Hepatita B

Glossary Link Hepatita B este o Glossary Link infecție gravă a ficatului cauzată de virusul hepatitei B (HVB). Pentru unele persoane, infecția cu virusul hepatitei B devine cronică, ceea ce duce la insuficiență hepatică, cancer hepatic sau ciroză.

Introducere

Cele mai multe persoane adulte infectate cu virusul hepatitei B, se vindecă complet, chiar dacă semnele și simptomele lor sunt severe.Sugarii și copiii sunt mult mai susceptibili de a dezvolta o infecție cu hepatită cronică B. Cu toate că nu există un remediu pentru hepatita B, există la ora actuală disponibil un vaccin eficient care este capabil să  prevină  boala. În cazul persoanelor infectate, acestea trebuie să ia anumite măsuri de precauție pentru a preveni răspândirea HVB la alte persoane.

Simptome

Semnele și simptomele hepatitei B apar de obicei la aproximativ trei luni după infectare și pot varia de la manifestări ușoare până la manifestări severe. Ele pot include:
• Durere abdominală
• Urină închisă la culoare
• Scaune decolorate
• Febră
• Dureri articulare
• Pierderea poftei de mâncare
• Greață și vărsături
• Slăbiciune și oboseală persistentă de la câteva săptămâni la câteva luni
• Îngălbenirea pielii și a albului ochilor ( Glossary Link icter).

Cei mai mulți dintre sugari și copii cu hepatita B nu dezvoltă semne și simptome. Același lucru este valabil și pentru unii adulți.
În cazul expunerii la virusul hepatitei B, trebuie contactat imediat medicul pentru aplicarea unui tratament preventiv care ar putea reduce riscul de infecție. Dar tratamentul trebuie să fie administrat în termen de 24 de ore de la expunerea la virusul hepatitei B.

Impact

Hepatita virală B este o infecție virală de 100 de ori mai contagiosă decât infecția cu virusul HIV. Din această cauză este cea mai frecventă afecțiune cronică din lume, aproximativ 2 miliarde de oameni din întreaga lume (1 din trei oameni) fiind bolnavi de hepatita B.

În România, în momentul de față, există aproximativ un milion de persoane purtătoare de Glossary Link virus HVB care au intrat în contact cu virusul de hepatită virală B.
Astfel riscul de infecție cu virus Glossary Link hepatic B este crescut în caz de:
• sex neprotejat cu mai mult de un partener
• sex neprotejat cu o persoană care este infectată cu HVB
• contacte sexuale cu persoane care suferă de o infecție cu transmitere sexuală, cum ar fi gonoreea sau chlamidia
• contacte sexuale între bărbați (homosexuali)
• folosirea acelorași ace în timpul administrării intravenoase de droguri
• locuirea împreună cu o altă persoană care are o infecție cronică cu HVB
• locuri de muncă (spitale, laboratoare de analiză, cămine de copii sau bătrâni, etc.) în care angajații pot fi  expuși a veni în contact cu sânge uman infestat
• pacienți care primesc hemodializă pentru stadiul final al bolii renale
• turiști ce vizitează regiuni cu risc mari de infectare cu HVB, cum ar fi Africa, Asia Centrală și de Sud-Est,  Europa de Est.

Cauze

Infecția cu hepatita B este determinată de virusul hepatitei B (HVB). Virusul se transmite de la o persoană la alta prin sânge, spermă sau alte fluide corporale. Când virusul HVB ajunge la ficat, aceasta invadează celulele hepatice și începe să se înmulțească. Acest lucru duce la inflamația  ficatului și ca urmare la semnele și simptomele de infecție cu hepatita B.

Modalități de transmitere ale virusului hepatic B
• Contact sexual neprotejat cu un partener infectat al cărui sânge, salivă, spermă sau secreții vaginale intră în contact cu cealaltă persoană.
• Schimb de ace și seringi contaminate cu sânge infectat cu virusul hepatic B între persoane care își administrează intravenos droguri.
• Înțepături accidentale cu ace contaminate. Hepatita B este o preocupare permanentă pentru angajații din sistemul sanitar sau oricine altcineva care vine în contact cu sângele uman.
• Femeile gravide infectate cu HVB pot transmite virusul copiilor lor, la naștere.

Infecția cu virusul hepatitei B poate fi fie de scurtă durată (hepatita B acută) sau de lungă durată (hepatită cronică B). Infecțiile acute ale hepatitei B durează mai puțin de șase luni. În cazul în care boala este acută, sistemul imunitar este de obicei în măsură să elimine virusul din organism și pacientul se poate  recupera complet în câteva luni. Cei mai mulți oameni care se îmbolnăvesc de hepatită B, ca adulți, fac o formă acută de infecție.

Infecția cronică cu virusul hepatitei B durează în jur de șase luni sau mai mult. Atunci când sistemul imunitar nu poate lupta împotriva virusului, infecția cu virusul hepatitei B se menține pentru tot restul vieții, putând declnșa boli grave, cum ar fi ciroza sau cancerul la ficat. Cei mai mulți dintre copiii infectați cu HVB la naștere și dintre copiii infectați cu vârste între 1 și 5 ani, devin  cronici. Infecțiile cronice pot rămâne asimptomatice timp de zeci de ani până când persoana ajunge să facă o formă gravă de hepatită B.

Diagnostic

Screening-ul persoanelor sănătoase pentru depistarea hepatitei B
Medicii uneori testează anumite persoane sănătoase pentru depistarea infecției cu virusul hepatitei B. Se recomandă aceasta, deoarece infecția cu virusul hepatitei B, începe să afecteze  ficatul înainte de apariția oricărui semn sau simptom. Testarea pentru infecția cu virusul hepatitei B, în cazul persoanelor care au un risc ridicat de a intra în contact cu virusul, ar putea ajuta pacienții să înceapă tratamentul sau să adopte modificări ale stilului de viață care pot încetini deteriorarea ficatului.

Printre persoanele care ar putea fi candidate la procedura de screening pentru infecția cu virusul hepatitei B s-ar putea număra:
• cele care locuiesc cu o persoană care este infectată cu virus hepatic B
• persoane care au întreținut relații sexuale cu parteneri infectați cu virusul hepatic B
• pacienți cu valori anormale, inexplicabile, ale testelor hepatice
• pacienți infectați cu virusul HIV
• imigranți, inclusiv copii adoptați internaţional, din zone ale lumii unde hepatita B este mult mai prezentă, inclusiv Asia, insulele din Pacific, Africa și Europa de Est
• persoane care își injectează droguri
• deținuți
• bărbați homosexuali
• persoane care primesc Glossary Link dializă renală
• cei care iau medicamente care suprimă sistemul imunitar, cum ar fi medicamente antirespingere utilizate după un Glossary Link transplant de organe
• femeile gravide.

Printre analizele de sânge folosite pentru a diagnostica infecția cu virusul hepatitei B se numără:
AgHBs. Antigenul de suprafață al virusului hepatitei B (AgHBs) este o componentă a învelișului extern al virusului. Rezultatul pozitiv pentru acest Glossary Link antigen înseamnă că există o infecție activă  cu virusul hepatic B care se poate transmite cu ușurință și altor persoane. Un test negativ înseamnă că în prezent infecția nu este activă.
Anti HBS. Anticorpul de antigen de suprafață al hepatitei B (anti-HBs) este un test care determină prezență anticorpilor la HVB. Prezența anticorpilor poate fi din cauza unei infecții HBV anterioare care s-a vindecat. Sau aceasta poate însemna că persoanele au fost vaccinate. În ambele cazuri, un test pozitiv anti-HBs înseamnă că aceste persoane nu pot transmite infecția altor persoane sau că sunt protejate de vaccin sau de propria Glossary Link imunitate naturală.
Anti-HBc. Acest test determină dacă pacientul a avut sau are în prezent o infecție cu hepatită B. Anticorpul antigenului de nucleu al hepatitei B (anti-HBc) identifică persoanele care au avut o infecție cu HVB. Dacă testul este pozitiv pentru anticorpii de bază ai hepatitei B, este posibil ca  infecția cronică cu virusul HVB să fie transmisibilă. Un rezultat pozitiv ar putea însemna, de asemenea, starea de Glossary Link convalescență după o infecție acută sau au o ușoară imunitate la HBV, care nu poate fi altfel detectată. Acest test este interpretat în funcție de rezultatele celorlalte două teste.

Alte teste
Analize de sânge pentru evaluarea funcției hepatice, dintre care cele mai folosite sunt:
• Bilirubina
• Transaminazele (TGO , TGP)
• Fosfataza alcalină
• Gama glutamiltranspeptidaza (GGT)
• Determinarea proteinelor plasmatice
• Amoniacul sanguin
• Lipidele plasmatice.

Prelevarea unei probe de țesut hepatic sau biopsia hepatică, prin care un mic fragment de țesut hepatic este scos pentru analize de laborator. Biopsia poate arăta gradul leziunilor hepatice și poate ajuta la determinarea celui mai potrivit tratament.


Tratament

Dacă o persoană are informaţii că a fost expusă la virusul hepatitei B, se recomandă contactarea imediată a medicului, pentru primirea unei doze injectabile  de imunoglobulină pentru hepatita B, în termen de 24 de ore de la ora la care a avut loc  contactul cu virusul, pentru a opri dezvoltarea hepatitei B.

Tratamentul formei acute de hepatită B
Dacă medicul stabilește că infecția cu hepatita B este acută, ceea ce înseamnă că este de scurtă durată și se va vindeca de la sine, s-ar putea să nu fie nevoie de tratament. În schimb, medicul prescrie tratament medicamentos pentru reducerea semnelor și simptomelor pe care le are bolnavul în timp ce corpul se luptă cu infecția. Medicul poate recomanda efectuarea de analize sânge pentru a vedea evoluţia bolii.

Tratamentul hepatitei B cronice
În cazul diagnosticului de infecție cronică cu virusul hepatitei B, medicul poate recomanda:
• Medicamente antivirale. Acestea ajută organismul să lupte împotriva virusului şi  diminuează capacitatea de lezare a ficatului. Există disponibile mai multe medicamente dintre care medicul le va alege pe cele mai potrivite.
• Transplant de ficat. Dacă ficatul este în stare gravă, se poate lua în Glossary Link calcul un transplant de ficat, în timpul căruia chirurgul îndepărtează ficatul bolnav și îl înlocuiește cu un ficat sănătos. Ficatul pentru transplant provine de cele mai multe ori de la donatori decedaţi, deși uneori poate proveni şi de la donatori aflaţi în viaţă.

Dacă ați fost infectat cu virusul hepatitei B, este necesar să luaţi măsuri pentru a proteja alte persoane de transmiterea virusului. De exemplu:
• Luați măsuri de protecţie pentru a face viaţa sexuală mai sigură. Singura modalitate de a vă proteja partenerul sexual sau partenerii de la transmiterea infecției este de a evita contactul sexual. Dacă alegeți să faceţi sex, avertizaţi-vă partenerii despre riscul de transmitere a HPV. Utilizați un prezervativ nou din latex de fiecare dată când aveţi contacte sexuale. Dar trebuie avut în vedere că prezervativele pot reduce riscul de răspândire a VHB, dar nu elimină complet riscul de îmbolnăvire.
• Comunicaţi partenerului sau partenerilor sexuali că aveți HVB. Aceştia trebuie să fie testaţi și să primească îngrijiri medicale în cazul în care au preluat virusul. De asemenea, ei trebuie să ştie statutul lor HVB, astfel încât aceştia să nu infecteze alte persoane.
• Nu folosiţi în comun ace sau seringi. Dacă utilizați droguri, nu utilizaţi aceleaşi ace sau seringi cu alte persoane.
• Nu donaţi sânge sau organe. Donarea de sânge sau organe infectate răspândește virusul.
• Nu utilizaţi în comun lame de ras sau periuţe de dinţi. Aceste instrumente de igienă pot purta urme de sânge infectat.
• Dacă sunteți gravidă, comunicaţi medicului că sunteţi infectată cu HVB. În acest fel, copilul poate fi tratat la scurt timp după naștere.

Tratamente alternative
Fitoterapie :  armurariu, rostopască, cătina albă, anghinare, sunătoare, cicoare, levănţică, roiniţă, mentă, păpădie, coada şoricelului, ţintaură, genţiană – plante cu proprietăţi hepato- protectoare şi hepato-regeneratoare
Gemoterapie: Extract din muguri de alun - antiscleros cu acţiune polivalentă pe ţesutul hepatic, permiţând refacerea elasticităţii acestuia. Acest gemoderivat este indicat ca adjuvant în ciroza hepatică, hepatite virale şi cronice, hepatopatie alcoolică şi complicaţiile acestora. Se administrează 50 picături diluate în 100 ml apă, de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale.
Apiterarapie: Administrarea produselor apicole (propolis, pastură, miere de albine, polen, apilarnil), dar în special polenul în amestec cu miere, este eficientă în vindecarea patologiilor hepatice, rezultatele fiind vizibile în 3-4 săptămâni. O Glossary Link cură durează circa 3-4 luni.


Alimentaţie/Stil de viaţã

Luați în considerare vaccinul hepatitic B
Vaccinul hepatitei B este de obicei administrat sub forma unei serii de trei sau patru injecții într-o perioadă de șase luni. Vaccinul nu duce la îmbolnăvire de hepatită B.
Vaccinul hepatitei B este recomandat pentru:
• toți copiii, începând de la naștere
• toți copiii și adolescenții care nu au fost vaccinați la naștere
• oricine este tratat pentru o infecţie cu transmitere sexuală
• persoane cu diverse handicapuri care trăiesc într-un cadru instituțional
• personalul medical, lucrătorii de urgență și alte persoane care vin în contact cu sânge la locul de muncă
• persoanele infectate cu HIV
• bărbaţi homosexuali
• cei care au parteneri sexuali multipli
• persoanele cu boli hepatice cronice
• consumatorii de droguri ilegale administrate pe cale injectabilă
• cei care trăiesc împreună cu bolnavi de hepatită B
• persoane cu boli de rinichi în stadiu terminal
• partenerii sexuali ai unei persoane care are hepatită B
• turişti care îşi planifică o călătorie într-o zonă a lumii, cu o rată mare de infecție cu hepatită B.
 
Alte modalități de a reduce riscul de HBV includ:
Cunoașterea stării de sănătate a oricărui partener sexual. Nu vă angajaţi în relații sexuale neprotejate daca nu sunteţi absolut sigur că partenerul nu este infectat cu HVH sau orice altă infecție cu transmitere sexuală.
Utilizați un prezervativ nou de fiecare dată când aveţi relaţii sexuale. Dacă nu știți starea de sănătate a partenerului, utilizați un nou prezervativ din latex de fiecare dată când aveţi contact sexual. Amintiți-vă că, deși prezervativele pot reduce riscul de a contracta HVB, ele nu elimină complet riscul. Prezervativele se pot rupe sau dezvolta lacrimi mici, iar oamenii nu le folosesc întotdeauna în mod corespunzător.
Renunţaţi utilizarea drogurilor ilicite. Dacă folosiți droguri ilegale, cereţi ajutor pentru renunţa la folosirea lor. Dacă nu puteţi renunţa, folosiţi un ac steril de fiecare dată când vă injectaţi droguri. Nu folosiţi ace în comun cu alte persoane.
Fiți prudent cu privire la body piercing și tatuare. Dacă alegeți să vă supuneţi la piercing sau tatuare, căutaţi un cabinet cu renume bun. Puneți întrebări în prealabil cu privire la modul în care este curățat echipamentul. Asigurați-vă că angajații folosesc ace sterile. În cazul în care personalul nu va răspunde la aceste întrebări, alegeţi alt cabinet.
Înformaţi-vă în legătură cu vaccinul hepatic B înainte de a călători. Dacă sunteți în faza de planificare a unei excursii într-o regiune unde hepatita B este mai frecventă, adresați-vă medicului în legătură cu vaccinul hepatic B cu mai mult timp în avans. Vaccinul se administrează de obicei într-o serie de trei injecții pe o perioadă de șase luni.


Bibliografie

http://www.liver.ca

Medicina pentru familie - Marin Voiculescu



 

Ultima modificareVineri, 27 Iunie 2014 16:06
O să te intereseze și: « Diabetul zaharat tip 2 Pancreatita »
Ca sa postezi trebuie sa faci LOGIN
Back to top