Calculi renali

calculi 3Denumirea medicală pentru această afecțiune este de Glossary Link litiază renală sau nefrolitiază. Calculii renali, popular numiți și pietre la rinichi, sunt acumulări de minerale sau săruri ce se formează la nivelul rinichilor. Concentrația crescută a constituienților urinari relativ insolubili, când ingestia de lichide este mică, poate conduce la formarea acestor calculi. Litiaza renală se manifestă prin Glossary Link hematurie și dureri în zona abdominală, lombară sau inghinală.

 

Introducere

calculi 2Rolul principal al rinichiilor, două organe complexe situate în partea din spate a abdomenului, este acela de curățare a sângeluri de substanțe toxice. Sângele curat este redirecționat în corp, iar produsele reziduale sunt eliminate prin urină. Aceste reziduuri din sânge pot forma ocazional cristale ce se colectează în interiorul rinichilor. Se pot dezvolta astfel acumulări minerale dure (calculi) pe care organismul va încerca să le elimine prin urină. Calculii de dimensiuni mici pot fi eliminați fără probleme pe cale urinară, dar exista posibilitatea blocării unei astfel de pietre într-o zona a sistemului urinar ( Glossary Link ureter sau Glossary Link uretră) provocând dureri severe, intense sau apariția infecțiilor urinare. Dezvoltarea acestor calculi la nivelul rinichilor este numită litiaza renală, deplasarea acestor acumulări în alte zone ale sistemului urinar conducând la apariția altor tipuri de calculi (calculilor uretrali sau vezicali). Calculii renali pot exista într-o varietate de forme, mărimi și culori, unii fiind de dimensiuni foarte mici (fire de nisip), în timp ce alții pot ajunge la mărimea unei mingi de golf. În funcție de constituienții urinari, există mai multe tipuri de calculi: calculi de calciu - oxalat sau fosfat de calciu (majoritatea calculilor urinari sunt de acest tip); calculi de acid uric; calculi de cistină, etc.

Simptome

Simptomatologia pot fi inexistentă sau foarte ușoară în cazul unor calculi de mici dimensiuni. Ei se elimină cu ușurință prin urină. Manifestările specifice apar de obicei în cazul în care calculii renali rămân blocați în rinichi, se deplasează prin ureter (tubul care leagă rinichii de vezica urinară) sau provoacă o Glossary Link infecție.

Simptome frecvente:

  • • dureri intense în partea din spate sau laterală a abdomenului și uneori in zona inghinală; aceste dureri pot debuta brusc alternând perioadele dureroase cu cele în care durerile se manifestă mai ușor.
  • • greață, vărsături, distensie abdominală
  • • sânge în urină (hematuria)
  • • urină tulbure sau urât mirositoare
  • • o senzație de arsură la urinare
  • • stări febrile (peste 38°C)
  • • nevoia de a urina mai des
  • • dureri la urinare

Obstrucția ureterului poate provoca o infecție renală. Aceasta se datorează faptului că substanțele toxice nu mai pot fi eliminate prin ureter, ceea ce poate cauza acumularea de bacterii și aparitia infecției. În cazul unei infecții simptomele sunt mai severe și se manifestă prin:

  • • dureri puternice în zona lombară
  • • febră ridicată însoțită de frisoane
  • • greață și vărsături
  • • diaree
  • • urină cu miros neplăcut
  • • nevoia de a urina mai des decât în mod normal
  • • urinare dureroasă

Impact

Litiaza renală este o afecțiune destul de frecventă care afectează, de obicei, persoane cu vârste între 30 și 60 de ani. Bărbații sunt mai mult predispuși decât femeile la apariția acestei afecțiuni. Se estimează că calculilor renali se dezvoltă la aproximativ 10-20% dintre bărbați și 3-5% dintre femei.

Persoanele cu diverse boli și afecțiuni (cum ar fi: guta, hipercalciurie, afecțiuni renale, diabetul zaharat , Glossary Link hipertensiune arterială, bolile inflamatorii intestinale, etc) sau cei care iau anumite medicamente sunt mai predispuse la acumularea diferitelor minerale și săruri in rinichi. De asemenea, calculii de acid uric sunt mai întâlniți la persoanele cu un nivel Glossary Link cronic crescut de acid uric în sânge (hiperuricemie), în timp ce femeile gravide pot dezvolta destul de frecvent pietre la rinichi, existand unele dovezi că modificările din organism povocate de o sarcina pot crește riscul de formare a calculilor.

Cauze

Calculii renali se formează atunci când există o scădere a volumului de urină și / sau un exces de constituienți insolubili în urină. În mod frecvent calculii renali conțin calciu în combinație cu oxalat sau fosfat, aproximativ 75% dintre calculi renali sunt cei formați din calciu. Alți compuși chimici care pot forma calculi în tractul urinar includ acidul uric, fosfat de amoniu și cistina.

calculi 1Concentratia excesivă de calciu in urină poate fi determinată de:

- hipercalciuria idiopatică

- un aport crescut de calciu

-ingestia masivă de vitamina D ce mărește absorbția calciului alimentar și provoacă creșterea cantității de calciu excretat de rinichi

- Hiperparatiroidismul primar care produce excreţie crescută de calciu şi fosfor în urină

- Imobilizarea prelungită (datorită lezării măduvei spinării, poliomielitei, fracturilor) şi bolile osoase distructive măresc pierderea de calciu din os, producând hipercalciurie

- Acidoza tubulară renală este asociată cu incapacitatea de a păstra cationii, inclusiv calciul.

Calculii de acid uric sunt prezenți frecvent la persoanele cu manifestări de gută sau la cele care au fost tratate de o boala neoplazică prin Glossary Link chimioterapie. Calculii de cistină reprezinta o forma rară de calculi renali și sunt derminati de creșterea aminoacidului cistină datorată afecțiunii ereditare numită cistinurie.

Anumiți factori ar putea modifica compoziția urinei și influenta riscul de apariție si dezvoltare a calculilor renali:

• consumul redus de lichide ( Glossary Link deshidratare)

• o dieta bogată în proteine și săracă în fibre

• anumite medicamente și suplimente (aspirina, antiacide, suplimente de calciu și vitamina D)

• un istoric familial privind afecțiunile renale

• litiaze sau infecții urinare recurente

• funcționarea unui singur rinichi

• intervenții chirurgicale ale sistemului digestive (boala Crohn) sau Glossary Link transplant Glossary Link renal

Diagnostic

Diagnosticul de pietre la rinichi este suspectat atunci când sunt prezente simptomele caracteristice și când alte cauze posibile ale durerii abdominale sunt excluse. După stabilirea istoricului medical, medicul poate recomanda o serie de teste și analize pentru identificarea precisă a diagnosticului.

• analizele de sânge stabilesc dacă funcția renală este normală, precum și nivelul substanțelor chimice care ar putea provoca acumulări minerale în rinichi (calciu, fosfor, acid uric)

• analizele urinare (sumar de urină și urocultură) permit depistarea prezenței infecțiilor sau diferitelor sedimente în urină

• radiografia sau ecografia abdominală evidențiază calculi renali sau alte surse alte durerii

• testele imagistice (CT) oferă imagini privind calculii sau obstrucțiile apărute în tractul urinar

• pielografia intravenoasa (IVP), radiografii ale sistemului urinar, realizate după injectarea intravenoasă a unei substanțe de contrast ce permite punerea în evidență a traseului tractului urinar și a zonei rinichilor.

Determinarea compoziției calculilor renali si a cauzei formării acestora permite stabilirea măsurilor de prevenire a recurenței litiazei renale. Pentru acesta este necesarea colectarea calculilor eliminați prin urină.

Tratament

calculiTratamentul instituit în urma stabilirii unui diagnostic de litiază renală are ca obiectiv eliminarea calculilor formați și prevenirea recidivei. Cei mai mulți calculi renali sunt suficient de mici pentru a fi eliminați prin urinare. Există mai mulți factori care influențează posibilitatea eliminării naturale a pietrelor, incluzând dimensiunea calculului, eliminări repetate, afecțiuni de prostată, o eventuală sarcină, etc. Un Glossary Link calcul cu dimensiunea de 4 mm are 80% șanse de eliminare, în timp pietre de 9 - 10 mm foarte rar pot fi eliminate fără tratament specific. Cele mai multe pietre la rinichi pot trece de la sine prin tractul urinar într-un interval variabil (de la câteva zile la 1-2 săptămâni), cu un consum mărit de lichide. De obicei, durerea provocată de eliminarea acestor pietricele durează câteva zile și dispare după eliminare. În acest caz tratamentul este îndreptat spre controlul simptomelor (dureri, senzație de greață și vărsături) și include antiinflamatoare, antiemetice și analgezice. Aportul mărit de lichide este un factor extrem de important în eliminarea rapida a calculilor (este necesară consumarea a 2 pahare de apă la un interval de 2 ore). Tratamentul se poate realiza la domiciliu dar apariției unor simptome agravante (cum ar fi: febra ridicată însoțită de frisoane, intesificarea bruscă a durerii, etc) necesită solicitarea asistenței medicale de urgență.

În cazul în care dimensiunea calculilor este prea mare pentru a fi eliminată în mod natural (6-7mm în diametru sau mai mare), este necesară instituirea unui tratament specific, funcție de mărimea și localizarea pietrei, care poate include:

• Litotripsia cu unde de Glossary Link șoc extracorporală (ESWL) - permite spargerea calculilor renali cu ajutorul unor ultrasunete.

• ureteroscopie - presupune introducerea unui tub (ureteroscop) în tractul urinar pănă la calculul urinar și extragerea sau spargerea acestuia.

• proceduri chirurgicale ce implică extragerea calculului ajutorul unui tub telescopic (nefroscop) introdus printr-o mică Glossary Link incizie în zona rinichilor. În cazul calculilor de mari dimensiuni se va recurge întâi la spargerea acestora.

• intervențiile chirurgicale, metode clasice de extragerea a calculilor, sunt în prezent mult mai puțin folosite .

Litiaza renală este o afecțiune cu o rată mare de recurență. Determinarea substanțelor chimice ce constituie calculi renali și stabilirea factorilor principali de risc pot constitui o bază de pornire pentru instituirea unui tratament de prevenire a recidivei. Astfel, medicul poate recomanda anumite medicamente ce previn formarea calculilor (cum ar fi tiazidele sau citratul de potasiu) sau măresc posibilitatea de eliminarea a calculilor (nifedipina).

Alimentatie / Stil de viata

Metode de prevenirea a formării calculilor renali:

- Consumul crescut de lichide (aproximativ 2 l de apă pe zi) previne instalarea deshidratării și permite menținerea urinii diluate reducând recidiva litiazei renale

- Abordarea unei diete alimentare bogată în fibre (tărâțe de ovăz, grâu, varză, morcov și săracă în proteine (carne de vită, porc)

- Evitarea alimentelor bogate în oxalați (ciocolată, migdale, nuci, sfeclă, spanac, germeni de grâu) în cazul calculilor de calciu

- Reducerea consumului de carne de peșe sau pasăre pentru evitarea formării calculilor de acid uric

Bibibliografie

Elemente practice de diagnostic și tratament - Henry Brained, Sheldon Margen, Milton J. Chatton

www.onhealth.com

www.nhs.uk

 

 

 

 

Ultima modificareDuminică, 08 Septembrie 2013 15:41
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top