 Moartea unui parinte este un eveniment crucial si uneori devastator in
viata unui copil. Multi copii pot sa revina la un regim normal de viata
in cateva saptamani. In cazul altora, insa, poate persista efectul unei
rani nevindecate de-a lungul intregii copilarii si maturitati. De ce un
copil face fata mortii unui parinte si altul nu poate, depinde partial
de modul in care i s-a vorbit copilului despre moarte si de modul in
care restul familiei accepta moartea respectiva.
Fiti atenti la semnele fizice ale doliului si suferintei, de tipul icapacitatii de a dormi (insomniei), modificarilor in modul de a manca sau de tipul comportamental regresiv.
Initial, copiii pot nega realitatea mortii, pot fi maniosi sau pot sa se manifeste rebel. Ei pot, de asemenea, sa-si reprime sentimentele legate de pierderea suferita. Cei ce ingrijesc copilul trebuie sa-l incurajeze pe acesta sa-si impartaseasca sentimentele, atat cat se poate sa o faca. Permiteti accesul in casa a prietenilor copiilor. Prietenii pot fi reazam, iar faptul ca prietenii vor afla de moarte ii va face pe copii sa realizeze mai exact pierderea pe care au suferit-o.
Copiii au capacitatea remarcabila de adaptare. Schimbarile pe care le observa ei insisi, in lumea inconjuratoare si la cei din jur reprezinta un izvor nesfarsit de evenimente care trebuie asimilate. Indiferent daca sentimentele recente sunt bune sau rele, copiii reusesc, de obicei, sa strabata evenimentele de viata, chiar pe cele care par nedrepte si nerezonabile ca de exemplu moartea unui parinte iubit.
Acest articol a fost citit de 796 ori.
|
|
