În cursul dezvoltării ontogenetice intervin numeroși factori care influențează creșterea organismului. Asfel, în perioada intra-uterină procesul de creștere este favorizat de schimburile placentare și hormonii placentari, mai ales HCS (somatomamotropina corionică umană). În perioada postnatală controlul procesului de creștere revine hormonilor secretați de organismul copilului, o importanță deosebită având hormonii tiroidieni. În perioada prepubertară și pubertară, rolul cel mai important îl au hormonii estrogeni și androgeni, secretați de corticosuprarenale și de ovare, care determină accelerarea creșterii scheletului și stimulează osificarea cartilajelor diafizo-epifizare. Întervenția secreției glandelor corticosuprarenale în timpul pubertății este ilustrată de o dublare a greutății glandei la 20 de ani față de aceea constatată la vârsta de 8 ani, creșterea aceasta continuând lent până la circa 25 de ani. Datorită acestor modificări, în perioada prepubertară și pubertară se observă o creștere a concentrației sanguine de androstendion, DHEA și DHEA-sulfat, precum și o creștere a eliminărilor urinare de 17 CS rezultați den catabolismul acestor hormoni cu menținerea unor nivele normale sau ușor crescute ale eliminărilor prin urină de 17 OHCS proveniți din catabolismul glucocoticoizilor. Aceste modificări endocrine s-ar datora acțiunii hormonilor ACTH și LH secretați de hipofizia anterioară. În perioada de prepubertară , hormonii androgeni secreția de corticosuprarenale produc puseul de creștere prepubertar, închiderea cartilajelor diafazo-epifizare la oasele lungi, apariția pilozității pubiene și axilare, constituind în același timp principala sursă de estrogeni, prin conversie periferică. Hormonii estrogeni, în timpul pubertății, produși în special de ovare, favorizează dezvoltarea mamelelor, uterului, vaginului și organelor genitale externe. În perioada prepubertară, începând de la vârsta de 8 ani și până la 20 de ani, se constată o creștere în greutate a ovarelor de aproximativ 20 de ori, creștere ce se continuă până la circa 25 de ani. Acest procest este datorită maturizării parțiale a unui număr mare de foliculi, care până la prima menstruație rar ajunge la maturitate și la ponta ovulatorie. Maturizarea completă a feliculilor ovariene și ovulația cu apariția ulterioară a corpului galben survine la circa 2 ani după apariția primei menstruații, în perioada inițială a pubertății ciclurile menstruale fiind anovulatorii. Stimularea secreției ovariene și corticosuprarenalei este favorizată de hormonii FSH și LH care au fost puși în evidență în sânge, în perioada prepubertară. Apariția pubertății este produsă de scăderea sensibilității mecanusmului de fed-back negativ gonadostat-ovare. Reducerea sensibilității centrilor hipotalamici la mecanismul de feed-back negativ produs de estradiol duce la stimularea secreției de hormon de eliberare a LH(GnRH), care mărește secreția de gonadotropine(FSH mai ales) și prin intermediul acestora se favorizează secreția de estradiol de către ovar. Se consideră că modificarea sensibilității hipotalamusului la hormonii steroizi sexuali în perioada pubertară este datorată atingerii unui anumit “nivel critic” de dezvoltare a organismului în creștere. Această “greutate corporală critică” ce a fost corelată cu apariția primei menstruații ar fi de circa 47 kg. S-a emis părerea că apariția mai precoce a menarhei s-ar datora faptului că atingerea “greutății medii critice” s-ar produce la o vârtsă mai mică. Hipofizia anterioară(andenohipofizia) între 8-20 de ani își dublează greutatea, atingând-o pe cea din perioada adultă. La apariția puseului de creștere prepubertară un rol important revine hormonului de creștere(STH)(GH). Glanda tiroidă, de asemenea, prezintă o mărire a grutății de 20 ori în perioada cuprinsă între 8-20 de ani datorită creșterii secreției de hormon tirostimulant(TSH) de către hipofiză. Pubertatea normală se caracterizează prin succesiunea următoarelor modificări: dezvoltarea mamelelor(telarha), urmată de apariția pilozității pubiene(pubarha) și apoi apariția primei menstruații(menarha). Sub acțiunea hormonilor estrogeni dezvoltarea memelelor, caracterizată prin cinci stadii(Marshall,W.A; Tanner, J. M.,1969), se întinde pe o perioadă de circa patru ani fiind necesar un timp de 0,5-0,9 ani pentru fiecare stadiu I-IV, cu excepția trecerii la stadiul V când durata este foarte variabilă. În mod obișnuit, dezvoltarea mamelelor este urmată sub acțiunea hormonilor androgeni de apariția pilozității pubiene, care se întinde pe o perioadă de circa trei ani, mai întâi pe marginile libere ale labiilor mari, în final dispoziția pilozității amintind pe aceea a unui triunghi isoscel cu vârful în jos și baza pe marginile superioară a pubisului în regiunea muntelui lui Venus. Modificările din partea organelor genitale datorată secreției de estrogeni constau în dezvoltarea labiilor mari care acoperă deschiderea vulvei, dezvoltarea clitorisului și a glandelor lui Bartholin, a uterului și a trompelor, anatomo-funcțional aceste organe apropiindu-se de aspectul întâlnit la femeia adultă. Prima menstruație, ilustrând maturarea foliculilor ovariene apare la circa doi ani de la puseul de creștere staturală în perioada prepubertară. În primele luni sau ani după menarhă, ciclurile menstruale sunt anovulatorii, datorită faptului că sistemul de feed-back pozitiv care produce o creștere preovulatorie a LH se maturizează mai târziu după apariția pubertății, ca dealtfel și hipotalamusul din cadrul gonadostatului. Fiind anovulatorii, ciclurile menstruale se produc la intervale neregulate, iar curba termică bazală este monofazică fără modificările ce caracterizează momentul ovulației. După menarhă, frecvența ciclurilor neregulate scade progresiv. Dacă în anul apariției a menarhei frecvența lor se apreciează la 45 %, după 4 ani ajunge la 20 %, ilustrând timpul îndelungat de maturizarea a gonadostatului. Tot datorită disfuncțiilor endocrine se observă în această perioadă dismenorei și hemoragii uterine disfuncționale. Se consideră că la sfârșitul perioadei de pubertare, femeia este matură pentru reproducere din punct de vedere morfofuncțional. Cei mai importanți indicatori ai gradului de maturizare sexuală la fete sunt reprezentați de prima menstruație și de stadiul de evoluție al caracterelor sexuale secundare. Trebuie reținut faptul că luat izolet fiecare din acești indicatori nu ilustrează completa maturizare sexuală. Se cunosc cazuri de apariție precoce a menstruației la fete care prezentau o incompletă dezvoltare a caracterelor sexuale secundare. De asemenea se citează cazuri de fete în vârstă de 15-16 ani care prezentau o dezvoltare completă a caracterelor sexuale secundare, în absența însă a ciclului menstrual și a unor tulburări legate de acesta. Rezultatele unor cercetări efectuate în țara noastră(M. Cristescu 1969) au arătat următoarele valori privind vârsta apariției primei menstruații: urban 13,26(±0,01) ani, în mediul rural 14,25(±0,01)ani. Aceste date medii evidențiează că în mediul urban pubertatea se instalează în medie cu un an mai devreme decât în mediul rural. Autoarea citată remarcă o perfectă corespondență între precocitatea apariției pubertății la fete și gradul urbanizare al localitățiilor în carea acestea locuiau.
În cursul dezvoltării ontogenetice intervin numeroși factori care influențează creșterea organismului. Asfel, în perioada intra-uterină procesul de creștere este favorizat de schimburile placentare și hormonii placentari, mai ales HCS (somatomamotropina corionică umană).
