singurătatea, probleme despre care cercetările au
demonstrat în mod repetat că joacă un rol important în afectarea sănătății
mintale.
În al treilea rând, progresele incitante făcute în domeniul
tehnologiilor pentru studierea creierelor și genelor noastre ne-au insuflat
speranța că suntem pe cale de a descoperi cauzele biologice, sau soluțiile,
pentru a pune capăt suferinței și confuziei umane.
În al patrulea rând, nu trebuie uitat faptul că industria
farmaceutică, alimentată de dorința noastră de a găsi rezolvări rapide, a depus
un considerabil efort pentru a promulga noțiunile de "tulburare" sau
de "afecțiune" în toate aspectele vieții noastre zilnice. Având în
vedere că scopul fundamental al companiilor farmaceutice este producerea de
profit pentru proprietarii acestora, pare extrem de firesc ca respectivele
companii farmaceutice să ne încurajeze să considerăm mâncatul, dormitul sau
sentimentele în exces (sau în deficit) drept afecțiuni care necesită o cură cu
medicamente.
Pe de altă parte, sondajele de opinie din toată lumea
indică că majoritatea oamenilor sunt de părere că problemele emoționale,
incluzând chiar și pe cele considerate severe cum ar fi auzitul vocilor, sunt
în primul rând cauzate de problemele pe care le avem, mai degrabă de afecțiuni
ale creierului sau de gene. De asemenea, publicul se declară de partea
abordărilor psiho-sociale, cum ar fi discuțiile cu alte persoane, acceptarea de
sfaturi, sau ajutarea prietenilor pentru a face rost de o slujbă, mai degrabă
decât medicamentele, electro-șocurile sau admiterea într-un spital psihiatric.
Unii experți insistă asupra faptului că bolile mintale sunt
boli ca toate celelalte, în pofida numeroaselor studii care arată că, dacă
adoptăm abordarea medicală, dobândim mai multe prejudecăți și devenim mai
speriați.
Potrivit semnatarului articolului, serviciile pentru
sănătate mintală ar trebui să facă mai mult decât să ne trateze sentimentele pe
cale chimică sau să controleze dificultățile copiilor noștri prin amfetamine.
Există un spectru variat de tratamente eficiente care nu
presupun creșteri în greutate, disfuncții sexuale, pierderi de memorie sau
dependență. Sponsorii și decidenții politici care ne țin la curent cu ultimele
cercetări au început să introducă mai multe terapii care presupun discuții, mai
multe alternative la spitalizare, mai multe servicii adaptate cultural, mai
multe terapii adresate familiei și, cel mai important, o consultare mai
autentică a celor care au nevoie de astfel de tratamente în privința
mijloacelor efective de tratament.
Faptul că aceste tratamente nu sunt folosite mai frecvent,
nu înseamnă că ele nu sunt eficiente ,ci că ele nu aduc profituri companiilor
de medicamente, conchide John Read.
Acest articol a fost citit de 1185 ori.
|